78,308 matches
-
Maria cu pruncul, având aureolele pictate pe motiv vegetal, colorate cu verde și argintiu, icoane pe care, păstrând rezerva cuvenită, le atribuim zugravului Gheorghe de la Cetatea de Baltă. Icoanele bisericii actuale, sunt de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiecare având mențiunea celui ce a plătit-o. Biserica actuală a fost construită din lemn de brad și acoperită cu șindrilă. În anii 1967-1968, credincioșii neștiind că este monument istoric, au acoperit șindrila veche, care începuse să putrezească, cu tablă zincată. Biserica are
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
literară" (București), "Dacia literară" (Iași), "Convorbiri literare" (Iași), "Tribuna" (Cluj Napoca), "Steaua" (Cluj Napoca), "Ecart" (București), "Literatura și Arta" (Chișinău), "Lumină lină" (New York), "Haemus" (în limba albaneză, București), "Bana armânească" (în aromână, București) ș.a. De-a lungul timpului obține 14 premii și mențiuni la concursuri naționale de creație literară, între care cele mai prețioase rămân: ""Marele Premiu Zaharia Stancu"" (Salcia, Teleorman, 1994), ""Premiul pentru volum în manuscris"" la Festivalul de poezie de la Sighetu Marmației (1994), ""Premiul special pentru volum în manuscris"" la Concursul
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
vie în rândurile populației locale, chiar dacă sunt ignorate de istorici sau de oficialități. Este demn de menționat, că unele din masacrele cele mai cunoscute din timpul represiunii revoltei din Vendée nu sunt reprezentate în vitralii. Astfel, este surprinzătoarea lipsa oricărei mențiuni la masacrele din zonele Drillais, La Fauconnière și Les Royards din comuna La Gaubretière unde au fost omorîți peste 500 de localnici. Un număr mare de vitralii prezintă pe conducătorii militari ai „armatei catolice și regale” nume care sub care
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fost construită în anul 1730, pe locul uneia ce data din 1460. Are hramul „Sf.Mucenic Gheorghe”. Pictura pe pânză a fost executată în 1845. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Cea mai veche mențiune scrisă referitoare la satul Ionești este anul 1441. Evoluția demografică ulterioară a localității consemnează 105 familii în anul 1834, 375 locuitori în 1910 și 353 în 1922. Biserica La numai 20 metri de Drumul Național 79-A se află o
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
Mădrigești, în Valea Crișului Alb, la Gurahonț. Satul se întinde de-a lungul unei văi înguste, strânse între două șiruri de dealuri împădurite. Satul este foarte vechi. Tradiția locala susține că el a fost întemeiat în jurul anului 1400, dar prima mențiune documentară este din 1508, când aparținea domeniului Abrahamffy. Inițial a fost așezat pe Valea Pleschii, spre pădure, la circa 5 km de locul unde se afla azi. Încă în acel timp îndepărtat, locuitorii au avut biserică mică de lemn, situată
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
tot pe un ”dâmb”, A fost construită îm anul 1807. Această biserică a fost precedată de alta, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, pe care episcdopul Sinesie Jivanovici al Aradului, în urma vizitației sale canonice din anul 1755, a înregistrat-o cu mențiunea că era ”nouă și negătată”. Fiind recentă nu putem să o confundăm cu cea de pe ”dâmbul Plischii”, mai degrabă o punem în legătură cu mutarea și ordonarea satelor, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, conform unei dispoziții de ordin general a împărătesei
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
, comuna Hălmagiu, județul Arad , a fost construită în anul 1860. Are hramul „Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Prima mențiune documentară despre acest sat din valea Crișului Alb datează din anul 1439, satul apartine de comuna Hălmagiu. Este o filie cu 38 de gospodării (172 locuitori), toți de religie ortodoxă, aparținătoare parohiei Bănești. Nu se cunosc date precise în legătură cu anul
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
Cizer, Stârciu, Meseșenii de Sus, Crasna, Recea, Drighiu, Zăuan, Oaia (cătun al satului Crișeni, astăzi dispărut) pe care Chemburg, fostul castelan de Valcău,...”" Un document adresat în anul 1342 Capitulului din Oradea ilustrează organizarea satelor românești de pe domeniul cetății Valcau, mențiune consemnata cu ocazia unei ședințe de judecată: „... fiii pomenitului magistru Donch, au pus să se cosească de către Tihomir Românul (voievodul lor) din Iaz și de ceilalți români din același loc, fânul de pe o bucată de pământ și de moșie a
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
în paginile romanelor și altele mari, colorate, realizate în cromotipografie. Cu excepția lui "Claudius Bombarnac", nici o lucrare nu a fost publicată direct "in octavo". Urmează o listă a 54 de opere verniene publicate în timpul vieții autorului în seria "Călătoriilor extraordinare", cu mențiunea zonei geografice, perioadei istorice sau invenției științifice abordate în cadrul lor. Toate traducerile în limba română ale "Călătoriilor extraordinare", precum și titlurile operelor postume pot fi găsite în articolul Listă de traduceri în limba română ale operelor lui Jules Verne. Sunt menționate
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
de grunge. „Pe toată durata anului 1990, tipii de la A&R nici nu s-au uitat de două ori măcar la noi”, își amintea Anderson. Către sfârșitul anului 1991 și la începutul lui 1992, Suede au primit un număr de mențiuni favorabile în presă, beneficiind de timp alocat la spectacole găzduite de "NME", la care participau figuri importante ale muzicii britanice, precum fostul solist The Smiths, Morrisey. În octombrie 1991, formația a avut un concert la ULU care a atras atenția
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
să accepte lemn tăiat în mod ilegal, dezvăluindu-se practica companiei de a acorda bonificații pentru lemnul tăiat ilegal din pădurile României. Pentru familia Schweighofer prelucrarea lemnului are o lungă tradiție care a fost transmisă din generație în generație. Prima mențiune în documente oficiale datează din anul 1642. Povestea de succes începe în 1956 când Franz și Maria Schweighofer au preluat fabrica de cherestea a familiei din Brand/Austria. La acea vreme capacitatea anuală a fabricii era de 1.000 m³
Holzindustrie Schweighofer () [Corola-website/Science/318603_a_319932]
-
a lui Pelton. Aceeași tip de energie este folosită și la acționarea fierăstraielor, menționate în 1559 prin documentele domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu și la presele cu valțuri la monetăria din Baia Mare (1580). La 8 decembrie 1366 datează cea mai veche mențiune documentară referitoare la fabricarea berei pe teritoriul țării. Printr-un act datat pe 31 octombrie 1402 același lucru este atestat și în Moldova, iar prin 1522 și pentru Muntenia. În ceea ce privește alcoolul, distilarea acestuia este menționată în jurul lui 1400. Spre sfârșitul
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
asemenea grupați împreună, mai mult deoarece nu pot fi afiliați celorlalte două școli, dar și pentru că aparțin uneia și aceleiași familii spirituale. Aparte de aceste trei „școli” sau orientări, sunt mulți alți autori, care cultivă cu predilecție eseul filosofic. O mențiune specială merită membrii cercului Onicescu, caracterizați pe bună dreptate ca filosofi analitici. „Maioreștii” sunt Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), P. P. Negulescu (1872-1951), Dumitru Drăghicescu (1875-1945), Ion Petrovici (1882-1972) și Mircea Florian (1888-1960). Constantin Rădulescu-Motru, nepotul lui Eufrosin Poteca, și-a numit
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Ordancușii pe versantul drept o potecă abia vizibilă ce începe aval de Peștera Poarta lui Ionele, fie coborând din Dealul Mununii, din marcajul cruce roșie care duce din comuna Gârda de Sus la Cabana Scărișoara. Peștera este localizată la Prima mențiune a peșterii a fost făcută de R. Jeannel și Emil Racoviță (1929), care dau o descriere, o schiță de hartă și prezintă diferite fenomene hidrologice, biologice și meteorologice. Ei denumesc peștera „Ghețarul de la Zguraști". Porțiunea explorată arată astfel: În versantul
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
din Valea Ordâncușii pe versantul drept pe o poteca greu de găsit ce începe aval de Peșteră Corobana lui Gârtău, fie coborând din Dealul Mununii, din marcajul cruce roșie care duce din comuna Gardă de Sus la Cabană Scărișoara. Prima mențiune a peșterii este făcută de R. Jeannel și Emil Racoviță (1929), care dau o descriere, o schiță de hartă și prezintă diferite fenomene hidrologice, biologice și meteorologice. Ei denumesc peșteră „Ghețarul de la Zgurăști”. Porțiunea explorata cuprinde avenul de intrare, Sala
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
călduros, adică versantul sudic al unui deal sau munte expus soarelui unde temperatura este mai ridicată. Poliță este un raft, aici loc orizontal pe panta muntelui. Deci este peșteră situată pe locul drept de pe panta sudică a muntelui. 1929 - Prima mențiune a peșterii este făcută de R. Jeannel și E. G. Racoviță sub numele de "Peșteră de la Pojarul Ghețarului". 1949 - Peșteră a fost explorata de M. Șerban, I. Viehmann și St. Rotarides. 1955 - A fost făcută prima cartare de I. Viehmann
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
luptă și au avut contribuții de primă importanță la victoriile din timpul bătăliei Atlanticului, la campaniile de bombardament asupra Puterilor Axei, la invadarea Siciliei și a Italiei continentale, la debarcarea din Normandia și la eliberarea teritoriului vest european, (cu o mențiune specială pentru Olanda). Producția de materiale militare, alimente, materii prime și „Planul de pregătire aeriană al Commonwealthului” au fost de cea mai mare importanță pentru victoria Aliaților. Canada, în ciuda unei populații relativ puțin numeroase, deținea cea de-a patra flotă
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
ctitorilor au fost Teodor Zaplan, Șărban Luxandra, Hagi Nicolae Cazan. Din documentele vremii rezultă însă că pe același loc a fost o altă biserică de zid care data probabil, cel puțin de la începutul secolului al XVIII-lea. Cea mai veche mențiune de existență a acestei biserici o arată în ființă la anul 1793. În „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” realizată în anul 1810, se vorbește că unul dintre preoții acestei biserici a fost mutat în anul 1793 de la Bordeiu la biserica Buna-Vestire, unde
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
-o dintr-un impuls nervos în timp ce negrul și albul se aflau pe poziții egale, Kasparov ratând analiza unor mutări ulterioare care l-ar fi adus în poziția de șah perpetuu forțând remiza. Următoarele trei partide se încheie la egalitate, cu mențiunea că în jocul 3 Kasparov a variat printr-o deschidere mai puțin obișnuită, deschiderea Mieses, sperând că jocul exotic să îl destabilizeze pe Deep Blue. În ultima partidă Kasparov să cedează după doar 19 mutări, stabilind scorul final: Deep Blue
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
adică erau conforme cu învățăturile taberei ortodoxe sau proto-ortodoxe). De aceea evangheliilor, deși au fost scrise anonim, le-au fost aplicate nume de apostoli sau de asociați ai apostolilor, altfel ele n-ar fi putut fi incluse în canon. Prima mențiune a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor datează din anul 367, într-o scrisoare a lui Atanasie din Alexandria, la circa trei sute de ani după scrierea acestor cărți. Canonul era încă disputat în acea
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
de la The Sân Diego Union-Tribune a spus despre Jurnalele Vampirilor că: "Este o producție de primă clasa, cu o distribuție de excepție, cu un scenariu genial, căruia greu reziști să nu te uiți". Mike Hale de la The New York Times a dat serialului mențiuni onorabile, în lista să, privind cele mai bine cotate seriale din 2009.
Jurnalele vampirilor () [Corola-website/Science/321105_a_322434]
-
are un acoperiș din tablă din inox „bombardată cu aur”. Satul Cajvana este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc. Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Cajvana este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei închina 50 biserici cu popă și cu toate dările către Episcopiei Rădăuților, printre care și biserica mai jos de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
Calafindești era proprietatea familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce. În secolul al XIX-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
au fost duse la cele trei mănăstiri păstrate de austrieci în Bucovina. În prezent, la Mănăstirea Putna se păstrează ""Condica sfintei mănăstiri Solcăi"", unele cărți aduse de Vartolomei Măzăreanul din Rusia, un tetraevanghel slavon îmbrăcat în catifea roșie și având mențiunea că a fost ""cumpărat de Constantin Roșca mare vornic și l-au ferecat fratele său Ghoerghe vistiernic și Vasilie mare armaș și l-au dat sfintei mănăstiri din Solca"", o candelă de argint cu inscripția ""Vartolomei, arhimandrit din Solca 1772
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
confederații de state arabe. În teritoriile de la est de Iordan, evreii nu aveau să fie admiși. În momentul în care lucrările conferinței de la San Remo au fost suspendate în aprilie 1920, textul Mandatului Palestinei nu conținea articolul 25 sau vreo mențiune de tipul „teritoriile care se întind între Iordan și granița estică a Palestinei vor fi determinate ulterior”. Sanford Silverburg a susținut că „o Palestină” în înțelesul concepției politice occidentale practic nu a existat. El a notat că eșecul în stabilirea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]