79,874 matches
-
și a domnit până la moartea sa. Data exactă a morții sale este necunoscută, însă se estimează a fi în jurul anul 1105. Inge a fost urmat la tron de cei doi nepoți ai săi, Philip Halstensson al Suediei și Inge cel Tânăr al Suediei, care erau fii fratelui său mai mare, Halsten Stenkilsson.
Inge cel Bătrân al Suediei () [Corola-website/Science/331292_a_332621]
-
Hervarar. El este văzut ca un rege politicos și vesel și ori de câte ori îi era prezentat un caz, el judeca corect, fapt pentru care suedezii i-au jelit moartea. El a fost tatăl co-guvernatorilor Philip Halstensson al Suediei și Inge cel Tânăr al Suediei. Håkan cel Roșu a fost regele Suediei, guvernând pentru aproape un deceniu în prima jumătate a secolului al XI-lea. Se cunosc puține informații despre el și de cele mai multe ori sunt contradictorii. Nu se cunoaște nimic despre guvernarea
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar a fost ambițios și a adunat suportul nobililor germani pentru a-l sprijini împotriva regelui. Deghizându-și propriile interese după tânărul Valdemar, Episcopul Valdemar a complotat cu Contele Adolph al III-lea de Holstein pentru a-l răsturna pe Knut și pentru a deveni el însuși rege. Când Valdemar a fost ales ca Arhiepiscop de Lund, el a vorbit deschis despre
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Valdemar a complotat cu Contele Adolph al III-lea de Holstein pentru a-l răsturna pe Knut și pentru a deveni el însuși rege. Când Valdemar a fost ales ca Arhiepiscop de Lund, el a vorbit deschis despre planurile sale. Tânărul duce Valdemar a cerut să se întâlnească cu Episcopul Valdemar la Åbenrå în 1192. Când puternicul episcop a ajuns, tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
deveni el însuși rege. Când Valdemar a fost ales ca Arhiepiscop de Lund, el a vorbit deschis despre planurile sale. Tânărul duce Valdemar a cerut să se întâlnească cu Episcopul Valdemar la Åbenrå în 1192. Când puternicul episcop a ajuns, tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul Duce a atacat noua cetate a lui Adolph la Rendsburg. Valdemar a învins armata lui Adolph în Bătălia de la Stellau în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
înființat în 1934, printr-o hotărâre a Prefecturii de Vlașca. La sugestia savantului Ion Andrieșescu, i s-a dat numele primului profesor de arheologie al Universității din Iași, giurgiuveanul Teohari Antonescu. In fruntea instituției a fost numit, cu titlu onorific, tânărul profesor Dumitru Berciu, care a condus-o până în 1948. După un hiatus de doi ani, ea a fost reînființată și dezvoltată pe parcursul a două decenii, de către profesorul Gheorghe Rădulescu, absolvent de Belle-Arte, ajutat de muzeograful-restaurator Mihai Ionescu. Intre 1950 și
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 - 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” - ziarul grupării tinerilor liberali cu același nume - , a redactat în întregime revista umoristică „Claponul” și a scos ziarul „Națiunea română”. La 26 mai 1877, a început să frecventeze ședințele bucureștene ale „Junimii”, (Societate Literară condusă de criticul român Titu Maiorescu) în cadrul cărora iși
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
mai mare parte a filmului) de Meryl Streep, ilustrând anii târzii ai politicienei britanice, si de Alexandra Roach, pentru anii timpurii și cei de formare. Soțul Margaretei Thatcher, Denis Thatcher, este interpretat de Jim Broadbent, respectiv de Harry Lloyd că tânărul Denis. Ministrul cel mai fidel Margaretei Thatcher din să ministerială, respectiv adjunctul său, Geoffrey Howe, este interpretat de Anthony Head. Deși filmul a generat reacții diverse, jocul actoricesc al actriței Meryl Streep (că Margaret Thatcher în perioada de maturitate) a
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
care sunt demult pierdute. Singura lor speranță este sosirea Izbăvitorului, cel despre care se crede că va salva omenirea de miezingi. Romanul urmărește poveștile a trei personaje, ale căror destine se vor împleti la sfârșit. În urma unui atac al miezingilor, tânărul Arlen își pierde mama și o soră. Furios pe lașitatea tatălui său, care n-a avut curajul să înfrunte demonii, tânărul fuge de acasă. Cunoscător al glifelor, el reușește să-și creeze spații protejate peste noapte, rămânând ferit de miezingi
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
Romanul urmărește poveștile a trei personaje, ale căror destine se vor împleti la sfârșit. În urma unui atac al miezingilor, tânărul Arlen își pierde mama și o soră. Furios pe lașitatea tatălui său, care n-a avut curajul să înfrunte demonii, tânărul fuge de acasă. Cunoscător al glifelor, el reușește să-și creeze spații protejate peste noapte, rămânând ferit de miezingi. În urma unei confruntări, reușește chiar să taie brațul unui demon al pietrei. Pe drum, întâlnește un Mesager - un cunoscător al glifelor
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
armă redutabilă în fața miezingilor, iar Arlen vrea să o folosească pentru a se alătura locuitorilor din Krasia, singurii care încearcă să se opună demonilor. Unul dintre krasieni, Jadir, îi fură lancea și-l aruncă în deșert, sperând că va muri. Tânărul supraviețuiește și-și tatuează întreg corpul cu glifele descoperite în ruine, devenind aproape invincibil în fața miezingilor. Leesha este o fată din alt sat, pe care mama dorește s-o mărite cu cel mai puternic tânăr din acele locuri. Fata îl
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
deșert, sperând că va muri. Tânărul supraviețuiește și-și tatuează întreg corpul cu glifele descoperite în ruine, devenind aproape invincibil în fața miezingilor. Leesha este o fată din alt sat, pe care mama dorește s-o mărite cu cel mai puternic tânăr din acele locuri. Fata îl iubește, dar când află că acesta se laudă cu faptul că s-ar fi culcat cu ea, decide să-l părăsească. I se alătură ca ucenică Brunei, Culegătoarea de Ierburi din sat. Talentul ei o
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
repede să devină expertă în tratarea rănilor oamenilor și ajutorul ei este solicitat de o fostă ucenică a Brunei, care trăiește în Orașul Liber Angiers. Leesha pleacă să-și definitiveze învățătura în spital acesteia. Acolo îl cunoaște pe Rojer, un tânăr a cărui familie a fost ucisă de miezingi pe vremea când era copil. Luat sub aripa ocrotitoare a unui Saltimbanc, el devine extrem de apreciat pentru talentul de a cânta la scripcă. Moartea maestrului îl lasă fără slujbă și invidia altor
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
Tribuna”, “Românul”, “Luceafărul”, “Cosânzeana”, “Naționalul”, “Epoca”, “România”, “România nouă”, ”Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista “Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi în primul său volum, “Flăcări”, tipărit în 1907. Ca student și tânăr scriitor colaborează cu: “Românul” (din Arad), “Tribuna”, “Luceafarul” și “Cosânzeana”, participă la șezători literare culturale din Ardeal și Bucovina. În anul 1908 apare poemul biblic în versuri “Cântarea Cântarilor” În anii urmatori apar alte volume de versuri și nuvele și
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
la București, unde s-a angajat la revista Flacăra și a mai colaborat cu publicațiile: Contemporanul, Viața Românească, Ateneu, Ramuri, Tribuna, Vatra, Viața militară, Urzica, Rebus. Un document strict confidențial al DPA din 1949 semnala acțiunile unei „grupări dușmănoase” a tinerilor scriitori: A fost arestat la 2 februarie 1950, în urma altui denunț al unui coleg, și a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru „crima de uneltire împotriva păcii”, pentru volumul „Cântece de dor și război”. După ce a trecut prin
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
Elevii trebuiau să cânte "Maréchal, nous voilà !" („Mareșale, iată-ne!”). Portretul mareșaluliu Philippe Pétain era pus la loc de cinste în toate sălile de clasă, toate fiind semnele cultului personalității. Propaganda își pusese o puternică amprentă asupra procesului educațional a tinerilor cu ideile regimului de la Vichy. Spre deosebire de alte țări ocupate precum Polonia, unde elita intelectuală a fost lichidată, profesorii francezi nu au fost închiși, iar programa școlară nu a fost modificată în mod semnificativ. La o lună după ocuparea capitalei franceze
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
În acele vremuri acesta era unul dintre cele mai bune spitale de boli infecțioase din regiune și prima instituție medicală specializată din Basarabia. Toma Ciorbă conducea spitalul de boli infecțioase și totodată lucra ca ordinator, bacteriolog, prozector și educator al tinerilor lucrători medicali. El trăia foarte modest și nu percepea onorariu de la săraci, deseori chiar dându-le bani pentru cumpărarea medicamentelor și trimițându-le material combustibil pentru foc. Între anii 1896—1935 el a locuit chiar în incinta spitalului său. Fiind
Toma Ciorbă () [Corola-website/Science/334057_a_335386]
-
Tănase Scatiu", în care urma să prezinte viața Tincuței cu Tănase Scatiu și pe un plan secundar relația ei cu Mihai Comăneșteanu, precum și într-o a doua continuare intitulată " Poetul" (sau "Un poet") în care personajul principal urma să fie tânărul Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936 96-98">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
interzice folosirea oricărei tehnologii wireless, precum și orice comunicație cu restul universului. Planeta urmează să fie colonizată folosind utilaje specifice secolului al XIX-lea, deziderat făcut posibil de prezența printre coloniști a unei comunități menonite. Vestea este primită foarte greu de către tinerii a căror viață se desfășura preponderent în jurul acestor dispozitive. Colonia se dezvoltă încet dar sigur, în primul an de la aterizare înfruntând o singură problemă serioasă: o rasă indigenă similară vârcolacilor, care ucide câțiva oameni. Inițiativa lui Zoë duce la obținerea
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
răscumpărat din captivitate în timp util și, după ce a trăit pentru un timp la Beyoğlu (Pera), a revenit la Messina, unde a murit în 1564. Fiul său, Scipione, nu a fost eliberat, dar a fost introdus în corpul otoman al tinerilor instruiți pentru armata imperială. El s-a convertit, așa cum era obligat, la islamism și a fost instruit în palatul imperial, ajungând la rangul de "silahtar". În cele din urmă s-a căsătorit, prima dată (1573) și apoi a doua oară
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
era acordat fiilor de boieri întorși de la studii din apusul Europei, în special din Franța, de unde veneau cu idei liberale, progresiste. Ansamblul concepțiilor, comportărilor și manifestărilor care îi caracterizează pe bonjuriști au primit, prin derivare, denumirea de bonjurism. Unii dintre tinerii „bonjuriști” recent întorși de la studii în străinătate doar aruncau aici, pe malurile Dâmboviței sau ale Bahluiului, diverse ticuri lingvistice sau de comportament: se îmbrăcau ca la Paris, „uitau” limba maternă și vorbeau într-o păsărească ridicolă iar tot ce întâlneau
Bonjurist () [Corola-website/Science/334092_a_335421]
-
însoare. După moartea mamei sale, Matei Damian începe să se ocupe de administrarea părții de moșie moștenită, care se părăginise ca urmare a recoltelor slabe din ultimii ani, precum și a delăsării și lipsei de organizare manifestate de administratorul Nae Eftimiu. Tânărul observă munca grea de pe moșie și starea de sărăcie a țărănimii și nu-și poate da seama „cum se poate îmbogăți cineva din agricultură”. Sașa îl sfătuiește să preia personal administrarea moșiei, să cumpere mașini care să grăbească lucrările agricole
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
mai îndrăzneț și încearcă să-l convingă să i-o dea de soție pe fiica sa, Tincuța, pentru a dobândi astfel întreaga moșie. În același timp se înfiripă o relație de dragoste între Matei Damian și Sașa Comăneșteanu, cei doi tineri convenind să se căsătorească în aceeași toamnă, după întoarcerea în țară a fetei. Sașa îl conduce la Paris pe fratele ei mai mic, Mihai, ce urma să-și desăvârșească acolo studiile universitare. Mihai și Tincuța împărtășesc o iubire copilărească, jurându
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Scatiu este mai util societății decât un funcționar neproductiv. "„Scatiu era incult și cam bădăran, dar era harnic, deștept la treabă, și, mai cu seamă, pentru el, avea o mare calitate, de a nu fi om de oraș. Ca toți tinerii care au trăit mult în mijlocul lumii de studenți, de funcționari, de lume neproducătoare, fără aspirații, Matei prefera un om de țară, simplu, celui mai șiret avocat”", se gândește tânărul Matei Damian. Intriga romanului o constituie parabola fiului risipitor, reîntors în
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]