KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...311 312 313 ...326 >

8,142 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

speranță de a căpăta ceva de mâncare sau de a mă duce la toaletă. De fapt, nimic din toate astea nu conta, pentru că știam totuși că făcusem o greșeală părăsind biroul și că o fată de vârsta mea avea să țipe la mine pe chestia asta. Din fericire, ușa s-a deschis brusc și a intrat redactoarea-șefă de la Coquette. Ne-a măsurat pe amândouă din cap până-n picioare, iar Emily m-a Înhățat de braț și m-a condus spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte-ți. — Redactoare de modă? am pufnit eu. Aiurea, mai degrabă neștiutoare de modă. Bun venit Înapoi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie că glumești, cucoană, băga-te-aș În măta! Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
umilinței: Zău că mi-ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez anume demnitate. În fond, nu era nevoie să fiu disponibilă pentru o Întâlnire care ar fi avut loc peste numai două zile și nu era nevoie să dezvălui existența unui prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
masă bună, În compania unor oameni interesanți. Poate că i-ar plăcea și lui să vină, Andrea? Mă refer la prietenul tău. Trebuie să fie un tip ca lumea, mi-ar plăcea foarte mult să-l cunosc. — Nu! aproape am țipat eu, Îngrozită la ideea ca ei doi să se cunoască, fiecare fiind atât de diferit de celălalt. M-aș jena să-l văd pe Christian studiind integritatea morală a lui Alex, profilul lui de „bun samaritean“. Lui Christian, Alex i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să te ostenești nici măcar să spui da sau nu? Ce sunt eu... Lily era pe punctul de a face o criză de nervi și o Înțelegeam perfect, dar nu am putut decât să-i Închid din nou telefonul În nas. Țipa atât de tare, Încât vocea i se reverbera În birou, iar Miranda era la mai puțin de doi metri de mine. Eram atât de frustrată, Încât Îmi venea s-o Înhaț pe coordonatoarea evenimentelor publice, să ne repezim la toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la fel. E viața mea, În fond, nu? E cariera mea. Viitorul meu. Ce dracu’ ai vrea să fac? Să iau totul În glumă? — Andy, Îmi răstălmăcești cuvintele. Știi foarte bine că nu asta am vrut să spun. Dar eu țipam deja la el - nu m-am putut stăpâni. Întâi Lily, acum și Alex? Și amândoi după Miranda cea de toată ziua și de zi cu zi? Era prea de tot și Îmi venea să plâng, dar tot ce am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
m-am putut stăpâni. Întâi Lily, acum și Alex? Și amândoi după Miranda cea de toată ziua și de zi cu zi? Era prea de tot și Îmi venea să plâng, dar tot ce am putut face a fost să țip. — O Împuțită de glumă, nu? Ăsta e jobul meu pentru voi amândoi! O, Andy, lucrezi În domeniul modei, cât poate fi de greu? l-am maimuțărit eu și mă uram tot mai mult pe clipă ce trecea. Vai, mă scuzați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să mă duc să văd cum se descurcă cu transportul. M‑am aruncat literalmente drept În fața lui Alex În clipa În care s‑a Închis ușa apartamentului. — Repede! Spune‑mi ce s‑a‑ntâmplat. Ce s‑a‑ntâmplat? — Andy, nu țipa. Nu e chiar așa de rău. De fapt, e chiar amuzant. Ochii lui s‑au Încrețit În timp ce s‑a pornit pe râs și, preț de o clipă, mi s‑a părut că seamănă leit cu Eduardo. Brrr. — Alex Fineman, fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a străduit să‑și reprime râsul. Vrei să spui cumva că prietena mea a fost arestată pentru că și‑a arătat sânii? Dar e ridicol. Trăim În New York. Văd zilnic femei care vin aproape topless - și asta la locul de muncă! Țipam din nou, dar nu mă puteam stăpâni. — Pentru că și‑a arătat fundul. Se uita din nou la pantofi, iar fața lui era atât de stacojie, Încât nu‑mi puteam da seama dacă de jenă sau pentru că era amuzat la culme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
atât de bine pentru tine! Ai chef de o cină festivă? Oriunde vrei tu, Runway face cinste. — Zău? Oriunde? — Oriunde. Sunt jos, În hol, și am mașina de serviciu cu mine. Hai, o să mergem la un restaurant pe cinste. A țipat de bucurie. — Ura! Crăpam de nerăbdare să‑ți povestesc despre Băiatul Freudian. O frumusețe! Stai așa. Îmi trag o niște jeanși pe mine și cobor imediat. Și‑a făcut apariția cinci minute mai târziu, mai șic și mai fericită decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cât de curând. Andy, poate ți‑ar plăcea să faci cunoștință cu el, nu se știe niciodată când ai nevoie de un agent. Ce ziceți, mergem la Au Bar? Lily se uita la mine cu o privire Încurajatoare, care parcă țipa: E superb, Andy! Superb! N‑oi fi știind eu cine naiba e, dar el vrea să te dezmeticești și să declari că Îți place la nebunie la Au Bar! Îmi place la nebunie la Au Bar, am zis eu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am făcut cu mâna printre grupurile compacte de băutori internaționali. De unde știau oare cu toții că aici trebuie să vii dacă n‑ai pașaport american? Am trecut printr‑un grup format din câțiva bărbați de treizeci și ceva de ani care țipau Într‑o limbă care‑mi suna a japoneză, printre două femei care dădeau din mâini și vorbeau cu pasiune ceva În arabă și de un cuplu de tineri care păreau extrem de nefericiți, se uitau unul la altul și șopteau furioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fața lui nu se putea citi decât mânie. Nu crezi că aș prefera să fiu cu tine decât să mă duc ca să fiu sclava cuiva douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, timp de o săptămână Întreagă? am țipat eu, uitând că e și Lily pe undeva prin apartament. Poți să te gândești și tu o clipă măcar că poate nici eu nu vreau să mă duc, dar că nu am de ales? — Nu ai de ales? Ai foarte multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vreau să mă duc, dar că nu am de ales? — Nu ai de ales? Ai foarte multe de ales! Andy, serviciul ăsta nu mai e doar un serviciu - În caz că nu ai observat, a pus stăpânire pe Întreaga ta viață! a țipat la rândul lui, iar roșeața din obraji i s‑a Întins spre gât și urechi. În mod normal aș fi considerat chestia asta extrem de sexy, dar În acea seară nu voiam decât să mă duc la culcare. — Alex, ascultă‑mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pot să spun că sunt Încântat de tine. Poate că o scurtă perioadă În care să nu ne vedem ar fi ceva bun pentru amândoi. — Ceva bun? Tu crezi că ne‑ar fi „de folos amândurora“? mi‑a venit să țip la auzul cuvintelor lui atât de banale, la ideea că „o scurtă perioadă În care să nu ne vedem“ ar contribui la o mai mare apropiere Între noi. Mi se părea egoist din partea lui să facă asta tocmai acum, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe care‑l emană e destul să mă Îmbolnăvească. Am aruncat supa cea ofensatoare la gunoi și am privit plină de regret la hrana mea pierdută, dar vocea ei m‑a readus, brutal, la realitate. — Sunt gata pentru vizionare! a țipat ea și s‑a așezat mai liniștită pe scaunul ei, acum că mâncarea pe care o văzuse la Runway fusese aruncată. Și În clipa În care terminăm, programează ședința de redacție. Fiecare cuvânt al ei Îmi provoca un nou val

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
găsesc un anume magazin sau un restaurant cu foarte puține indicii, sau nici unul, despre ele; cum să fac sluj În fața preadolescente care aveau deja mai multă experiență de viață decât ambii mei părinți la un loc; cum să pledez, să țip, să conving, să exercit presiuni, să influențez sau să cuceresc pe oricine, de la emigrantul care‑și aducea hrană la pachet până la editorul al vreunei publicații de prim rang ca să obțin exact ce voiam, atunci când o voiam; și, firește, cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu o apucaseră nici un fel de istericale. Nici măcar nu mă certase și nu Îmi spusese că e ridicol să nu vreau o promovare pe undeva, În cadrul revistei Runway. Era ca și când - poate că deja băteam câmpii, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Țârrr. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Prea Îngrețoșată și Îndurerată ca să mă uit la parada fotomodelor anorexice, m‑am strecurat afară să trag un fum de țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am dat seama că aveam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare de pe la șase și jumătate. Drăguț copil, Andy, dar chestia asta cu gălăgia cu noaptea‑n cap trebuie să Înceteze odată. — Fetelor! a țipat din nou mama. E careva treaz pe acolo? Oricine! Nu‑mi pasă dacă mai dormiți, dar spuneți‑mi cum stau lucrurile ca să știu câte clătite să fac! — Să‑i spun cum stau lucrurile? O omor, Lil. După care am strigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fac! — Să‑i spun cum stau lucrurile? O omor, Lil. După care am strigat În direcția ușii mele, Încă Închisă: — Încă dormim, nu‑ți dai seama? Dormim tun, probabil pentru Încă vreo câteva ore. Nu auzim copilul sau pe tine țipând și nu auzim nimic altceva! și m‑am prăbușit Înapoi În pat. Lily a râs. — Liniștește‑te, a zis ea Într‑un stil absolut necaracteristic. Sunt Încântați doar că ești acasă, iar eu una sunt fericită că mă aflu aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

ceva. ― Eu nu cunosc îndeajuns stările de aici și nu le pot judeca, dar știu că nedreptatea e pretutindeni și sub diferite forme. Dincolo într-un fel, aici altfel... ― Dar în alte părți, oamenii se luptă împotriva ei, se agită, țipă, pe când noi o privim ca o stare normală! Asta e buba cea mare! ― Uneori și lupta e inutilă! murmură Herdelea, convins. ― Iacă, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
te uiți așa? Nu, nu, nu vreau să te uiți așa! Îi sărută gura, ochii, obrajii. Gherghina murmură: ― De ce-ți bați joc de mine, conașule? Și simțindu-se dusă spre colțul unde văzuse canapeaua, adăugă: ― Nu vreau!... Nu vreau!... Țip!... Să știi că țip!... ― Nu fi proastă, Gherghino!... Nu, nu! bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
nu, nu vreau să te uiți așa! Îi sărută gura, ochii, obrajii. Gherghina murmură: ― De ce-ți bați joc de mine, conașule? Și simțindu-se dusă spre colțul unde văzuse canapeaua, adăugă: ― Nu vreau!... Nu vreau!... Țip!... Să știi că țip!... ― Nu fi proastă, Gherghino!... Nu, nu! bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]