10,749 matches
-
cu vădit respect, de parcă anii petrecuți ca steward pe Cathay-American Line Îl Învățaseră adevărata valoare a acestor corăbii eșuate. În mod limpede, era bucuros că se asociase cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un băiat care apreciază o casă bună. Oricine poate să-și aleagă părinții, dar să fii isteț și să vezi dincolo de asta... — Basie... Frank Îi Întrerupse reveria. Se opriseră sub copaci, la vreo două sute de metri de intrarea pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce anume ai mîncat. Cu toții o să trebuiască să ne apucăm de grădinărit la Woosung. Poate că japonezii o să ne vîndă o capră. — O capră? Jim nu văzuse niciodată o capră, un animal exotic temperamental, și independent, calități pe care le admira. — Te interesează animalele, Jim? Da... nu prea. Ce mă interesează cu adevărat este aviația. — Aviația? Avioanele, vrei să spui. Nu chiar, răspunse Jim. Apoi adăugă, Într-o doară: Am stat În cabina unui avion de luptă japonez. — Îi admiri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
le admira. — Te interesează animalele, Jim? Da... nu prea. Ce mă interesează cu adevărat este aviația. — Aviația? Avioanele, vrei să spui. Nu chiar, răspunse Jim. Apoi adăugă, Într-o doară: Am stat În cabina unui avion de luptă japonez. — Îi admiri pe piloții japonezi? — SÎnt curajoși... Și asta-i important? — E un lucru bun, dacă vrei să cîștigi un război. Jim ascultă zumzetul unui avion Îndepărtat. Îl privea cu suspiciune pe medicul acesta cu picioarele lui lungi, cu stilul lui englezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stare să se hrănească pe ele Însele. Perspectiva Înfrîngerii acestora și asaltul iminent asupra insulelor japoneze Îl făceau pe Jim tot mai agitat. MÎnca orice găsea, dîndu-și seama de numărul tot mai mare de morți de beri-beri și malarie. Jim admira avioanele Mustang și Superfortress, dar uneori dorea ca americanii să se Întoarcă În Hawaï și să se mulțumească să-și ridice vapoarele de luptă de la Pearl Harbor. Atunci lagărul Lunghua va fi din nou acel loc fericit pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sălii de Întrunire sau Îl ajuta pe doctorul Ransome În grădina de zarzavat a spitalului, Îi urmărea pe piloți În costumele lor largi de zbor, făcînd ultimele verificări Înainte de a se urca În cabină. Mai presus de toate, Jim Îi admira pe aviatorii kamikaze. În ultima lună, peste o duzină de unități speciale de atac sosiseră la aerodromul Lunghua, pe care Îl foloseau drept bază a misiunilor lor de sinucidere Împotriva portavioanelor americane din Marea Chinei de Est. Nici soldatul Kimura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioanele Mustang erau atît de aproape. Ochii lui se bucurau de fiecare nit din fuselajul lor, de orificiile pentru tunuri din aripi, de uriașele radiatoare ventrale despre care Jim era sigur că fuseseră puse acolo doar din motive estetice. Jim admira avioanele japoneze Hayate și Zero, dar avioanele de luptă Mustang erau Cadillac-urile luptelor aeriene. Era prea lipsit de suflu ca să strige la piloți, dar Își flutura cartea spre ei cînd treceau pe sub baldachinul de ghiulele antiaeriene. Primele escadrile de avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Podul minciunilor, un pictor, student În practică, pune pe un carton umbra cărămizie a acoperișurilor ce se văd Înspre Turnișor, Înspre Gara Mică. Aceeași lumină grea ducându-se spre asfințit. Cumperi acuarela. Cu o sută de lei. Încă umedă o admiri așezat la o masă pe terasa micului bar. Bei un nechezol. E ca și cum ar fi o cafea naturală, e ca și cum ai fi În Occident. Deschizi carnețelul și scrii: Impresie după ce am cumpărat o acuarelă Încă udă de la un pictor student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mult mai ușor să recunoască că lucrurile nu mergeau perfect. Ironia era că nici ea și nici Phil nu prea mai aveau griji. Starea lor materială se Îmbunătățise și erau de nerecunoscut, aveau o căsnicie puternică, o fată care-i admira și erau amândoi perfect sănătoși. Chiar dacă tatăl lui Ronnie murise cu câțiva ani În urmă, tocmai când ea și cu Sylvia Încercau să reconstruiască relația lor cu el, mamei lui Ronnie i se aprinseseră călcâiele Încă o dată, târziu În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu se abțină să-și vânture părul și să Își treacă limba peste buze. Defect profesional, presupuse Ruby. Cu siguranță nu avea nici o Îndoială cu privire la cât de bine cotată era la categoria „amețitor“. —Deci, scumpo, pe când aștepți copilul? zise Claudia, admirându-se În continuare În oglindă. Enervantul „scumpo“ nu era nimic În comparație cu Întrebarea care urma. O lăsă pe Ruby cu gura căscată. Ochii i se ațintiră În jos, spre stomac. Asta era ce puteau să-i facă nouă grisine - să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lapte Brest Express. Când Ruby ajunse la părinții ei era aproape ora opt. Ronnie purta un bluzon umflat, pe care scria „Burta mea pare mare Îmbrăcată așa?“. Pe un umăr Îi atârna o mănușă de apucat oale fierbinți. Ruby Îi admiră bluzonul. —E grozav, nu-i așa? Mi l-a cumpărat mătușă-ta Sylvia, Îi răspunse Ronnie conducând-o În bucătărie unde, pe bancă, se afla o tavă cu o pulpă de miel friptă pe jumătate. Vin și eu imediat. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spuse Sam. Stătea lângă masa mare de mahon și turna șampanie. El e cel care-și Întoarce genele În salonul de frumusețe și are notată În jurnal data primei zile de reduceri de la Kenzo. Ruby se duse la tonomat. În vreme ce admira cutia lui din imitație de lemn de alun și crom, Sam i-a oferit un pahar de șampanie. —Noroc, spuse el. Ea sorbi din pahar și simți bulele de la șampanie cum Îi gâdilau nările. — Tipul de sus s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
minute mai târziu Îl Întreba pe Nigel dacă văzuse meciul lui Manchester United de săptămâna trecută. —Ce adunătură de fătălăi! După părerea mea au fost de cacao. Înainte să apuce cineva să-l țină În frâu, a Început să-i „admire“ puloverul de culoarea ocru pe care i-l cumpărase mătușa Sylvia. —Deci, ce culoare e aia Nigel? Un pic cam bărbătesc, nu ți se pare? Ca de-obicei, Ruby nu plănuia să deschidă magazinul decât după prima săptămână din luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lucrez. Soluție iodată, bisturiu rece, sânge. Am mîinile calme, precise ca întotdeauna, mai mult ca întotdeauna. Atâta doar că nu sunt ale mele, sunt acelea ale unui bărbat pe care îl privesc, un profesionist ireproșabil, pe care nu-l mai admir. Mă privesc așa cum un entomolog privește o insectă. Da, acum eu sunt insecta, și nu ea, ea este doar o sărmană femeie târâtă de întâmplare, pe care am violat-o, am supt-o, am tras-o în țeapă. Dedesubt, mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a făcut cunoștință cu noi și este fiul unei doamne pe care am cunoscut-o nițel și am respectat-o mult; domnul acesta, dat fiind că e deja prieten al casei, a dorit să te cunoască, Eugenia. — Și să vă admire! - adăugă Augusto. — Să mă admirați? — Da, ca pianistă! — Ei, lăsați! Cunosc, domnișoară, marea dumneavoastră iubire pentru artă... — Pentru artă? Pentru care, pentru muzică? — Evident! Păi vă-nșelați, don Augusto! „Don Augusto! Don Augusto! - gândi acesta -. Don...! Tot de rău augur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și este fiul unei doamne pe care am cunoscut-o nițel și am respectat-o mult; domnul acesta, dat fiind că e deja prieten al casei, a dorit să te cunoască, Eugenia. — Și să vă admire! - adăugă Augusto. — Să mă admirați? — Da, ca pianistă! — Ei, lăsați! Cunosc, domnișoară, marea dumneavoastră iubire pentru artă... — Pentru artă? Pentru care, pentru muzică? — Evident! Păi vă-nșelați, don Augusto! „Don Augusto! Don Augusto! - gândi acesta -. Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ale istoriei noastre literare, cum ar fi locul de naștere al lui Prudențiu, deși în ultimul timp, din pricina unor eșecuri amoroase, se consacra studierii femeilor spaniole din veacurile trecute. Tocmai în lucrări de natură aparent insignifiantă se puteau vedea și admira ascuțimea, perspicacitatea, miraculoasa intuiție și penetrația critică a lui S. Paparrigópulos. Trebuia să-i vezi calitățile așa, aplicate și în concret, pe viu, iar nu în teoria abstractă și pură; trebuia să-l vezi la lucru. Fiecare dintre acele disertații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dezorienteze pe vânător și să nu se știe pe unde s-a strecurat ca să prindă găina, și că, dacă Paparrigópulos are vreun defect, e că, odată isprăvit turnul, lasă schelele în picioare, împiedicându-te să-l vezi și să-l admiri nestânjenit. Altul îl numește, disprețuitor, calofil, ca și cum arta exprimării elegante n-ar fi una supremă. Cel de colo îl acuză ba că traduce, ba că pune cap la cap idei luate de prin străini, uitând că, înveșmântându-le într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cunoscut, o face după ce și l-a însușit, și l-a făcut parte din sine însuși. Marii istorici sunt și ei autobiografi. Tiranii pe care i-a descris Tacit sunt el însuși. Prin iubirea și admirația consacrate lor de către el - admirăm și chiar iubim ceea ce detestăm și combatem... Ah, cât l-a iubit Sarmiento pe tiranul Rosas! - și i-a apropriat, și i-a însușit. E o minciună presupusa impersonalitate sau obiectivitate a lui Flaubert. Toate personajele poetice ale lui Flaubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oare așa cum îi zugrăvesc eu? Oare pur și simplu există? Există oare, oricum ar fi, în afara mea? În calitate de creaturi ale mele, ei sunt creaturi ale iubirii mele când ea mi se înveșmântă în ură. Am spus despre Sarmiento că-l admira și-l iubea pe tiranul Rosas; n-aș spune că-l admir pe regele nostru, dar că-l iubesc, da, da pentru că e al meu, pentru că eu l-am făurit. L-aș vrea plecat din Spania, dar îl iubesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oricum ar fi, în afara mea? În calitate de creaturi ale mele, ei sunt creaturi ale iubirii mele când ea mi se înveșmântă în ură. Am spus despre Sarmiento că-l admira și-l iubea pe tiranul Rosas; n-aș spune că-l admir pe regele nostru, dar că-l iubesc, da, da pentru că e al meu, pentru că eu l-am făurit. L-aș vrea plecat din Spania, dar îl iubesc. Și poate că-l iubesc și pe bezmeticul acela de Primo de Rivera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
om după cum reacționează pe un peron, cu niște câini repezindu-se la picioarele lui și cu ofițeri SS care îl ciomăgesc, sau într-o echipă de lucru, când e amenințat mereu cu pușca. Dar Otto nu era tatăl meu. Îl admiram. Îl și compătimeam. Dar nu voiam să îl însoțesc în călătoria lui sentimentală în trecut. Refuzam să urc iar acele trepte spre o lume învăluită în întuneric. Refuzam să îmi pun în primejdie propria persoană și familia pentru aceste amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a încheia un armistițiu. Dar tu ce zici, Peter? mă întrebă socrul meu. Tu ești singurul care nu și-a spus părerea. Se întoarseră cu toții spre mine. Eram un membru al familiei, deși nu eram chiar unul dintre ei. Eu admir mustățile, am spus. Soacra îmi aruncă o privire peste masă. Întotdeauna am crezut că ar fi un ofițer excelent. Și tata a avut mustață, am continuat eu. Tata nu a avut mustață, așa cum nici mama nu a fost blondă. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Baruch, ca să nu se complice. Nemaiavând pe cine să sune, Fima mai stătu câteva clipe În bucătărie, strânse una câte una de pe masă firimiturile rămase de la micul dejun, ca să păstreze curățenia pe care izbutise s-o facă noaptea trecută, și admiră strălucirea ceainicului celui nou. Puțină voință, Își zise, puțină pasiune, puțină consecvență, nu e chiar atât de greu să Începi un capitol nou. Ajungând la concluzia asta, o sună pe Yael. Se ruga să-i răspundă ea și nu Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi avut de suferit din acest motiv. Asemănarea îi dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și a trebuit să plecăm. Un zâmbet seducător ar fi fost ceva mai puțin agresiv. Întotdeauna am crezut că atitudinea deloc jucăușă a Mariei față de bărbați a fost motivul pentru care nu a reușit să păstreze nici unul lângă ea. Lisa admira un drăcușor cu arc pe care-l făcusem dintr-un ambalaj de bomboană de ciocolată și o serie de pălării asortate, fiecare împăturită din prima pagină a unui ziar diferit, cu titlul la vedere. Tu știi câți bani le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]