8,399 matches
-
erau utilizate împotriva tancurilor grele sovietice. Tunul era capabil să perforeze un blindaj gros de 86 de mm de la distanța de 1 km și 65 de mm de la distanța de 2 km. Astfel, majoritatea blindatelor Aliaților erau vulnerabile la atacul vânătorului de tancuri. Acuratețea tunului era de 99% pentru țintele aflate la distanța de 1000 de metri. Hetzer erau organizate în "Panzerjägerabteilungen" (batalioane antitanc) în cadrul diviziilor de infanterie. Principala problemă a acestui vânător de tancuri era protecția slabă în lateral și
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
Astfel, majoritatea blindatelor Aliaților erau vulnerabile la atacul vânătorului de tancuri. Acuratețea tunului era de 99% pentru țintele aflate la distanța de 1000 de metri. Hetzer erau organizate în "Panzerjägerabteilungen" (batalioane antitanc) în cadrul diviziilor de infanterie. Principala problemă a acestui vânător de tancuri era protecția slabă în lateral și în partea din spate. Tancul putea distruge ușor și putea fi distrus ușor. Succesul acestui vehicul a constat în modul corect de utilizare pe câmpul de luptă și nivelul de instrucție al
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
și nivelul de instrucție al echipajelor. Fiabilitatea era maximă: un batalion a parcurs 160 de kilometri în Rusia fără ca nici un Hetzer să se cedeze. Fiindcă scopul lui Jagdpanzer 38(t) era să acționeze precum un tun anticar mobil, batalioanele de vânători de tancuri s-au achitat bine inițial de sarcina lor, ele nefiind folosite decât defensiv. Spre finalul războiului însă, lipsa cronică de tancuri din armata germană a făcut ca Hetzer să fie folosit ca substitut al tancurilor cu rezultate dezastruoase
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
de tancuri s-au achitat bine inițial de sarcina lor, ele nefiind folosite decât defensiv. Spre finalul războiului însă, lipsa cronică de tancuri din armata germană a făcut ca Hetzer să fie folosit ca substitut al tancurilor cu rezultate dezastruoase. Vânătorul de tancuri era copleșit atunci când era atacat din flanc sau trimis în ofensivă. Blindajul lateral subțire nu era proiectat să reziste decât la puștile antitanc și schijele artileriei. Tunul nu putea fi folosit eficient pe teren accidentat în cazul atacului
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
muncitorilor de la uzinele Skoda în domeniul construcției tancurilor. 30 de bucăți trebuiau să fie livrate României în lunile iulie și august 1944, însă datorită producției insuficiente și evenimentelor survenite după 23 august 1944, comanda nu a fost onorată. 75 de vânători de tancuri Hetzer au fost livrați Ungariei în decembrie 1944 și ianuarie 1945. Două autotunuri Hetzer au fost capturate în timpul luptelor pentru eliberarea Transilvaniei (septembrie-octombrie 1944). Acestea au fost folosite de trupele române pentru o scurtă perioadă, însă au fost
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
să-ți dresezi dragonul (titlul original în ) este un film animat fantastic realizat de DreamWorks Animation în 2010 după cartea cu același nume. Filmul prezintă povestea tânărului viking Hiccup (Sughit) care dorește să urmeze tradiția tribului sau și să devină vânător de dragoni. Cand, în sfârșit, prinde un dragon, nu reușește să îl omoare, iar dragonul devine prietenul lui cel mai bun. Premieră românească a filmului a avut loc în 19 martie 2010 în 3D varianta dublată și varianta subtitrata, fiind
Cum să îți dresezi dragonul () [Corola-website/Science/319778_a_321107]
-
în întreaga Tasmanie, dar mor repede din cauza unui cancer facial contagios. Răspândiți în toate habitatele de pe insulă, inclusiv la periferia zonelor urbane, ei preferă în mod deosebit locurile uscate și pădurile de coastă. Diavolul tasmanian este un animal nocturn și vânător crepuscular. Diavolii tineri se pot urca în copaci, dar acest lucru devine mai dificil pe măsură ce cresc mai mari. Diavolii pot de asemenea să înoate. Ei ocupă teritorii de 80-20 km², care se pot suprapune în mod considerabil peste teritoriile altor
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
are formă rotundă, plat pe partea inferioară, unde este fixat de substrat. Coconul este construit din mătase maro - roșie și are un aspect lânos. Ouăle sunt de 1 mm în diametru și se află într-o masă lipicioasă. este un vânător nocturn. Ziua se ascunde printre vegetație, iar noaptea atână în centrul pânzei sferice. Pânza este contruită la o înălțime de 1 metru deasupra solului. Se hrănește cu diverse insecte zburătoare.
Araneus bradleyi () [Corola-website/Science/319815_a_321144]
-
l-a determinat să-și părăsească viața de om așezat începând o hoinăreală de vagabond fără căpătâi prin așezările Teritoriului Indian. Arestat și închis pentru furtul unui cal a reușit să evadeze înainte de a fi judecat, pierzându-și urma printre vânătorii de bizoni din preriile Kansasului. În 1875 a revenit la meseria de polițist ca ajutor de șerif la Wichita, într-o vreme în care fratele său ocupa aici un post de barman, într-un saloon. A fost însă destituit în
Wyatt Earp () [Corola-website/Science/319811_a_321140]
-
tipice de limier. Având simțul olfactiv deosebit de dezvoltat, este capabil să caute perseverent pe urme reci dar și proaspete, chefnește (latră scurt) caracteristic, iar în timpul goanei latră pe un ton înalt, răsunător, ce poate fi auzit de la mari distanțe. În timpul vânătorii, răpitoarele cu păr de statură mai mică sunt prinse și sugrumate, vânatul mare este mânat și oprit. Latră persistent vânatul oprit sau rănit. Rezultatele unor cercetări istorico-arheologice atestă că, la stabilirea lor în bazinul panonic, ungurii au adus cu sine
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
Kežmarok (astăzi Slovacia) cu ogari, vișle și copoi. Principele transilvănean, Mihály Apafi I, avea 54 de vișle, 83 de copoi, 125 de ogari; aristocratul József Bornemissza, în secolul al 18-lea, avea 80 de copoi și 25 de ogari. Mare vânător, scriitor și crescător de copoi a fost contele ardelean Sándor Újfalvi (1792 - 1866). O pictură cu scenă de vânătoare, realizată de artistul plastic György Vastagh (1834-1922), din anii 1860, îl înfățișează pe Újfalvi călare, având alături doi copoi și un
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
guvernul Ungariei a declarat patrimoniu național rasele considerate a fi de origine maghiară, între care și copoiul ardelenesc (Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Cea mai detaliată descriere a rasei, din secolul al XIX-lea, se datorează ornitologului și vânătorului brașovean Ede Czynk (1851 - 1899). Întru-un articol în limba germană, cu titlul "Die Siebenbürger Bracke" ("Bracul transilvănean"), apărut post-mortem în 1901 pe paginile revistei germane de vânătoare "Waidmannsheil!", el afirma: Caracteristicile copoiului sau bracului ardelenesc i s-au format
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
lui, cu ocazia unei vânători aleargă chiar și 80-100 km. Totdeauna se întoarce la locul de pornire. La munca lor caracteristică se folosesc haite mici compuse din trei-cinci copoi, dar lucrează și individual. În Europa sunt practicate două feluri de vânători cu copoi: în stil apusean și răsăritean. În vânătoarea apuseană, copoii prind vânatul, scopul principal fiind sportiv, de divertisment. Vânătoarea în stil răsăritean se desfășoară cu unul până la trei copoi. Scopul este stârnirea vânatului, care ziua nu se mișcă, și
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
stil apusean și răsăritean. În vânătoarea apuseană, copoii prind vânatul, scopul principal fiind sportiv, de divertisment. Vânătoarea în stil răsăritean se desfășoară cu unul până la trei copoi. Scopul este stârnirea vânatului, care ziua nu se mișcă, și gonirea lui spre vânătorii la pândă, la trecători. Copoiul ardelenesc nu e bun pentru vânătoarea apuseană, în haită. Rasa e adecvată la ținerea urmei fără abatere și căutarea rapidă pe întinderi mari. Copoiul ardelenesc este un câine independent: de multe ori lucrează la kilometri
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
o vreme marșul. Încercarea acestora din urmă de continuare a înaintării a fost oprită din nou în timpul luptelor de la Krivolak (Macedonia) în 17-21 noiembrie. Austro-germanii au continuat ofensiva de direcția nord-sud. Între timp, germanii au primit sprijinul unor unități de vânători de munte. În aceste condiții, comandamentul armatei sârbe și-a mutat cartierul general de la Kragujevac la Kruševac. În luptele care au urmat, trupele sârbe au suferit cele mai grele pierderi de la începutul războiului și au fost nevoite să se retragă
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
capete, fuge pe valea Cernei către Dunăre. Oamenii, pentru a-i mulțumi, au cioplit aici în munte, o imensă statuie care astazi poartă numele de "bustul lui Hercule". În folclor Iovan Iorgovan a fost și un haiduc vestit și un vânător iscusit care a trăit probabil înainte de secolul al XVIII-lea, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Aproape toate peșterile importante din zona Munților Mehedinți și culoarul montan al Cernei, în special în jurul localităților Orșova
Iovan Iorgovan () [Corola-website/Science/319146_a_320475]
-
a erei glaciare cauzată de încălzirea globală. La puțin timp după aceea a fondat Reelmachine, altă companie producătoare de filme cu sediul în Germania. În 2008, Emmerich a regizat "10,000 BC", un film despre călătoria unui trib preistoric de vânători de mamuți. Deși a avut succes comercial, filmul a fost considerat de critici cel mai proastă realizare a lui Emmerich și una dintre cele mai proaste pelicule ale anului. Emmerich a fost ales să regizeze un remake al filmului SF
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
împiedica ascensiunea Răului. El caută cu precădere portaluri temporale sau diverse artefacte cu puteri magice. În acest timp, are parte de cele mai neașteptate peripeții și este nevoit să se confrunte la tot pasul cu monștri sau roboți malefici, adesea vânători de recompense atrași de prețul pus de Aku pe capul lui. Dar adversarii nu îl pândesc doar din afară, ci uneori chiar din sine însuși, și atunci bătălia se dă cu adevărat în interior, pentru a răzbate împotriva răului strecurat
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
Este un războinic exemplar, din punct de vedere tehnic, tactic și moral, ca urmare a anilor de instrucție de care a avut parte de mic copil. Dar nu este nicidecum infailibil, se întâmplă uneori să fie învins (vezi "Jack și vânătorii Imakandi" sau "Jack în Țara Moon"). De asemenea, spiritul său este neîncetat pus la încercare, iar Jack nu este deasupra tentațiilor sau slăbiciunilor omenești, însă învață mereu din greșeli și încearcă să se perfecționeze continuu (vezi "Jack și călugării șaolin
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
Infecția Aku"). Tartakovsky și echipa lui folosesc un întreg arsenal de tehnici cinematografice care dau impresia că "Samurai Jack" este, de fapt, filmat. Tehnici vizuale: Tehnici auditive: Tehnici de limbaj: Tehnici de construcție: Temele recurente sunt luptele lui Jack cu vânătorii de recompense, eliberarea populațiilor oprimate și căutarea unor căi de întoarcere în timp, tipic portaluri temporale sau cristale magice. Dar episoadele se caracterizează printr-o mare diversitate și originalitate. Uneori Jack explorează măruntaiele unui dragon, alteori rămâne fără sandale și
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
Lakes. OPe 21 Mai, 1968, Proenneke ajunge la Twin Lakes pentru o binemeritata pensie. Înaintea plecării, face aranjamentele pentru a folosi o cabană proprietatea unui căpitan, Spike Carrithers, din Kodiak. În Alaska Solitude and Silence, it was known aș "cabană vânătorului." Aceasta cabană era situată lângă lac și aproape de locul unde Proenneke își începe construcția propriei cabane. Prietenul său, Babe Alsworth, îi aducea mâncare și lua către civilizație datele înregistrate de Richard. Proenneke rămâne la Twin Lakes pentru următoarele 16, după
Richard Proenneke () [Corola-website/Science/319211_a_320540]
-
în deșert se află o bijuterie magică, ce îi poate ajuta pe cei cu inima pură. Jack va trebui să urmeze direcția indicată de apusul Soarelui și răsăritul Lunii. Dar viziunea este întreruptă de apariția bruscă a unei bande de vânători de recompense, cu patru iatagane în loc de mâini, și înfășurați în panglici. Într-un moment dificil al luptei, mai intervine un personaj: o femeie misterioasă, care îl ajută pe Jack să scape de vânători. Fug amândoi din oraș călare pe niște
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
de apariția bruscă a unei bande de vânători de recompense, cu patru iatagane în loc de mâini, și înfășurați în panglici. Într-un moment dificil al luptei, mai intervine un personaj: o femeie misterioasă, care îl ajută pe Jack să scape de vânători. Fug amândoi din oraș călare pe niște ukle (un fel de cămile). În prima noapte, la vâlvătaia focului, Ikra își spune povestea. Tatăl ei se ridicase împotriva lui Aku și fusese închis de acesta într-un inel de foc. Ca
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
pentru a-i face loc Scoțianului. Cei doi se luptă o zi și o noapte, până când, osteniți, își acordă un răgaz. Dar nu apucă bine să-și tragă sufletul, că din fiecare parte a podului se năpustesc spre ei doi vânători de recompense motorizați, din care unul azvârle niște cătușe care îi leagă pe Jack și pe Scoțian unul de celălalt, de câte o mână. Parțial imobilizați, cei doi sar de pe pod în neant pentru a scăpa de vânători și aterizează
Jack și Scoțianul () [Corola-website/Science/319285_a_320614]
-
ei doi vânători de recompense motorizați, din care unul azvârle niște cătușe care îi leagă pe Jack și pe Scoțian unul de celălalt, de câte o mână. Parțial imobilizați, cei doi sar de pe pod în neant pentru a scăpa de vânători și aterizează într-o baltă. După ce încearcă inutil să se furișeze, înfruntă împreună o mică armată de vânători de recompense. După bătălie, cei doi se împrietenesc.
Jack și Scoțianul () [Corola-website/Science/319285_a_320614]