7,958 matches
-
a ajuns la înlocuirea acestor tentative de definire cu un singur criteriu de tip lingvistic și anume că „arabii sunt deținătorii limbii arabe” (Nadia Anghelescu). Încă din perioada de dinaintea apariției Islamului, limba arabă era pusă la loc de onoare de către triburile beduine ce locuiau în Peninsula Arabă. Stilul nomad de viață al acestor grupuri a impus o importantă trăsătură - oralitatea, folosirea cuvântului în scopul creării unei forme de artă. A existat încă din această perioadă și până în zilele noastre, în cadrul poporului
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
nu manifestă o asememenea entuziastă admirație față de expresia literară și nu este atât de impresionat de cuvântul rostit sau scris, ca arabii”. Stilul de viață al arabilor din aceea vreme nu favoriza constituirea unor grupuri mai mari de dimensiunea unui trib, fapt ce a dus la dezvoltarea unui pronunțat spirit de grup și a mitului beduinului ideal. În ochii locuitorilor deșertului și în conformitate cu marea lor pasiune pentru logos, prima calitate a acestui om era cea de poet. Trăsătura psihologică principală ce
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
-l definească era onoarea, un amestec de demnitate și orgoliu, din care rezultau două tipuri de comportament aparent contradictorii, dar totuși complementare; pe de o parte blândețea, ospitalitatea, apărarea celor slabi sau bătrâni, iar pe de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
un amestec de demnitate și orgoliu, din care rezultau două tipuri de comportament aparent contradictorii, dar totuși complementare; pe de o parte blândețea, ospitalitatea, apărarea celor slabi sau bătrâni, iar pe de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
ospitalitatea, apărarea celor slabi sau bătrâni, iar pe de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind un fapt general acceptat că fiecare poet era „inspirat” de propriul său "ğinn" (spirit
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind un fapt general acceptat că fiecare poet era „inspirat” de propriul său "ğinn" (spirit). Acesta este cadrul în care în care a apărut "qașīda
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
o fixitate și o rigurozitate ce caracterizează poezia preislamică. Ordinea temelor era prefixată, deși numai introducerea ("nasīb") era obligatorie, fiind alegerea poetului dacă restul temelor avea să fie introduse sau nu. El se putea concentra numai pe o laudă a tribului sau eventual, putea introduce și o defăimare a adversarilor etc. Teme majore folosite în poezia arabă preislamică sunt: Dintre toate "qașīdele" ajunse la noi, primul loc îl ocupă cele șapte "muʼallaqăte" (poeme suspendate - înșirate - ar. المعلقات), considerate până în ziua de
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
poeme suspendate - înșirate - ar. المعلقات), considerate până în ziua de azi capodopere poetice. Tradiția spune că în fiecare an, în primele trei luni ale primăverii, considerate luni sacre în care războiul era interzis, se organiza un târg la ʿUkăẓ unde poeții triburilor se întreceau în arta poeziei. Se spune că prima odă care a câștigat aprecierea juriului ar fi fost cea a lui Imru-l Qays și că acestea ar fi fost notate cu fir de aur pe piele de cămilă și atârnate
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
Vendeta, în limba arabă ṯa’r - ثأر -, reprezintă o feudă (învrăjbire)între familii (clanuri, triburi) care pornește de la o crimă pe care un membru al familiei, tribului, etc., o săvârșește asupra unui membru al celeilalte familii, iar rudele victimei doresc să răzbune moartea acesteia, omorând fie responsabilul crimei, fie o rudă a sa. Responsabilitatea vendetei
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
Vendeta, în limba arabă ṯa’r - ثأر -, reprezintă o feudă (învrăjbire)între familii (clanuri, triburi) care pornește de la o crimă pe care un membru al familiei, tribului, etc., o săvârșește asupra unui membru al celeilalte familii, iar rudele victimei doresc să răzbune moartea acesteia, omorând fie responsabilul crimei, fie o rudă a sa. Responsabilitatea vendetei cade de obicei asupra rudei de sex masculin, cea mai apropiată de
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
35:19). În Peninsula Arabică, în perioada preislamică, era o absența totală a organizării politice de orice formă. Cu excepția Yemenului în sud-vest, nicio parte a Arabiei nu avea un guvern, și, așadar, nici legi sau ordine. Populația recunoștea autoritatea șefilor triburilor lor. Vendeta, alături de atacuri, prăzi, jafuri și răzbunări, era unul din relele inerente în fiecare sistem al vieții beduine. Sângele cere sânge și conflictul poate dura chiar și 40 de ani, așa cum s-a întâmplat în unele cazuri. Lupta pentru
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
chiar și 40 de ani, așa cum s-a întâmplat în unele cazuri. Lupta pentru existență era intensă și rareori beduinii stăteau liniștiți. Într-un mediu social caracterizat în mod primar prin războaie inter-tribale, și jafuri organizate de bărbații conducători ai triburilor, statutul femeii era delimitat la a rămâne inferior. Singura lege era lipsa legii. Dacă o infracțiune era comisă, partea vătămată își făcea singură legea și încerca să o administreze asupra contravenientului. Astfel, acest sistem ducea adesea la numeroase acte sângeroase
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
lipsa legii. Dacă o infracțiune era comisă, partea vătămată își făcea singură legea și încerca să o administreze asupra contravenientului. Astfel, acest sistem ducea adesea la numeroase acte sângeroase. Spiritul de clan, asabiyya, avea prioritate în fata eticii, iar un trib care eșua în a-și proteja membrii săi de dușmani, se expunea ridicolului, calomniei și disprețului. În cazul în care un bărbat omora pe cineva din propriul trib, nu găsea apărare din partea nimănui și fie era omorât de cineva din
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
sângeroase. Spiritul de clan, asabiyya, avea prioritate în fata eticii, iar un trib care eșua în a-și proteja membrii săi de dușmani, se expunea ridicolului, calomniei și disprețului. În cazul în care un bărbat omora pe cineva din propriul trib, nu găsea apărare din partea nimănui și fie era omorât de cineva din trib, fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată putea
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
care eșua în a-și proteja membrii săi de dușmani, se expunea ridicolului, calomniei și disprețului. În cazul în care un bărbat omora pe cineva din propriul trib, nu găsea apărare din partea nimănui și fie era omorât de cineva din trib, fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată putea să aibă loc de ambele părți. În consecință, au fost impuse anumite practici
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
se expunea ridicolului, calomniei și disprețului. În cazul în care un bărbat omora pe cineva din propriul trib, nu găsea apărare din partea nimănui și fie era omorât de cineva din trib, fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată putea să aibă loc de ambele părți. În consecință, au fost impuse anumite practici religioase și sociale, ca să asigure măsuri de restrângere a vărsării
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
comunitate religioasă, 'umma, unde singura formă legitimă de război era aceea în numele lui Dumnezeu, iar crima nu mai avea legătură cu rudele de sânge. Tot printre reguli se numără și plata unei sume de bani în schimbul crimei produse de membrii triburilor. Totul se rezumă la diferența între credincioși și necredincioși. Într-o așa zisă constituție, se afirmă că “un credincios nu omoară un credincios din cauza unui necredincios, și nu ajută un necredincios împotriva unui credincios”, ” , și mai detaliat că “atunci când cineva
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
își prezenta fapta, atunci oricare rudă a sa putea fi omorâtă, în special pe cineva cu legătura de sânge de până la gradul 7, ca și în cazul răzbunătorului. O pedeapsă severă pentru criminal era aceea de a fi exclus din trib, ruperea legăturilor tribale era echivalentă cu dezarmarea sa. Dacă era ucisă o femeie, răzbunarea venea din partea rudelor, dar nu din partea soțului. Astfel, răzbunarea putea fi cerută și îndeplinită de frați, fii, de unchiul sau de verișori din partea mamei. Restul comunității
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
sa. Dacă era ucisă o femeie, răzbunarea venea din partea rudelor, dar nu din partea soțului. Astfel, răzbunarea putea fi cerută și îndeplinită de frați, fii, de unchiul sau de verișori din partea mamei. Restul comunității intervenea numai când era vorba de împăcarea triburilor. Cât despre ținta răzbunării, se luau în considerare rudele criminalului din partea mamei, până la a treia generație, inclusiv copiii de ambele sexe. Nu li se permitea femeilor să participe la vendetă, nici ca răzbunătoare, nici ca ținte. Femeile care intrau în
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
altă femeie cu statut marital sau personal diferit de al său, era țintită o rudă a criminalei, cu un statut asemănător cu cel al victimei. Intenționată sau nu, crima era tratată în același fel, exista o pedeapsă egală impusă de tribul celui ucis, asupra ucigașului și tribului său, nu se lua în considerare dacă a fost o crimă voluntară, vârsta vinovatului sau condițiile în care a avut loc crima. Un alt obicei este ca în schimbul răzbunării, tribul din care aparținea vinovatul
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
personal diferit de al său, era țintită o rudă a criminalei, cu un statut asemănător cu cel al victimei. Intenționată sau nu, crima era tratată în același fel, exista o pedeapsă egală impusă de tribul celui ucis, asupra ucigașului și tribului său, nu se lua în considerare dacă a fost o crimă voluntară, vârsta vinovatului sau condițiile în care a avut loc crima. Un alt obicei este ca în schimbul răzbunării, tribul din care aparținea vinovatul, să ofere fete tinere în căsătorie
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
pedeapsă egală impusă de tribul celui ucis, asupra ucigașului și tribului său, nu se lua în considerare dacă a fost o crimă voluntară, vârsta vinovatului sau condițiile în care a avut loc crima. Un alt obicei este ca în schimbul răzbunării, tribul din care aparținea vinovatul, să ofere fete tinere în căsătorie tribului victimei, și să pună capăt vendetei. Fata trebuia să aibă aceeași linie de sânge cu vinovatul, pe care viitorul mire o avea cu victima. Se considera că astfel numărul
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]