8,392 matches
-
albe, moi, pufoase, vino să-ți arăt ceva, și mă duce la morga spitalului, intrăm, și pe masa de marmură văd o fată blondă, cu fîșii de piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se topiseră, uite, zice Georgescu, și ea are tot 25 de ani și tot un sindrom alergic, numai că ăsta-i Lyell, dermatita combustiformă, m-am uitat la moartă, m-am uitat la el și mi-a venit să-i pocnesc mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repune În funcțiune ghilotina. O Întîmplare povestită demult de Paul Simionescu: cînd a murit Stalin, profesorul s-a dus la biserică pentru a-i mulțumi Tatălui nostru carele ești În ceruri și preotul tocmai Îl căina pe Iosif Visarionovici, arătîndu-se topit de grijă pentru toate popoarele prietene și Îndurerate și ce-o să ne facem noi de-acum Încolo fără Marele Conducător și așa mai departe. În cele din urmă a Încheiat cu „Dumnezeu să-l ierte”. La care o bătrînică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dar nu-i Încă lesbiană și e necăjită. Vrea petreceri În doi sau trei. E singură de Crăciun. Citește și ne spune și nouă care sînt bancurile și sfaturile erotice preluate de pe Internet și din reviste de scandal. Noi ne topim de dor. Apare un vibrator. Aflăm că sexul e cea mai bună dietă, arde caloria. Pe urmă autoarea face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii. Ciudat, nu i-a plăcut. Zic ciudat, pentru că nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
împotrivit și s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând și chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, și încăperea noastră se topi în întunerec. Am simțit-o lângă mine, strîngîndu-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, sa se uite. Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut să treacă în mine toată, așa cum trecuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără nume, fără înțeles. Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai puternic. Mai privi o dată către fluviu și i se păru că începe să se topească încet în negură. Șovăi câtva timp, apoi întoarse hotărât spatele și se îndreptă, încercînd să grăbească pasul, către lanul de porumb unde se ascunseseră - dar cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foarte tare. — De ce nu-mi spui că mă iubești? — Hai să mai așteptăm puțin. PÎnă atunci ea Îi ținuse mîna pe picior. Și-o mută. — Bine, spuse. SĂ așteptăm. Acum mergeau pe șoseaua largă din Coral Gables, prin periferia Miami-ului, topită de căldură, pe lîngă magazine, benzinării și piețe. Pe lîngă ei treceau constant mașini cu oameni care se Întorceau din oraș. Apoi trecură de Coral Gables, care se Întindea la stînga, cu clădirile ce dădeau spre Basso Veneto, Înălțat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
largă și se desfășura printre pădurile de pini marcați pentru terebentină. — Nu seamănĂ cu pădurile din Landes, nu? spuse Roger, după care-și ridică ceașca și luă o gură de whisky rece ca gheața. Era foarte bună, dar gheața se topea repede pentru că era ciopîrțită așa de mărunt. — În Landes cresc grozame galbene printre pini. — Și nici nu-i pun pe pușcăriași să facă terebentină din copaci. Pe-aici numai de Ăștia lucrează. — Cum așa? PĂi e o treabă foarte urîtĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai bem un pahar, spuse ea. După aia luăm niște sendvișuri. De care crezi c-o să găsim? PĂi ar trebui să aibă hamburgeri și poate și ceva cu friptură. A doua ceașcă fost ca și prima, rece, Însă gheața se topea mai ales În curent - Helena o ferea și i-o dădea doar cînd voia să ia cîte-o gură. Auzi, fata mea, tu bei cumva mai mult decît de obicei? — Da, sigur. Doar nu credeai că beau mereu, de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ochii în soare așteptându-mă. Cine știe de când?... Ai venit mai devreme ca să ai timp să târguiești făină până ce ajung eu? Fosta-i lele când ai fost. Acum nici urmă de făină. Târgul Făinii, cum îi spunea locului, s-a topit de multă vreme. Acum ne întâmpină doar biserica Sfântul Pantelimon, fondată prin 1762 de niște negustori din târul Iașilor, pe locul unui fost cimitir. Lăcașul a fost cunoscut și ca biserică a pitarilor. Au venit apoi “doftorii”, “spițerii” și “bărbierii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de setea noastră... Să vă mai aduc vin? - a întrebat hangița cu naivitate. Nuuu! Să mai treci din când în când pe aici, ca să te mai privim pentru a ne ostoi setea de frumos. Cu un zâmbet ce ar fi topit și ghețurile polare, hangița s-a depărtat cu mers alintat. Rămași singuri, am pus mâna pe ulcelele cu vin și, cu gesturi obosite, le-am ridicat și am ciocnit: Pentru tot ce am reușit să facem, vere, și pentru ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
descânta, pentru că de această dată era și el dornic să se omenească alături de prietenii lui... Când masa era în toi, Măriuța i-a făcut atenți: Mâncați pe săturate, dar mai lăsați un locușor și pentru niște plăcinte, care ți se topesc în gură de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino, că știm noi să ne luptăm cu așa un dușman - a răspuns Pâcu în numele tuturor. După ce s-au ospătat pe așezatelea, Pâcu s-a apucat să-și îndoape luleaua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii ciia de câini și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deșert e un pustiu în care nu crește nimic, nici un arbore, nici o floare, nimic. În care ființele vii o duc greu. Sahara e un deșert, adică un ocean vălurit de nisip fierbinte, de pe harta continentului african. Acolo călătorul se poate topi de căldură și de sete. Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de toate și erau fericiți. Aceasta era Sahara. Ce s-a întâmplat, însă? La un moment dat, au apărut și acolo zmeii. Au tăiat copacii, au demontat sistemele de irigații, le- au făcut bucăți-bucățele, le-au aruncat sau le- au topit și au făcut din ele arme... Așa au rămas plantele fără apă și pe oameni i-au lăsat fără grădini... Pentru că, fără arbori și fără apă, pământul sa uscat, s-a transformat într- un deșert din ce în ce mai mare. Frumoasa grădină a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să le placă petrecerile mai mult decât munca și laudele mai mult decât oricare altă vorbă. Mierosul le va servi un exemplu de cinste și corectitudine, le va arăta cum trebuie să se poarte un servitor bun. Laudele lui, care topesc orice împotrivire, vor fi învățate de toți. Mierosul: Mulțumesc, superbul meu frate, cel mai generos și mai înțelept dintre zmei. E o mare fericire să mă păstrezi alături de tine și să te pot sluji. Lăcomia: ─ Bravo, băieți! ...Nesăbuitele mele fete
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă. Și asta se cheamă fericire. Feeericire. Dănduța era atât de nostimă, un cozonăcel pufos, ne topeam după ea, era - incredibil! - o bucurie fără sfârșit, zilnică. A fost, pur și simplu, o altă viață. Viața cu Copilul care aducea pentru mine din parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi spusesem că penele porumbeilor s-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
când fusese rechemat în ultima clipă în primărie, plecaseră. - Domnule sublocotenent, v-am spus că nevasta îmi este în Bârlad, avem acolo o brutărie mică. Dacă vom putea, poate trecem și pe-acasă la mine. - Dar ceilalți unde s-au topit? Doar le-am dat posibilitatea alegerii, din timp. Să trecem Prutul ș-om mai vedea. Ar trebui să ne regăsim regimentul, însă până una alta, trebuie să înoptăm pe undeva. Întoarse capul. - Ia uitați domnule, se întorc Gheorghe și Alexei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cunoscătoare a firii omului.... ― Bună ziua. Ce doriți? - și-a Înfipt privirea ademenitoare În ochii lui una din frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa, zi după zi și Încet Încet, muntele de gheață de lângă mine a Început să se topească... De fapt, a fost un moment care a schimbat totul... Divizia noastră pregătea un atac asupra inamicului, care era bine Înfipt În teren. De data asta, căpitanul a venit la noi În bordei. Când l-am văzut intrând, am sărit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
strecurat Nicu o undă de șagă. ― Ehe! Încă mai aveam câte ceva, numai că, În clipa aceea, altele ne ardeau pe noi. Ne-am făcut loc potrivit fiecare, pentru a avea câmp vizual cât mai bun. Zgomotul motoarelor grele s-a topit undeva În dreapta. „Păpădie, ia fă tu câțiva pași până pe șosea și poate Îți dai seama ce mașinării au trecut” - a ordonat Toader. Cercetașul n-a așteptat să-i spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum se conduce un tractor pe șenile... Cei care ne păzeau nu erau prea severi, fiindcă nu aveai unde să dispari... După amar de vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul. Omătul a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-o dimineață, Înainte de a pleca la muncă, șeful lagărului a Întrebat cine dintre prizonieri se pricepe să conducă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spre Gruia, cu vădită așteptare... Târziu, când liniștea se așternea pe aleile parcului, Maria l-a Întrebat: ― Cum te simți, iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo, dar a rămas baza, care este Încă mare și face valuri... ― Nu mai este mult până se va topi complet. Curaj, dragule! Ce zici? Ne-am plimbat destul? Au ba? ― Plimbatu-ne-am cu Îndestulare, dar Întrebarea e cu ce ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo, dar a rămas baza, care este Încă mare și face valuri... ― Nu mai este mult până se va topi complet. Curaj, dragule! Ce zici? Ne-am plimbat destul? Au ba? ― Plimbatu-ne-am cu Îndestulare, dar Întrebarea e cu ce ne Întoarcem acasă? ― Mergem pe jos, la braț, așa cum le stă bine la doi Îndrăgostiți - a propus Maria, lipindu se cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne îndeplinim îndatoririle și dorințele. V-ați întrebat vreodată cum apar fulgii de nea? Se zice că iarna îngerii năpârlesc, iar fulgii din aripile lor coboară pe pământ, dar, pentru că nu aparțin acestei lumi, nu rezistă mult și se topesc. Acest lucru nu e adevărat! Eu am aflat cum se produc fulgii de nea și chiar am ajutat la confecționarea lor. Într-o zi frumoasă de iarnă stăteam la fereastră și admiram dansul liniștit al fulgilor de nea, care îmi
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]