8,833 matches
-
9,1-10 vedenistul rătăcit prin ceruri vorbește despre niște lăcuste trimise pe capul oamenilor care însă au forme și fețe de oameni iar împăratul ce le conducea era îngerul Adîncului, Abadon(aba: tată, părinte + don: a stăpîni, a ajuta, a străluci) pe evreiește și Apolion pe grecește, adică Zabelo, cum este scris pe tăblițele descoperite la Sinaia. Dar atît termenul evreiesc cît și cel grecesc definesc o divinitate a luminii și nu a întunericului cum vrea să ne convingă înveninatul plăsmuitor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
2,14-15 le mai adaugă și că ar fi foc de stricați: ,,Faceți toate lucrurile fără cîrtire și fără șovăieli ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Cristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” Ba jupîne, chiar în zadar te-ai ostenit și asta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
despărțiți de cîmpia dintre Nipru și Don, către apus erau geții sau după zisa de sus, neamul Magog. În eme-gi cuvîntul gog are sensul de ofrandă lunară, strălucire, di-vinitate, a se lupta. Iar Magog(ma: a se naște din, a străluci) este locul unde Gog a zidit neamul său, ori tărîmul unde Izvoditorul și-a zămislit neamul ales, deci un ținut locuit de un popor ,,scoborîtor din zei”, pe care îndrăcitul ivrit îl unge cu pucioasă să fie numai ei lumina
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din ziua următoare: „Să trăiască prințul Alexandru Cuza era eri strigătul scos de mii de voci.” Ziarul „Dâmbovița” relata: „În seara alegerii domnitorului, îndată după aclamare, poporul a plecat cu muzicile militare, masalele și flori prin tot orașul; case iluminate străluceau din toate părțile și toate ulițele răsunau de strigătele entuziaste: Ura! Ura! Ura!; Trăiască Principatele Unite! Trăiască prințul Cuza! Trăiască Adunarea!” Iată ce consemnează ziarul „Românul” din 27 ianuarie 1859: „Nu se mai auzea în toată capitala decât cele mai
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
demonstrează studiile sale solide despre câțiva reprezentanți străluciți ai epocii de aur a literaturii române. A analizat cu promptitudine și aplicație, cu senină comprehensiune și detașare lucidă cărțile contemporanilor săi, lăsând pagini ce rezistă la uzura timpului. A făcut incursiuni strălucite în literatura universală și a tradus opere reprezentative. Istoricul literar a scris în colaborare un tratat de referință. Versificația modernă se adresează specialistului și cititorului obișnuit, informând și instruind deopotrivă. Eseistul tratează cu eleganță și subtilitate chestiuni dintre cele mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
al unui volum de nuvele (Doră, iar mai de curând al unei nuvele singuratice (Duios Anastasia treceaă, e posibil ca D. R. Popescu să-și fi limpezit de pe acum unele constante ale viitoarei lui cariere de prozator." Anticipare optimistă, confirmată strălucit de scriitorul de astăzi. La Ion Lăncrănjan (Cordovanii, ediție și lectură nouăă se recunosc "ca virtuți creatoare aptitudinea realistă și intuiția omului în grup." Imaginea despre criticul Vladimir Streinu n-ar fi completă dacă nu neam referi și la un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Această definiție este permanent contrazisă pe traseu, poezia modernă năzuind mereu să sfarme prozodia. Partea consacrată în lucrare formelor prozodice românești din secolul al XIX-lea este una din cele mai substanțiale și mai interesante, Vladimir Streinu vădind o competență strălucită în privința tipurilor de vers și naturii versului românesc. Exemplificările sunt numeroase și de cea mai bună calitate, înglobând nume de referință în poezia românească modernă precum Bacovia, Adrian Maniu, Arghezi, Barbu, precum și în cea contemporană: Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Geo
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de altfel, aflat de curând În fruntea țării, regele Carol II stipula: „Pe lângă forța armată și forța politică a unui neam este absolută nevoie de a se Întări și forța lui intelectuală”. Căci, argumenta judicios orgoliosul monarh: „O țară nu strălucește numai prin forța ei armată și prin puterea ei economică, ci și prin iradiația puterilor sale culturale”. Fără a intra aici În analiza relației dintre ideal și realitate În epocă sau dintre factorii culturii și cei politici, privind În sine
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
dimpreună cu fanii, și într-o modalitate ne-sexuală, "rotunjimea" ambelor corpuri, care le aseamănă în primul rând, și care stă ca semn de lecturat corect al celui mai important atribut al Selenei: asemănarea sa fizică cu oamenii obișnuiți. "A strălucit și (apoi - adăugirea mea) a licărit în lumina reflectoarelor, însă faptul că Selena era, cu bucurie și cu mândrie, a oamenilor (del pueblo, în limba spaniolă) - a poporului (of the people, în limba engleză) - a plăsmuit o legătură puternică personală
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; însuți primește în împărăția Ta cea cerească și făptura aceasta a Ta, pe care ai izbăvit-o din robia vrăjmașului. Deschide-i lui ochii gîndului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale. însoțește viața lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala protivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de năluciri rele.” Și preotul suflă asupra lui de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cel botezat cu darurile Sf. Duh, necesar creșterii și întăririi lui în viața spirituală cea nouă. înainte de a săvârși Taina, preotul se roagă: „Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Izvorul bunătăților, Soarele dreptății, care celor ce erau întru întuneric le-ai strălucit lumina mântuirii prin arătarea Unuia-Născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru și ne-ai dăruit nouă nevrednicilor fericita curățire prin Botez și dumnezeiască sfințire prin ungerea cea făcătoare de viață, care și acum ai binevoit a naște din nou pe robul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mila lui Dumnezeu.” Sf. Maxim Mărturisitorul ne îndeamnă să reținem din această cerere că „cine nu iartă din tot ssufletului celor ce i-au greșit și nu se înfățișează înaintea lui Dumnezeu cu inima curată de orice supărare față de semeni, strălucind de lumina împăcării cu aproapele, acela se va lipsi de darul lui Dumnezeu și, după o dreaptă judecată, va fi predat ispitei și celui viclean, pentru ca, fiind confruntat cu necesitatea de a se ridica din cădere, să învețe a fi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
său rol dar într-o orchestră. Școala nu formează soliști, ci tineri capabili să execute corect partituri într-o orchestră. Soliștii se formează individual, prin lecturi particulare, prin audiții, prin muncă individuală. Profesorul trebuie deranjat de dorința elevului de a străluci, de a evolua. El te extrage foarte rar din masă și asta numai dacă tu ieși în întâmpinarea lui și dacă el tânjește după extraordinar. Un profesor cuminte nu va iubi niciodată un copil neastâmpărat. Poate de aici și importanța
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
l-a convins pe sultan să semneze o convenție la 21 februarie 1833, prin care acesta accepta medierea franceză, având ca bază de negocieri cedarea Siriei, fără districtul Adana, lui Mehmed Ali, precum și retragerea trupelor rusești de pe teritoriul otoman. Anglia strălucea în continuare printr-o superbă absență, explicată în parte de structura comerțului cu Rusia și de posibilele implicații asupra acestuia a unei politici mai ferme față de Rusia. între 1827 și 1831, 40% din importurile Rusiei veneau din Anglia, în timp ce exporturile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
poetale (diafane sau transparente) acoperite, ascunse în corpul poetic, trans-aparente însă în lumina proiectată care le expune în perspectiva incertă a unor medieri, în intervalul unui fond în "trupul" căruia își profilează chipul evanescent. În și prin ele, inaparentul transpare - strălucește - în vizibil, fără ca el însuși, după cum nici diafanul în sine, să fie vizibil. Diafanul lasă inaparentul să apară, îi oferă un loc de trecere și de manifestare, fondul de spațiu în care el poate străluci 3. O inevidență iradiantă, vizibilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și prin ele, inaparentul transpare - strălucește - în vizibil, fără ca el însuși, după cum nici diafanul în sine, să fie vizibil. Diafanul lasă inaparentul să apară, îi oferă un loc de trecere și de manifestare, fondul de spațiu în care el poate străluci 3. O inevidență iradiantă, vizibilă numai în manifestarea sa epifanică, în revelarea sa cvasi-fenomenală: iconofania (sau imagofania) inaparentului în mediul de manifestare al transparenței. În cuprinsul revelator al poemului, lumea imaginii nu este închisă; numinozitatea sa esențială iradiază în vectori
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce luminează - pune în lumină - materia imaginii poetice propriu-zise, iar acest spațiu relațional nu e iluzia creată de un trompe-l'œil, ci mediul real al perspectivei deschise de posibilul însuși al luminării, interspațiu al manifestării, distanța care unește și strălucește. E mai mult decât structura de palimpsest, unde imaginea acoperită răzbate prin interstițiile imaginii suprapuse; în structura diafană imaginea fondului de spațiu rămâne inaparentă, în timp ce imaginea poetică de suprafață e adusă în zona optică a unei alte vizibilități, adâncită și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibil - vizibil-invizibil - semnul arătător prin transparența lucrurilor, străbătător "în simplu albastru, în simplă lumină 13". Cu alte cuvinte, o distanță nevăzută care dă de văzut, în ascunsul străluminat, deschiderea lăuntrică a manifestării. Căci calea lactee abia ghicită, astrul incert nu strălucesc în cuvântul poemului, ci în necuvântul ce răsare - minune a întunericului - în urma reducției fără rest a oricărei apariții 14. În lumina lumii, el e nevăzut și neauzit, ca și în soarele orbitor ce inundă corpul unui poem în peisajul explicit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de-a lungul nopții tot aurul stelar/ Și toată înflorirea reflexelor fluide". Rătăcitoare în spațiul intermediar al unei imposibile posibilități de creație, ființările rămân deocamdată în stratul amniotic al originii, acolo unde - în substrat - darul solar se vestește dar nu strălucește; o pură năzuință de prefacere, de străluminare a ascunsului și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încerca să forțeze înseși limitele mijloacelor poiesis-ului, străduindu-se să dobândească luminozitatea cea mai strălucitoare"9. Interiorizarea imaginii nu ocultează transparența ei luminoasă, căci, pentru poet, "revoluția sensibilității cea adevărată" constă în decapsularea poemului, reducție radicală în urma căreia ceea ce vorbește strălucind e esența pură, "peisajul lăuntric" al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul postum Lumină stranie 10. Efectul irealizării se împletește cu cel al desensibilizării, căci ecartul dintre realul sensibil, determinare definitorie pentru ființa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în vedere; nimic nu se expune vizibilului în acest decor scufundat, retras înlăuntrul simțirii. Ceea ce sclipește și își răsfrânge lumina este un început de rostire, ivirea originară a semnificabilului ce strălucește "ca un diamant". Imagine pură și totuși filtrată, învelită în ceea ce este fără imagine, precum lumina înfășurată în umbrele care îi pun în evidență desfășurarea. "Gol și sfânt", sensul abia născut în zarea îndepărtată a posibilului se arată în toată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dublul său de imagine ca un dublu de lumină", cuvânt-imagine care "vede el însuși și face să se vadă prin el"5, se dă în cuprinsul poemului și dă de văzut, lăsându-se inundat de lumină și răspândind lumina. Ceea ce strălucește nu e în ultimă instanță lumina, albele undiri, ci umbra pusă în lumină și - mai mult - însăși trecerea de la una la alta, revelând în negativ, prin ricoșeu sau prin refracție, corpul sensibil al cuvântului în care se devoalează - ca într-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fugind, rămâne vis viu". Din nou, precum întunecimea ce aripează alb, nelimitatul propune o imagine ambivalentă. Deși lipsit de orice determinație a existenței lumești și, ca atare, în imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de invizibilitate ce-i e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună ceea ce altfel ar rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cer", "zările cerului-crin"39, imagini prototipice care trec și transpar, așa cum "trec prin aer adânci serafimi,/ Serafimi cu àripi cari văd/ Mii de arìpi ce au ochii sublimi/ Prin aerul sfânt se străvăd". Adică modelul care se dezvăluie în imagine, strălucind în ceea ce îl arată și îl ascunde totodată: "Prin înfățișările cerului, poetul invocă acel ceva care, dezvăluindu-se, face să apară în deplină strălucire tocmai ceea ce se ascunde și-l face să apară ca ceea ce se ascunde" (s. n.); "întrucât creația
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]