11,425 matches
-
Cer și stânga spre Pământ, spunând: „Sunt singur în Cer și pe Pământ”, în timp ce nouă dragoni coborau din ceruri pentru a-l boteza cu apă sfântă. În ziua de 8 aprilie se îmbracă chimonourile tradiționale și se aduc ofrande la statuia lui Buddha peste care se presară petale de cireș. În anumite temple, pe statuia lui Buddha se toarnă ceai de hortensie („amo-cha”). Există mai multe variante a spuselor lui Buddha-copil... Mircea Eliade face referire la acest discurs impresionant: „sunt cel
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nouă dragoni coborau din ceruri pentru a-l boteza cu apă sfântă. În ziua de 8 aprilie se îmbracă chimonourile tradiționale și se aduc ofrande la statuia lui Buddha peste care se presară petale de cireș. În anumite temple, pe statuia lui Buddha se toarnă ceai de hortensie („amo-cha”). Există mai multe variante a spuselor lui Buddha-copil... Mircea Eliade face referire la acest discurs impresionant: „sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai bătrân
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în aceeași măsură, de templele budiste ca și de altarele shintoiste, mi-a sărit în ochi diferența dintre ele. Adică dintre bogăția de ornamente a templelor budiste și simplitatea altarelor shintoiste. Intrând într-un altar șintoist constați că nu există statui ale zeităților sau alte obiecte de adorație precum sunt în templele budiste. Într-un sanctuar se află numai o oglindă care te surprinde, inițial; o oglindă foarte simplă...La fel de simplă ca existența însăși. Prezența acestei oglinzi este ușor de explicat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și-a stabilit sediul. Datorită văilor înguste care au fost folosite ca porți de acces, Kamakura se mai numește și „Orașul cu 7 intrări”. În prezent, Kamakura este o localitate turistică, celebră prin numeroase temple, altare, dar și prin monumentala statuie de bronz a lui „Buddha Amida”(„Daibutsu”) înălțată în aer liber. Fiind o zi de primăvară, caldă și senină, ne-am plimbat pe la mai multe temple și altare. Am urcat pe munte vizitând un templu cu o grădină asemănătoare Paradisului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-i înconjoară: natură-plante și animale, oameni, stradă etc Vizitând atâtea locuri frumoase nici nu ne-am dat seama ce repede a trecut timpul. Mariana și Alexia își exprimă dorința de a merge la Kamakura pentru a vedea și ele colosala statuie a lui Buddha pe care au admirat-o în pozele făcute de noi. Mie și lui Alexandru ne face plăcere să revenim în acel loc deosebit, mai ales că este toamnă. În zori, am pornit către Kamakura... Kamakura Pentru frumusețea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
impresionat. Deși este un oraș mic, Kamakura este o destinație turistică foarte căutată prin varietatea de obiective pe care o oferă: plajă, temple, grădini zen, altare... Orașul are altă față pentru fiecare anotimp. Vara, în apropierea locului unde tronează marea statuie a lui Buddha, sunt mulți arbuști înfloriți, iar dintre ramurile și frunzele lor se aude un zumzăit permanent și aproape enervant. Criss mi-a spus că sunt insectele „Semi”(cicade) care trăiesc doar o vară, iar acesta este cântecul lor
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din jur; întrun loc era o zeitate din bronz pe care credincioșii o lustruiau cu palmele. Bronzul din care era făcută devenise auriu și fierbinte de la căldura de afară sau, poate, de la iubirea transmisă prin palme de credincioșii zeloși. Alături de statuia aceasta era un pavilion de unde am cumpărat „talismane” și câte un mănunchi de bețișoare cu tămâie, apoi am mângâiat zeitatea pe întreaga suprafață, rugându ne în același timp. Aici, toate templele sunt colorate în culori vii precum: roșu, vișiniu, albastru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ochi. Mi a făcut plăcere s-o revăd și s-o salut. Avea aceeași pălărie din paie de orez, frumos ornamentată cu flori artificiale, păstrând același calm și aceeași frumusețe. Dacă aș fi fost sculptor, i-aș fi ridicat o statuie, atât de mult m-a impresionat prezența ei și munca nobilă pe care o desfășoară. Poate, și pentru faptul că, dintotdeauna, mi-a plăcut să fiu „grădinar’’... Cândva, am avut un vis, ceva fantastic în care se făcea că aveam
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
celălalt. Cu ocazia vizitării lor, am făcut multe poze în locurile unde am avut acces. La Kinkaku-ji era un ochi de apă limpede... pe fundul căruia se zăreau o mulțime de monede. La o distanță oarecare de apă, se aflau statui ale unor zeități, unde fiecare vizitator arunca câte un bănuț după ce, mai întâi, își punea o dorință în gând. Pe parcursul vizitelor am găsit multe și variate locuri unde să arunci bănuți pentru îndeplinirea dorințelor. Este impresionant cât de mulți bănuți
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care am băut-o crezând în puterea ei vindecătoare. Izvorul cu apă tămăduitoare Sanju-sengen-DO sau Rengeo-in Temple Numele oficial al Sanju-sengen-DO este Rengeo-in Temple și reprezintă una din comorile naționale ale Japoniei. Aici se află o sală cu 1001 de statui ale lui Kanon, zeița milei. Grădina templului Sanju sengen-DO este o capodoperă creată de mâna omului... Kyoto este plin de comori naționale fiind, în același timp, și comori din Patrimoniul Universal. 9 I. Hasuighid și specialist în grădini zen Cartierul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
VII vorbesc toate cronicile istoriei. Există și personaje imaginare care Întregesc atmosfera, un fel de sare În bucate, figuri care să populeze istoria fră mântată a acelor vremuri, puțin cunoscută nouă. În orice caz, când am văzut la Taragona frumoasa statuie a Madonei, În grupul de statui așezate la intrarea catedralei, mi s-a pă rut cea mai potrivită imagine a fru moasei Adelheid, un per sonaj care, În cele din urmă, și-a găsit În credință sensul tristei sale exis
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și personaje imaginare care Întregesc atmosfera, un fel de sare În bucate, figuri care să populeze istoria fră mântată a acelor vremuri, puțin cunoscută nouă. În orice caz, când am văzut la Taragona frumoasa statuie a Madonei, În grupul de statui așezate la intrarea catedralei, mi s-a pă rut cea mai potrivită imagine a fru moasei Adelheid, un per sonaj care, În cele din urmă, și-a găsit În credință sensul tristei sale exis tențe. Grația cu care a fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât ducele Bertold, părea copia fidelă a fratelui său. Aveau aceleași trăsături, același nas ușor Încovoiat, aceeași statură. Dar, pe când În ochii Îndrăz neți ai lui Bertold, În toată făptura lui, era ușor de ghicit un temperament nestăpânit, Conrad părea statuia Însăși a liniștii. Interesul veșnic treaz al lui Bertold, care-l făcea să semene Întru câtva cu un splendid armăsar arab, se transformase la fratele său mai tânăr Într-o pasiune rece, calculată, care dădea ochilor lui un aer ciudat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare o strângea neîncetat Într-o mișcare spasmodică. Putea să aibă vreo treizeci de ani, judecă Simeon, și ar fi fost un bărbat frumos, dacă o neasemuită expresie de trufie nu i-ar fi Împietrit trăsăturile. Întru totul, părea o statuie, una din cele pe care Simeon le scotea cu atâta Îndemânare din blocurile uriașe de piatră și care Împodobeau catedralele ce tocmai Începeau să se ridice pretutindeni În acea parte a lumii. Mai cu seamă ochii, de un albastru clar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Începeau să se ridice pretutindeni În acea parte a lumii. Mai cu seamă ochii, de un albastru clar ca apele Bos forului, Îl nelinișteau. În ei nu se putea citi nici un sentiment, nici o transparență. Erau ochii de piatră ai unei statui. Celălalt tocmai sosise și se ostenea cu ajutorul unui slujitor mai vârstnic să coboare de pe un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe, gonit de disperare și Încercând să scape de visele pline de sânge, a lucrat Într-un oraș În care tocmai se clădea o catedrală uriașă, unde a sculptat flori, arabescuri și statui. Doar că, de spaimă, a uitat numele orașului. — E un oraș frumos, spuse el, pe malul fluviului celui mare... Cum Îl cheamă, Doamne? O, Doamne, Îmi stă pe limbă și nu pot să-l spun... — Fluviu? Întrebă călugărul. Nu te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi fost nimicit dintr-o singură lovitură, dacă Bertold ar fi aflat de iubirea tainică dintre Bodo și fiica sa. Nu era pentru el o taină că tânărul o diviniza pe prințesă; de altfel, toți bărbații o adorau, ca pe statuia Sfintei Fe cioare din capela palatului, și de aceea nu lua În seamă admirația pe care toată suflarea bărbătească de la Curte i-o arăta. Însă numai gândul că un fiu de negustor o iubea pe fiica lui l-ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Se mai Întoarse o singură dată să privească de departe castelul ce străjuia noul oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În grupul de statui sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ducese Clémence și a soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci În piatră. Pesemne că sculptorul a avut o inspirație divină când a făcut acea statuie. Chiar dacă dintele vremii roade piatra, nepoata noastră va trăi pururi În inimile noastre. Căci inimile noastre cunosc altă veșnicie, cea a iubirii. Note . Despre actul de constituire a orașului Freiburg s-a scris mult. Se afirmă că originalul nu mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât: "e tot înainte ?”. Singurul răspuns pe care l-am putut oferi a fost un "Da”, la fel de grăbit ca și mașina. Ce-o fi vrut, nu știu. Se înâmplase în dreptul primului indicator spre "Valea cu pești”. Până s-a văzut Statuia energeticii, drumul a fost relativ ușor, mai mult coborâș, cu puține urcușuri. Începuseră să apară oameni, tractoare și utilaje pentru întreținerea drumului. Starea de spirit ne era bună, fiindcă partea grea a drumului trecuse. Impresionant, prin dimensiuni, lacul de acumulare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dimineață, departe ajunge! După ultimele case din Rucăr am poposit să mănânc câțiva biscuiți și un dulce energizant. Între Rucăr și Dâmbovicioara (dacă nu mă înșel), am trecut pe lângă casa lui Paul Everac, despre care știam, însă m-a surprins. Statuile din curtea și grădina lui păreau femei ducând ulcioare cu apă, fiind în mărime naturală. În apropiere nu mai erau locuințe. Mi-a confirmat că este casa dramaturgului chiar cineva din curte, care cosea iarba. Mai încolo apăru o casă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Domnul Muca era un bărbat cam la vreo 40-45 de ani, încă în plină forță fizică, de o înălțime puțin mai mare decât media, avea o alură de sportiv, demnă de dalta sculptorului Miron, cel care a dăruit lumii impresionanta statuie "Discobolul". A luat scara și a proptit-o de zidul din spatele casei, în poziție orizontală. Avea ochii înroșiți de fum și hainele pline de pământ lutos, galben. Doamnă, nu-mi sunteți cu nimic datoare nici dumneavoastră și nici copiii. Socotesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
una cu Cezar Ivănescu: Era toamna spre iarnă, se apropia miezul nopții, îl conduceam pe DON CAESAR spre Casa "Junimii" de la Pogor, la căsuța noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întreba mai întâi cum este să fii femeie-poet într-o lume a bărbaților-poeți? E bine, e și bizar. Chestie de gust. În fond, bărbații-poeți sunt un fel de femei-poeți, numai că au barbă. Au rezervația lor, au vitrina lor, au statuile lor, unde pot fi admirați, adorați, periați, mai ales de către femei. Reciproca nu este valabilă. Însă, ținând cont de faptul că lor le lipsește o coastă și adesea chiar și o doagă, totul e sub control. O spun cu umor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]