10,141 matches
-
nu ne-am mai Întâlnit de șase ani, după plecarea soției. Tudorel cu ai lui la Amsterdam, Smaragda și Remus la Craiova, eu la București, Ruxandra În Japonia. Când poate veni unul, celălalt n-are timp și așa, vremea se scurge. Când veți veni la București și Dl. Severin cât și Dvoastră m-aș bucura să veniți pe la noi. Țăranii nu spun „casa mea” ci „casa noastră” și eu am zis, În loc de mine „pe la noi”. De doamna Fântânaru mă interesez și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
valorificarea muzeistică a unor case și locuri cu profil memorial la Fălticeni (200 p.). 1019 consider că este originală prin: inițiativa de acest gen. faptul că introduce ca personaj principal În prezentarea de ansamblu, casa, clădirea; În interiorul căreia s-a scurs viața și a sclipit spiritul unor personalități de prim rang). Casele trăiesc În măsura În care oamenii le dau viață. Existența și importanța raportului om - ambient, Om - obiect, nu mai este o problemă strict „proust-iană”, astăzi fiind atât În arhitectură cât și În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și pe Dl. prof. Popa: teza Romildei Persiani. Era vorba ca Dl. Balaci să sosească În țară, probabil pentru Conferința scriitorilor. Ar fi fost un prilej minunat de a sta de vorbă cu dânsul. Văd Însă că timpul s-a scurs și nu a apărut. Ultima „Scrisoare din Roma”, publicată În „România literară” de joi 22 mai, confirmă prezența D-lui Balaci În „cetatea eternă”. Probabil și-a amânat sosirea. știu că dânsul vine În țară pentru doctorate În italiană, precum și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pot fi judecați. Noul procuror i-a recomandat fratelui meu să se adreseze Judecătoriei Constanța pentru despăgubiri civile. Dar și aici, colac peste pupăză, judecătoria respinge plângerea pe motiv că numai Tribunalul militar este competent. În felul acesta s au scurs zece ani de zile, cazul rămânând nerezolvat. Prin această scrisoare deschisă îl rugăm pe domnul Nicolae Ceaușescu să rezolve cazul lui Chiriță Marin, domiciliat în prezent în comuna Suseni, satul Chirităști, județul Argeș. Toate aceste abuzuri s-au petrecut în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În spatele complexului era o râpă mare împădurită care, cu timpul, a fost umplută cu bălegarul scos cu furca din grajduri deoarece, din motivele arătate, acesta nu mai ajungea la bazinele de decantare. Din această râpă, mai ales în timpul ploilor, se scurgea un pârâiaș toxic care polua apa Siretului. Concepția de furajare era total greșită, deoarece pretindea animalelor din boxe să aibă atitudine umană: să stea cu gamela în mână, la coadă, lucru care s-a agravat și mai mult după introducerea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nume, din acel moment am învățat cu toții o lecție amară și greu de uitat, și anume că vechiul proverb românesc apa trece, pietrele rămân nu mai face doi bani. Au urmat acte de vandalism asemănătoare în anii care s-au scurs de la acel tragic sfârșit de aprilie 1977. Și un lucru a devenit tot mai clar pentru noi toți: poate pentru prima oară în istoria României, apele tulburi ale unei nerozii fără seamăn amenință să urnească din loc chiar și pietrele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
obligat pe primii locatari ai noului bloc să petreacă o iarnă în frig și întuneric. Care este situația actuală? Subsolul este inundat din mai multe motive: nivelul subsolului este mai jos decât cel al sistemului de canalizare, apa de canalizare scurgându-se în subsol; nu există posibilități de scurgere a apei din subsol pentru că această parte a clădirii nu a fost prevăzută cu astfel de posibilități. S-au făcut reclamații în această problemă la șeful serviciului de producție al grupului de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu intenția mea de a face din Sinuciderea din Grădina Botanică (vedeți, scriu G.B., cum se scrie denumirea unui minister, Ministerul Demnității Vegetale), În Efes și O singură vârstă, citite În ordinea aceasta, un triptic pentru imaginea mea despre timpul scurs de la primul război mondial până astăzi, imagine văzută de atât de sus Încât din ea nu rămâne mai nimic. Între timp am primit și cartea Dumneavoastră, prețioasă ca o bijuterie, minunată Întocmire a unui poet, a unui geometru (poetul este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vieții moderne, iar numărul lor devenise În 1970 mai mare decât În toată perioada anterioară a Americii luată la un loc), cel mai amețitor abis Între bogații cei mai bogați și săracii cei mai săraci etc. Anii care s-au scurs de la spectaculoasa dărâmare a Zidului sunt astăzi deja mai mulți decât cei rămași până la finele traumaticului secol XX, ai cărui supraviețuitori ar fi să fim. Timpul cronometrează vertiginos acest final, grăbit să descarce, În cele din urmă, memoria sa Împovărată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rămânem din examinarea textului real al depoziției lui Iuliu Maniu este că cea mai bună apărare a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost mărturia liderului P.N.Ț. El era îndrăgostit de adevăr și de democrație. Între aceste pasiuni s-a scurs orice clipă din viața lui. În cazul procesului apare acest lucru ultraevident pentru oricine. De aceea părțile cu argumentația cea mai strălucită de apărare a lui Corneliu Zelea Codreanu nu au fost știute până acum, până când curiozitatea D-lui I.
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puternica ei majoritate, îl accepta și i se supunea, pentru noi, conducătorii mari și mici, nu putea fi o bucurie mai mare decât aceea de a-l avea în mijlocul nostru și a-l ajuta să-și facă datoria”. *** „S-au scurs așa aproape două luni de luptă grea dusă pe două fronturi. Am asistat astfel la chinurile facerii prin care a trecut Legiunea în această perioadă de reorganizare. Acum se produsese adevărata sudură dintre legionarii eliberați din lagăre și închisori, cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
penicilină, să ia unul pe zi, cu apă. Peste zi ne-a vorbit mult de o mătușă a lui, care locuia undeva în Bucureștii Noi. Dimineață m-am trezit înainte de ora 5. Nuti adormise definitiv având un firicel de sânge scurs din colțul gurii pe bărbie, gât și piept. Am anunțat gardianul, care ne-a spus să-l ducem cu pătura în curticica din față și să-l lăsăm acolo. Nu lam plâns, din contra l-am fericit, că l-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a putut - slăbit cum era - căci cuțitul n-a făcut gaura mare și nici n-a ajuns la inimă, să scape mai ușor (îmi aduc aminte de poezia lui Coșbuc, „Regina ostrogoților”; așa și el, n-a putut să-și scurgă viul tot). A luat o sfoară și s-a spânzurat în baie, dar sfoara fiind slabă, cu toată puținătatea trupului său, s-a rupt; s-a dus din nou în bucătărie și a tăiat (cum a putut?) cu mâinile fără
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar copite obișnuite, iar orașul neschimbat. Animalele se scurgeau, asemenea unui râu, pe străzile pavate, întortocheate. Nu le conducea nimeni. Nu era nici un animal în frunte. Înaintau cu privirile plecate, într-o tăcere desăvârșită. Grebenelele tremurau ușor. Amintirea intimă ce le lega, de altfel indestructibilă, era greu de perceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am dus-o în dreptul ochilor, dar n-o vedeam. Am rămas înmărmurit locului, de parcă m-ar fi lovit ceva. Mă simțeam neputincios ca un pește înfășurat în plastic și zvârlit în congelator. Am avut o clipă senzația că se scurge toată vlaga din mine. Ar fi putut să mă avertizeze că închidea ușa. Am bâjbâit după întrerupătorul lanternei. Când l-am apăsat, o dâră dreaptă de lumină gălbuie a frânt puțin întunericul. Am îndreptat-o mai întâi spre picioare, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bezna aceea densă. Nu se vedea nici o boltă. Apoi au început să apară cărările laterale. De fapt nu erau chiar cărări, ci mai degrabă niște fisuri mari în zidul de piatră. Prin ele se prelingeau șuvițe de apă care se scurgeau în râu. Din curiozitate, am îndreptat lanterna spre una dintre fisuri, dar n-am văzut nimic. La intrare părea îngustă, dar se lățea pe măsură ce se adâncea. Nu m-a tentat să mă aventurez. Cu lanterna în mâna dreaptă, am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de permutări ca să nu se ivească ulterior cine știe ce probleme, dar gândindu-mă că discuția o să se lungească, am renunțat. Documentele erau în ordine și remunerația stabilită. N-aveam de ce să mă îngrijorez. Pe lângă asta, bătrânul evitase Agenții ca să nu se scurgă secretele, așa că mai bine ocoleam și eu orice discuție fără rost. Nu-mi plăcea deloc individul care răspundea direct de mine. Era înalt, slab, la vreo treizeci de ani, genul de om care pretinde că le știe pe toate. Pe cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
comun clamele cu craniul. Sau cine știe? Poate exista undeva o legătură intimă și secretă de care nu-mi dădeam eu seama. M-am așezat pe pat și le-am privit îndelung. Nu-mi stârneau deloc imaginația. Doar timpul se scurgea fără să-mi dau seama. Au trecut prin apropiere o ambulanță și o mașină care făcea propagandă aripii de dreapta. Aveam poftă de whisky, dar m-am abținut. Trebuia să-mi păstrez mintea limpede. S-a întors iar mașina cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așezat lângă tufișul de la intrare să aștept taxiul. M-am uitat la ceas. Era ora unu și jumătate. Nu trecuseră decât două ore și jumătate de când nemernicii mi-au demolat ușa și mi-au devastat apartamentul. Greu s-a mai scurs timpul! Aveam impresia că totul se întâmplase cu mai bine de zece ore în urmă. Prin fața mea treceau gospodine întoarse de la cumpărături. Ceapa verde și ridichile uriașe tronau deasupra sacoșelor. Le-am invidiat un pic. N-aveau frigiderele stricate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din care nu se putea face nimic. La ce putea servi un video sfărâmat? M-am dus la bucătărie să mai caut un strop de whisky prin chiuvetă, dar picătura proverbială n-a fost de găsit. Nici măcar una. S-a scurs totul în canal... în subteranul fără fund... în lumea dominată de Întunegri... în lumea în care a coborât Orfeu. În timp ce scotoceam prin chiuvetă, m-am tăiat într-un ciob la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Am privit o vreme cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semnificația ecoului pașilor ei. Mi-am imaginat cum se mișcau tenișii roz. Mai întâi călcâiul drept pe pământ, apoi centrul gravitațional se muta pe vârfuri și, înainte de a le ridica, călcâiul stâng atingea pământul. Aceleași mișcări la nesfârșit. Timpul se scurgea tot mai greu. Aveam impresia că s-a defectat arcul ceasului și de aceea nu mai înaintau limbile. Ecoul tenișilor roz răsuna vag. Înainte. Înapoi. Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tăișuri. Înțelegi ce vreau să spun? Că noi doi ne-am asociat împotriva Sistemului. Cred că Simbolatorii au fost cei care s-au prins de asta și au informat Sistemul. Acesta și-a propus să ne lichideze ca să nu se scurgă secretele. Oricum luăm lucrurile, ei consideră că i-am trădat și că din pricina noastră s-au împotmolit în faza a doua a permutărilor. Noi suntem cheia primei faze și dacă Simbolatorii pun mâna pe noi, e de rău pentru ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
permiți să folosesc o metaforă, pe măsură ce se modifică fabrica de elefanți din subconștientul tău, se reglează canalul de legătură dintre aceasta și stratul superficial al conștiinței tale. — Adică? Vreți să spuneți că racordul A nu mai funcționează și informațiile se scurg prin circuitul subconștientului meu? — Nu chiar, pentru că circuitul acela exista deja. Indiferent de modificările făcute în sistemul cognitiv, n-avem voie să-l blocăm. Deci stratul superficial al conștiinței tale - adică primul circuitul - a luat naștere și se alimentează din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am privit vârfurile ghetelor fără să scot o vorbă. — După ce mor animalele, continuă Umbra neînduplecată, Paznicul le taie capetele. În craniile lor este gravat „sinele“. Craniile sunt curățate bine și îngropate. Stau așa vreun an de zile până li se scurge puterea. Apoi sunt duse la bibliotecă, puse pe raft și li se citesc visele. Tu ai dreptul să citești vise pentru că ești proaspăt venit în oraș și pentru că sufletul tău n-a murit încă. „Sinele“ este absorbit de atmosferă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]