15,959 matches
-
în D-Structură subiect, dar nu are obiect, iar un verb inacuzativ are obiect în D-Structură, dar nu și subiect. În termenii structurii argumentale, un verb inergativ are argument extern, iar un verb inacuzativ are argument intern direct; un verb inacuzativ nu poate avea un obiect direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argument extern, iar un verb inacuzativ are argument intern direct; un verb inacuzativ nu poate avea un obiect direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configurația spațială, mișcarea direcționată, existența, apariția/dispariția, emisia de sunete, miros, substanțe sau care conțin informație aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziție redusă), intern
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intern direct; un verb inacuzativ nu poate avea un obiect direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configurația spațială, mișcarea direcționată, existența, apariția/dispariția, emisia de sunete, miros, substanțe sau care conțin informație aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziție redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
conțin informație aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziție redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin imposibilitatea pasivizării și prin posibilitatea adjectivizării participiului. În această lucrare, folosesc în variație liberă cele două denumiri ale clasei de verbe supuse analizei, inacuzative și ergative. Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivizării și prin posibilitatea adjectivizării participiului. În această lucrare, folosesc în variație liberă cele două denumiri ale clasei de verbe supuse analizei, inacuzative și ergative. Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanța cauzativă de cele care nu acceptă această alternanță. Haegeman (1994
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanța cauzativă de cele care nu acceptă această alternanță. Haegeman (1994: 333) arată că nu există motive pentru ca verbul din exemplul (c) să fie considerat inacuzativ: (a) The ennemy sank the boat ' Dușmanul a scufundat vasul' (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanța cauzativă de cele care nu acceptă această alternanță. Haegeman (1994: 333) arată că nu există motive pentru ca verbul din exemplul (c) să fie considerat inacuzativ: (a) The ennemy sank the boat ' Dușmanul a scufundat vasul' (b) The boat was sunk ' Vasul a fost scufundat' (c) The boat sank ' Vasul s-a scufundat'. Cele două motive pentru care verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbul din exemplul (c) să fie considerat inacuzativ: (a) The ennemy sank the boat ' Dușmanul a scufundat vasul' (b) The boat was sunk ' Vasul a fost scufundat' (c) The boat sank ' Vasul s-a scufundat'. Cele două motive pentru care verbul din exemplul (c) nu este inacuzativ: sink 'a scufunda' (ca și open 'a deschide', close 'a închide', increase 'a crește', break 'a rupe', drop 'a picura') are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
motive pentru care verbul din exemplul (c) nu este inacuzativ: sink 'a scufunda' (ca și open 'a deschide', close 'a închide', increase 'a crește', break 'a rupe', drop 'a picura') are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și open 'a deschide', close 'a închide', increase 'a crește', break 'a rupe', drop 'a picura') are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deschide', close 'a închide', increase 'a crește', break 'a rupe', drop 'a picura') are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește, de asemenea, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a crește', break 'a rupe', drop 'a picura') are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește, de asemenea, termenul de verbe ergative numai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcția cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește, de asemenea, termenul de verbe ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește, de asemenea, termenul de verbe ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break 'a rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come 'a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de verbe ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break 'a rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come 'a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative Comportamentul eterogen al verbelor inacuzative impune identificarea mai multor subclase de verbe, în funcție de criterii sintactice și semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare privește capacitatea verbelor inacuzative de a avea o pereche tranzitivă. Levin și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care au pereche tranzitivă (de tipul break 'a rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come 'a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative Comportamentul eterogen al verbelor inacuzative impune identificarea mai multor subclase de verbe, în funcție de criterii sintactice și semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare privește capacitatea verbelor inacuzative de a avea o pereche tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 82) stabilesc acest
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come 'a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative Comportamentul eterogen al verbelor inacuzative impune identificarea mai multor subclase de verbe, în funcție de criterii sintactice și semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare privește capacitatea verbelor inacuzative de a avea o pereche tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 82) stabilesc acest tip de distincție (preluată și de Avram 2003
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative Comportamentul eterogen al verbelor inacuzative impune identificarea mai multor subclase de verbe, în funcție de criterii sintactice și semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare privește capacitatea verbelor inacuzative de a avea o pereche tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 82) stabilesc acest tip de distincție (preluată și de Avram 2003: 179) în cadrul clasei de verbe inacuzative, delimitând, din punctul de vedere al reprezentării lexico-semantice, trei mari clase
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare privește capacitatea verbelor inacuzative de a avea o pereche tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 82) stabilesc acest tip de distincție (preluată și de Avram 2003: 179) în cadrul clasei de verbe inacuzative, delimitând, din punctul de vedere al reprezentării lexico-semantice, trei mari clase de verbe intranzitive: (a) inacuzative a căror reprezentare lexico-semantică de bază este cauzativă/diadică și a căror structură argumentală conține un singur argument direct intern (inacuzative derivate) − cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de a avea o pereche tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 82) stabilesc acest tip de distincție (preluată și de Avram 2003: 179) în cadrul clasei de verbe inacuzative, delimitând, din punctul de vedere al reprezentării lexico-semantice, trei mari clase de verbe intranzitive: (a) inacuzative a căror reprezentare lexico-semantică de bază este cauzativă/diadică și a căror structură argumentală conține un singur argument direct intern (inacuzative derivate) − cele care au pereche tranzitivă/cauzativă; (b) inacuzative care nu pot fi puse în relație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a) inacuzative a căror reprezentare lexico-semantică de bază este cauzativă/diadică și a căror structură argumentală conține un singur argument direct intern (inacuzative derivate) − cele care au pereche tranzitivă/cauzativă; (b) inacuzative care nu pot fi puse în relație cu verbe "mai primare" care să aibă două argumente interne (inacuzative primare); (c) inergative monadice, a căror structură argumentală conține un singur argument extern. În acest punct al descrierii nu voi intra în detalii în privința diferențelor dintre inacuzativele primare (prototipice) și cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu voi intra în detalii în privința diferențelor dintre inacuzativele primare (prototipice) și cele derivate (unii lingviști nu sunt de acord cu existența acestei distincții − vezi infra, 5.3.), nici în legătură cu relația derivativă dintre varianta inacuzativă și cea tranzitivă a unui verb derivat, care va fi discutată în secțiunea referitoare la alternanța cauzativă − vezi infra, 5. 3.2.2. Clasificarea semantică A doua clasificare urmărește identificarea subclaselor semantice de verbe inacuzative. Borgonovo și Cummins (1999)13 au arătat că inacuzativele (telice) se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nici în legătură cu relația derivativă dintre varianta inacuzativă și cea tranzitivă a unui verb derivat, care va fi discutată în secțiunea referitoare la alternanța cauzativă − vezi infra, 5. 3.2.2. Clasificarea semantică A doua clasificare urmărește identificarea subclaselor semantice de verbe inacuzative. Borgonovo și Cummins (1999)13 au arătat că inacuzativele (telice) se împart în două clase: (a) de schimbare de stare; (b) de schimbare de localizare 14. Această clasificare a fost preluată de Avram (2003: 190), care subliniază că inacuzativele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
schimbare de stare; (b) de schimbare de localizare 14. Această clasificare a fost preluată de Avram (2003: 190), care subliniază că inacuzativele care denotă o schimbare de localizare nu presupun ca argumentul să capete vreo calitate. Pentru o discuție asupra verbelor de schimbare de stare vezi Stan (2005: 222). În continuare, voi prezenta subclasele semantice de verbe identificate de Levin și Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză și voi analiza posibilitatea de aplicare a acestei clasificări la limba română. 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2003: 190), care subliniază că inacuzativele care denotă o schimbare de localizare nu presupun ca argumentul să capete vreo calitate. Pentru o discuție asupra verbelor de schimbare de stare vezi Stan (2005: 222). În continuare, voi prezenta subclasele semantice de verbe identificate de Levin și Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză și voi analiza posibilitatea de aplicare a acestei clasificări la limba română. 3.2.2.1. Clasa verbelor de schimbare de stare (Levin și Rappaport Hovav 1995: 93, 97, 147
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]