8,054 matches
-
comitatul Nógrád-Hont. În perioada 1939-1945 el a fost unit cu părțile ocupate ale fostelor comitate Bars și Honț pentru a forma comitatul Bars-Hont (cu capitala la Levice). Începând din 1950 partea ungară a comitatului Honț este divizată între actualele județe ungare Pesta și Nógrád. În 1910, populația comitatului era de 132.441 locuitori, dintre care: Până în 1802, comitatul era format din 3 processus-uri (în ; un fel de districte conduse de "iudices nobilium") plus districtul Malohont. În 1802, cănd Malohont a fost
Comitatul Hont () [Corola-website/Science/324204_a_325533]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Pest-Pilis-Solt-Kiskun" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei și a Republicii Ungare din 1876 și până în 1950. În prezent, teritoriul fostului comitat se află în centrul Ungariei, cuprinzând teritoriul județului Pest și partea de nord a județului Bács-Kiskun. Capitala comitatului a fost orașul Budapesta (în , în ). se învecina la nord cu comitatele
Comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun () [Corola-website/Science/324234_a_325563]
-
porunca lui Ioan Zápolya, Gheorghe Doja a fost prins, torturat în mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” încins în foc (20 iulie 1514). Un rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Dieta din 1514, chemată să hotărască apărarea antiotomană, se ocupă de răscoală. Din cele 71 de articole promulgate, doar două prevedeau apărarea împotriva pericolului otoman. Aceste legiuiri, codificate de Ștefan Werbőczy în lucrarea sa "Tripartitum" din 1517, aveau
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
nu aveau cetățenie română au fost expulzați începând din 1948. Prin aceasta instituția a pierdut profesori renumiți, și pentru umplerea golului au fost aduși profesori de liceu. Selectarea a fost reușită, majoritatea acestora și-au făcut carieră universitară. După revoluția ungară din 1956 Universitatea Bolyai a devenit ținta atacurilor politice. În februarie-martie 1959 au fost organizate ședințe la diferite niveluri în care a fost discutat faptul că „naționalismul, șovinismul și separatismul de origine burgheză” trebuie lichidate. La "Conferința pe țară a
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
mistic, cu conținut apolitic și mesaj cu sens dublu. Motivația politică a procesului se baza pe decizia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a aplica măsuri de teroare pentru evita ca și în România să aibă loc mișcări populare inspirate de Revoluția ungară din 1956, ale cărei ecouri persistau, deși fusese înăbușită în sânge. Protocoalele de anchetă ale celor arestați demonstrează, fără nici un dubiu, că vinovăția celor cinci scriitori fusese stabilită încă înainte de începerea procesului, între protocoalele de anchetă și sentință existând inadvertențe
Procesul scriitorilor germani () [Corola-website/Science/325775_a_327104]
-
ales rege al Boemiei la 24 octombrie același an. Ungaria a fost un caz mai dificil; Suleiman anexase mare parte din țară. Ferdinand a fost proclamat rege al Ungariei de un grup de nobili însă o altă facțiune de nobili ungari au refuzat să permită un conducător străin și l-au ales pe Ioan I Zápolya ca rege alternativ. Conflictul dintre cei doi rivali a durat până în 1571. În 1531, fratele mai mare a lui Ferdinand, Carol al V-lea, l-
Anna Iagello () [Corola-website/Science/325804_a_327133]
-
contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Știriei, componența a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit ca teritorii vaste din Știria să fie acordate Regatului Ungar, că lui Ottokar al II-lea să i se recunoască dreptul asupra restului Austriei. Însă, după câțiva ani, conflictul a reînceput, iar Ottokar s-a confruntat pe unguri în iulie 1260 în bătălia de la Kressenbrunn. Oastea austro-boemă o înfrânge pe
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
afirmat că românii nu au avut niciodată încredere în conducătorii unguri. În 11 iunie se primește o rezoluție, dar nu-i mulțumește pe români, astfel încât la 24 iunie delegația a plecat spre Pesta pentru a comunica noua rezoluție favorabila guvernului ungar. În 24 noiembrie 1848 Popazu cere ascunderea documentelor prin zidirea lor în turnul bisericii. În 30 august 1848 se dă ordin ca toți refugiații munteni să părăsească Brașovul și să se ducă ori în locurile natale ori în anumite părți
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
Orașele Niš și Sofia au fost cucerite de creștini în 1443. După doar un an, imperiul a suferit o înfrângere de proporții în bătălia de la Jalowaz. Pe 12 iulie 1444, Murat a fost obligat să accepte în mod oficial dominația ungară în Valahia și cedarea provinciei Varna către aceiași maghiari, cedarea vulgariei apusene (inclusiv a Sofiei) în favoarea Serbiei. În plus, Murat a fost obligat să abdice în favoarea fiului său minor, Mahomed al II-lea. În toamna aceluiași an, creștinii au violat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
următorul album de studio. În iunie 2008, Legion a intrat în studioul „Denevér” din Szolnok (Ungaria) unde a înregistrat al doilea album, intitulat „Black Underground”, cu ajutorul inginerului de sunet Zoltán „Töfi” Cserfalvi. Acesta a fost lansat de casa de discuri ungară Nail Records/Hammer Music pe 8 aprilie 2009. În comparație cu precedentul album „Marfă”, „Black Underground” aduce în atenție o abordare mai modernă, tehnică și progresivă a stilului thrash metal, fiind în același timp primul album Legion cu texte în limba engleză
Legion () [Corola-website/Science/324841_a_326170]
-
contextul existent după 1241, existența în proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada din 1330), erau păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin intermediul Episcopiei de la Vicina, aflată într-o cetate - port dobrogeană al cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
folosit apoi în Ofensivă din Prusia de Est și în Operațiunea Frühlingserwachen. Ultima mare operațiune în care au fost folosiți vânătorii de tancuri ȘU-100 a fost Bătălia Berlinului. După război, autotunurile ȘU-100 au fost folosite de Armată Roșie în timpul Revoluției ungare din 1956 și în timpul invadării Cehoslovaciei din 1968. Vânătorii de tancuri ȘU-100 au fost modernizați la începutul anilor 1960, în mod similar țancurilor Ț-34/85. Autotunurile au fost în rezervă armatei sovietice până la începutul anilor 1980. Un contingent de
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
au început expansiunea lor în Transilvania, una dintre principalele căi de acces fiind valea Mureșului. Acest moment istoric fiind confirmat de descoperirea arheologică a mormântului unui luptător maghiar la Pădurea Ceala. Românii aflați în subordinea lui Glad, sub amenințarea invaziilor ungare au construit o cetate de pământ la Vladimirescu - "Schanzen". Luptătorii unguri cucerind și distrugând cetatea la mijlocul secolului al X-lea. Reconstrucția cetății are loc sub domnia voievodului Ahtum, dar fortăreața a fost complet distrusă în anul 1028 după o altă
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
al Casei Wittelsbach din Bavaria. Ducele Otto al III-lea din Bavaria de Jos, care a fost nepotul din partea maternă cu Béla al IV-lea al Ungaria, a venit la putere în afara Sfântului Imperiu Roman. Otto a abdicat de la tronul ungar în 1308. Christopher al III-lea al Casei de Palatinat-Nuemarkt a fost regele Danemarcei, Suediei și Norvegiei în 1440/1442 - 1448, dar nu a avut moștenitori. Casa Palatinat-Zweibrücken a continuat monarhia Suediei din 1654-1720 fiind guvernată de Carol al X
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Muzeului Național al Ungariei ca fiind un muzeu de istorie naturală, și nu doar o bibliotecă. În anul 1807, Parlamentul Național a Ungariei a adoptat o lege cu privire la noile instituții și a cerut națiunii donații pentru ajutorarea acestui muzeu. Parlamentul ungar a ajutat la dezvoltarea și mărirea spațiilor de expunere între anii 1832 - 1834. Astfel, Parlamentul a votat alocarea unui fond de o jumătate de milion de forinți pentru construirea unei clădiri noi pentru muzeu. În acest timp, Muzeul Național de
Muzeul Național al Ungariei () [Corola-website/Science/329541_a_330870]
-
Simion Gocan majoritatea evenimentelor din viața locuitorilor din Feiurdeni. Pr. Florian a continuat lucrările la biserică. Era de loc din Recea-Cristur, iar soția din localitatea Panticeu. În toamna anului 1940, după Dictatul de la Viena, a fost arestat de către autoritățile fasciste ungare, care au ocupat comuna la 15 septembrie 1940. Cei care au continuat pastorația în comuna Feiurdeni au fost: preotul paroh Gheorghe Mureșan 1940-1948, care era din Popteleac; în anul 1948 a fost arestat de regimul comunist si condamnat la 12
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
a fost o perioadă în istoria orașului și regiunii Vidin, astăzi în nord-estul Bulgariei, când Țaratul Vidinului a fost condus de Regatul Ungar între 1365 și 1369. Înainte de 1359, fostul moștenitor al coroanei bulgare, Ivan Srațimir, a devenit conducător al Vidinului celui de-al doilea Imperiu Bulgar și l-a transformat într-o entitate în mare măsură independentă. La începutul anului 1365, Ludovic
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
mâna dreaptă a regelui Ștefan cel Sfânt, adusă aici în anul 1950. Anual au loc aici procesiuni religioase solemne, pe data de 20 august și 30 mai. Mâna Sfântă este o relicvă a mâinii regelui Ștefan cel Sfânt, fondatorul statului ungar, care a murit la 15 august 1038 și a fost canonizat la Székesfehérvár la 20 august 1083. De atunci, mâna sa dreaptă, găsită întreagă, este venerată de popor. De-a lungul timpului, soarta relicvei a fost agitată: inițial, a fost
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
încercat să ia legătura cu mai multe instituții de cercetare, a încercat să înregistreze câteva invenții la Oficiul de Stat pentru Invenții, a încercat să obțină poziția de secretar la școala locală dar peste tot a fost refuzat. În timpul Revoluției Ungare din 1956, împreună cu încă trei tineri (Benjámin Bíró, Csaba József și János Kovács) a încercat să treacă granița cu Ungaria, dar s-au rătăcit și au fost nevoiți să se întoarcă. Ca urmare toți patru au fost exmatriculați, și pedepsiți
Márton Moyses () [Corola-website/Science/329969_a_331298]
-
sovietic pe lângă normalizarea vieții populației locale, a servit la consolidarea controlului asupra unor puncte strategice importante din estul Bucovinei și din Galiția Orientală, în primăvara și vara anului 1919 Armata Română fiind astfel capabilă să împiedice joncțiunea trupelor Republicii Sovietice Ungare cu cele ale Rusiei Sovietice. Într-un ordin emis de generalul Prezan pe 25 ianuarie/7 februarie 1919 au fost precizate măsuri ferme - incluzând măsuri cerute de împrejurări, inclusiv represalii, împotriva oricăror incursiuni viitoare. Prin acest ordin, dat fiind că
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
sub diferite forme (inițial ca voievodat, în final ca arhiducat și „Mare-principat”) din secolul XII până în 1867, așa-zisul "Regat al Ungariei Răsăritene" nefiind alteva decât Principatul transilvan, mărit prin Tratatul de pace de la Oradea la părțile răsăritene ale regatului ungar propriu-zis, cum de altfel o arată limpede însuși textul acestui Tratat, care precizează că Ioan Sigismund Zápolya va fi recunoscut ca « "princeps Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus" » (« Principe al Transilvaniei și domnitor al unei părți din Regatul Ungariei ») astfel
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
acestui Tratat, care precizează că Ioan Sigismund Zápolya va fi recunoscut ca « "princeps Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus" » (« Principe al Transilvaniei și domnitor al unei părți din Regatul Ungariei ») astfel clar deosebite. În timpul bătăliei de la Mohács din 1526, armata ungară a fost înfrântă, iar regele Ludovic al II-lea a pierit în luptă. Turcii nu au profitat de această victorie, și-au retras forțele fără să ocupe țara. După această înfrângere, regatul a fost condus de doi regi : Ioan I
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
ardelean), ci de suverani maghiari sau maghiarizați, iar românii ardeleni și credința lor ortodoxă fiind doar „tolerați” prin statutul țării denumit "Unio trium nationum". Cea mai obiectivă definiție este așadar „un voievodat apoi principat multietnic și multireligios, vasal al Regatului ungar, condus de nobili maghiari, și cuprinzând o importantă populație românească”. Prin urmare, expresia „Regatul Ungariei Răsăritene” desemnează practic Principatul Transilvaniei în cea mai mare extindere a sa, care, în schimbul tributului plătit ca vasali ai Imperiului Otoman s-a bucurat de
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
strategice a țării dintre Uniunea Sovietică și Germania. Acesta a fost de acord ca trupele sovietice să rămână în Polonia, și nu vor fi permise izbucnirile antisovietice. Prin aceasta, Polonia evita riscul unei intervenții sovietice, așa cum se petrecuse în Revoluția ungară din 1956. De asemenea, au existat încercări repetate de către academicieni și filozofi polonezi, mulți dintre ei fiind educați în Școala Liov-Varșovia dinainte de izbucnirea războiului - precum Leszek Kołakowski, Stanisław Ossowski și Adam Schaff - să dezvolte o formă specifică marxismului polonez. Tentativele
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
individuale în Transilvania, la sfârșitul anului 1924 arăta astfel: După mărimea loturilor primite, situația în Transilvania în anul 1928 era următoarea : Majoritatea celor care au fost împroprietăriți și nu aveau origine română erau „inamici de ieri”, foști soldați în armata ungară, cei care au luptat împotriva României în Primul Război Mondial. Reforma agrară nu a rezolvat însă adevăratele problemele ale țăranilor. În Transilvania, la un an după încheierea reformei, peste 90% din proprietari care dețineau până la 10 ha, posedau doar 52
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]