12,426 matches
-
mitul descris mai Înainte ca o mostră reprezentativă de scriere gnostică, observăm pe dată că ipostaza Sophia-Înțelepciunea pare să fie În cadrul lui un personaj În jurul căruia pivotează Întreaga acțiune. Nu este deloc greu să recunoaștem În ea ipostaza evreiască a Înțelepciunii (Hokmah, Sophia În Septuaginta) care apare În multe scrieri cuprinse În Tanakh, de pildă În Cartea lui Iov, unde se spune că ea există dinaintea lumii. În Cartea Proverbelor 1-9 i se acordă un loc de seamă, ca Demiurg-auxiliar al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Proverbelor 1-9 i se acordă un loc de seamă, ca Demiurg-auxiliar al lumii și ca Încîntare a lui Dumnezeu, „zburdînd fără Încetare Înaintea lui și zburdînd pe fața pămîntului, găsindu-#ș##i plăcerea printre fiii oamenilor”4. Tradiția potrivit căreia Înțelepciunea a colaborat la facerea lumii este amintită de Omiliile pseudo-clementine5, unde Simon Magul interpretează un pasaj din Geneză, 1:26 („Să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră”) ca implicînd „doi sau mai mulți” creatori, și nu unul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creatori, și nu unul singur, iar Petru Îi răspunde că cei doi sînt Dumnezeu și Sophia. În alt pasaj din Cartea Proverbelor se spune despre ea că are un duplicat negativ numit Femeia nebună, Neștiința sau Femeia străină, care este Înțelepciunea Morții, În vreme ce adevărata Înțelepciune este puternic asociată cu viața și cu Arborele Vieții 6. În Cartea lui Sirah, Înțelepciunea figurează din nou ca primă creație a lui Dumnezeu, doar Lui cunoscută: „În Înalturi mi-am așezat casa și tronul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
singur, iar Petru Îi răspunde că cei doi sînt Dumnezeu și Sophia. În alt pasaj din Cartea Proverbelor se spune despre ea că are un duplicat negativ numit Femeia nebună, Neștiința sau Femeia străină, care este Înțelepciunea Morții, În vreme ce adevărata Înțelepciune este puternic asociată cu viața și cu Arborele Vieții 6. În Cartea lui Sirah, Înțelepciunea figurează din nou ca primă creație a lui Dumnezeu, doar Lui cunoscută: „În Înalturi mi-am așezat casa și tronul meu stă pe un stîlp
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Cartea Proverbelor se spune despre ea că are un duplicat negativ numit Femeia nebună, Neștiința sau Femeia străină, care este Înțelepciunea Morții, În vreme ce adevărata Înțelepciune este puternic asociată cu viața și cu Arborele Vieții 6. În Cartea lui Sirah, Înțelepciunea figurează din nou ca primă creație a lui Dumnezeu, doar Lui cunoscută: „În Înalturi mi-am așezat casa și tronul meu stă pe un stîlp de nori. Eu singură am străbătut cerurile și am umblat În fundul abisului. Peste valurile mării
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lingvistic, care se Întemeiază pe presupunerea că „ființa” este ceea ce se poate vedea sau de care se poate lua cunoștință prin alte simțuri și că, prin urmare, sentimentele și visele nu sînt „ființe”, ca să nu mai vorbim de abstracții ca Înțelepciunea sau Inteligența 14. În gnosticism este valabil exact opusul acestei opinii, la fel și În platonism În general - față de care gnosticismul este o variantă eretică și extremistă: cu cît un lucru este mai corporal, adică cu cît este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca o entitate căzută. 4. Sophia cea Sfîntă Cu toate acestea, s-ar Înșela cel care, urmînd un parcurs inductiv, ar trage concluzia că toate textele gnostice o descriu În aceiași termeni ambivalenți. Se pare că există o excepție: tratatul Înțelepciunea (Sophia) lui Isus Cristos (SJ), din care două versiuni de la Nag Hammadi poartă titlul de Preafericitul Eugnostos (Eug). În această scriere Sophia apare În mod exclusiv ca un eon superior, syzygos al Omului, primă emanație a Propatorului, Tatăl inscrutabil. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ființei, ducînd astfel la apariția lumii. Distincția este limpede În Prima apocalipsă a lui Iacob (1 ApJc), unde Ahamot este o entitate inferioară și ignorantă, produsă de Sophia 61. La fel, În valentiniana Evanghelie a lui Filip (EvPh) Ehamot este Înțelepciunea, În timp ce Ehmot este „Înțelepciunea Morții”62. Regăsim o distincție de același tip, de astă dată Între Barbelo și Sophia, În AJ63, ca să nu mai menționăm duplicările sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apariția lumii. Distincția este limpede În Prima apocalipsă a lui Iacob (1 ApJc), unde Ahamot este o entitate inferioară și ignorantă, produsă de Sophia 61. La fel, În valentiniana Evanghelie a lui Filip (EvPh) Ehamot este Înțelepciunea, În timp ce Ehmot este „Înțelepciunea Morții”62. Regăsim o distincție de același tip, de astă dată Între Barbelo și Sophia, În AJ63, ca să nu mai menționăm duplicările sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai multe dintre cristologiile timpurii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Astfel, influența școlii germane de istorie a religiilor se Întrevede În spatele ipotezei că, la originea ei, Sophia n-a fost decît puternica Zeiță-Mamă și nu o entitate ipostazică ambiguă. Bousset justifică prezența unei Sophii inferioare, predominant negative, invocînd, conform uzanței, „Înțelepciunea astrală babiloniană devenită iraniană”75, ceea ce reprezintă remediul universal pentru a putea explica ignotum per ignotius, un lucru neînțeles printr-unul și mai neînțeles. După cel de al doilea război mondial a devenit predominantă o altă teorie: teoria originilor iudaice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sophiei cu pasajul din Gen. 1:26 În care Dumnezeu (la plural!) pornește să-l alcătuiască pe om după chipul său („al nostru”)79. Am văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost efectuată de George W. MacRae. Ambele sînt ipostaze divine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost efectuată de George W. MacRae. Ambele sînt ipostaze divine, Își au locul În nori, sînt identificate cu Dumnezeu datorită aproprierii de Dumnezeu, comunică omenirii Înțelepciune și revelații, pogoară pe pămînt, urcă spre palatele cerești
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost efectuată de George W. MacRae. Ambele sînt ipostaze divine, Își au locul În nori, sînt identificate cu Dumnezeu datorită aproprierii de Dumnezeu, comunică omenirii Înțelepciune și revelații, pogoară pe pămînt, urcă spre palatele cerești, joacă un rol În crearea lui Adam, se identifică cu Viața și cu Pomul Vieții 81. La acestea se poate adăuga mai sus-menționata „Înțelepciune a Morții”, Sophia negativă care Își face
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu datorită aproprierii de Dumnezeu, comunică omenirii Înțelepciune și revelații, pogoară pe pămînt, urcă spre palatele cerești, joacă un rol În crearea lui Adam, se identifică cu Viața și cu Pomul Vieții 81. La acestea se poate adăuga mai sus-menționata „Înțelepciune a Morții”, Sophia negativă care Își face apariția În Cartea Proverbelor. Totuși, Genge W. MacRae are dreptate atunci cînd afirmă că izvoarele iudaice nu conțin nimic asemănător cu povestea căderii Sophiei 82. 7. Hermeneuticile creatoare ale mitului Sophiei În 1979
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
grăit: «Eu sînt Dumnezeu și nu există alt dumnezeu În afară de mine», neștiutor cum este de izvorul lui, de locul de unde a venit”43. După ce creează Hebdomada planetară, Ialdabaot le dă planetelor masculine parteneri feminini: Providența, Divinitatea, Stăpînirea, Gelozia, Regalitatea, Inteligența, Înțelepciunea. Acestea sînt atributele tradiționale ale Dumnezeului din Vechiul Testament, iar aici le găsim interpretate ca tot atîtea Însușiri negative 44. Aceste sizigii „au un firmament (stereoma) În fiecare cer și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alcătuiască apoi corpul celest, În conformitate cu datele stocate În aceste suflete: Divinitatea făurește sufletul osos; Stăpînirea - sufletul fibros sau nervos; Gelozia (Focul) - sufletul de carne (sarx); Providența - sufletul medular și tiparul trupului; Regalitatea - sufletul sangvin; Inteligența (synesis) - sufletul de piele, iar Înțelepciunea (Sophia) - sufletul păros 68. După această schemă psihică stabilită de cele șapte exousiai, Îngerii modelează membrele (melos, harmos) lui Adam din ceruri, din creștetul capului și pînă la unghiile picioarelor, Într-un prelungit episod de melotezie anatomică 69, urmat de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru toate; Logosul este cel mai generic (genikon) dintre toate lucrurile create, iar Ideile sînt generice În măsura În care ele sînt genera pentru toate; o idee include În ea inumerabile actualizări. Termenul Logos mai este utilizat de Filon și cu Înțelesul de Înțelepciune (Sophia), În cazul acesta Hokmah din Vechiul Testament. Însă, ca de obicei, Filon nu se dovedește consecvent În terminologie și face, În cîteva rînduri, o distincție Între Logos și Sophia. Logosul mai este numit și „instrument”: ceea ce oglindește obișnuința terminologiei aristotelice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
La Început erau două substanțe distincte (in exordio fuerunt duae substantiae a sese divisae). Întîi Dumnezeu Tatăl, care stă În Împărăția Luminii, veșnic prin originea sa, măreț prin puterea sa, adevărat prin natura sa, bucurîndu-se mereu În veșnicia sa, posedînd Înțelepciunea și atributele vieții, prin care se Înțeleg cele douăsprezece membre ale Luminii sale, adică bogățiile revărsate ale Împărăției sale. Iar În fiecare dintre membrele sale sînt Închise comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Unul stă Într-un loc pe măsura lui, cum este palatul, celălalt se tăvălește În noroi asemenea porcului, se hrănește cu putreziciuni și se desfată cu ele, ori se Încolăcește În vizuina lui, ca un șarpe”4. Natura Luminii este Înțelepciunea, natura Întunericului este nebunia - spune un text maniheist tradus În chineză 5. „Substanțe” sau „principii” (archai), Lumina și Întunericul sînt increate și fără de Început 6 și nu sînt „rădăcini” (rhiza) una pentru cealaltă 7. Augustin și Ibn al-Nad@1@m8
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Epistula Fundamenti. Cei din urmă formează o Tetradă de eoni grupați cîte trei15, ceea ce explică de ce Tatăl este numit, În altă parte, tetraprosopos („cel cu patru chipuri”), sau de ce o sursă partă Îi acordă patru atribute: Divinitate, Lumină, Putere și Înțelepciune 16. Nu există Încă nici o Diadă, Tată-Mare Spirit și nici o Triadă de eoni sau o a doua Pentadă de elemente (stoicheia)17; toate acestea apar mai tîrziu, după ce Tatăl va fi emanat-o (proballein, produxit) pe Mama celor Vii (emma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Viu și Începe cu aducerea la ființă a Celui de al Treilea Trimis (Tertius Legatus)56, numit și Fecioara de Lumină 57, Androgin 58, Masculo-femina59. Al Treilea Trimis le cheamă la viață pe cele douăsprezece fecioare sau Virtuți 60: Regalitatea, Înțelepciunea, Victoria, Persuasiunea, Puritatea, Adevărul, Credința, Răbdarea, Probitatea, Dărnicia, Dreptatea, Lumina. Reședința Trimisului este Soarele, iar cele douăsprezece fecioare sînt piloții Navei sale cerești 61. După Theodor bar Konai, prima acțiune a Trimisului este de a porunci Marelui Arhitect să clădească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trupului, Încătușînd cele cinci membre ale păcatului. Vechiului om căzut Îi ia locul un „Om Nou”, „Fiu al Dreptății”, iar cele cinci componente ale sufletului acestuia vor fi de acum Înainte Iubirea (Inteligența), Credința (Rațiunea), Perfecțiunea (GÎndirea), Răbdarea (Reflecția) și Înțelepciunea (Voința). Starea de Împăcare dobîndită trebuie să fie Însoțită de o totală supunere la regulile comunității maniheene, altminteri oricare dintre frați poate recădea În păcat 107. Evident, aceasta nu implică nicidecum concepția a „două suflete” - unul bun, celălalt rău -, o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din Întuneric, dar sufletul ei de Lumină se amestecă indisolubil cu acesta. Oricît de Îndurerată ar fi de Încleștarea Materiei, Lumina se arată În fiecare fir de iarbă. Mai mult, Soarele și Luna
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți Patriarhii și Ioan Botezătorul au fost În slujba Diavolului, care este autorul Vechiului Testament, cu excepția cărților lui Iov, a Psalmilor, a lui Solomon, a Înțelepciunii, a Ecleziastului și a celor șaisprezece Profeți. „Ei propovăduiesc că lumea aceasta nu va avea sfîrșit, că Judecata de Apoi a și avut loc și nu se va mai repeta, că Iadul, focul și osînda eternă sînt În această lume
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea secretă a luptei de clasă, precum și o adevărată conștiință de clasă, prin comparație cu conștiința falsă, alienată ori ideologizată a tuturor celorlalți 42. Printre atît de numeroșii profeți ai sfîrșitului lumii care concep gnosticismul ca pe o mișcare istorică perenă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]