10,371 matches
-
fost înlăturate cele trei turle de influență rusească și s-a construit un acoperiș înalt din tablă de cupru cu o turlă octogonală deasupra naosului. În interior, biserica este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul și altarul se află mai sus decât restul bisericii. Pridvorul este spațios, fiind luminat de o fereastra mare la vest. Pronaosul are dimensiuni mici, iar naosul este spațios, fiind luminat de o fereastră la sud și alta la nord. Pe peretele exterior
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
decât restul bisericii. Pridvorul este spațios, fiind luminat de o fereastra mare la vest. Pronaosul are dimensiuni mici, iar naosul este spațios, fiind luminat de o fereastră la sud și alta la nord. Pe peretele exterior nordic al bisericii, în dreptul altarului, zugravul Vasile Scarlat a pictat în anul 1930 scena Judecății de Apoi. Deteriorându-se în timp, pictura a fost refăcută în 1990 de pictorul Dimitrie Gavrilean din Gura Humorului. Biserica a fost pictată în ulei între anii 1861-1876, în stil
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
are 14,55x23,50 m, iar înălțimea, măsurată la vârful acoperișului turlei, atinge 23,00 m. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei încăperi distincte: un pronaos îngust (2,80 m), un naos spațios (11,80 x 12,40 m) și altarul compus dintr-o absida mare, centrala, încadrată cu două absidiole. Naosul, încăperea principala și cea mai caracteristică a bisericii, cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispuși în plan pe o formă pătrată. Prin intermediul acestora, interiorul este împărțit în trei compartimente lungi
Biserica Domnească din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/311235_a_312564]
-
niciodată. Ceremonia aceasta, laică la început, a devenit, cu timpul, un ritual religios. Biserica a intervenit mai întâi binecuvântând steagul și armele viitorului cavaler, apoi consfințind însuși actul învestituirii. În cele din urmă, întreaga ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
scund decât este acum și cu baza piramidală din cărămidă, demonstrând că refacerea sa nu avusese loc încă. Turnul a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Bătrân care însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei. În manuscrisul latin de la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia se menționează că: La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
o amintește cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate așezări din împrejurimi. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
se înscrie în tipul I, păstrând ușile și ferestrele originale. Pronaosul tăvănit este despărțit de naos printr-un parapet de 0,90 m și patru stâlpi ciopliți din stejar. Nava este boltită cu un semicilindru de scânduri, dispus longitudinal, iar altarul cu un semitrunchi de con. Baza mare a acestuia se găsește mai jos cu 0,50 m față de bolta naosului, creând astfel un mic arc triumfal; baza mică, orientată către est se racordează cu trei triunghiuri sferice făcute tot din
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
1804 și s-au sfârșit la anul 1806, în luna lui decembrie, în 19". Lăcașul din Curtea, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva", este cea mai spațioasă biserică de lemn păstrată în Banat: lungimea 18,60 m, lățimea 7,20 m, raza altarului 5,10 m, înălțimea pereților perimetrali 3,10 m, înălțimea până la apexul bolții 5,20 m, înălțimea turnului 9,50 m. Fundația edificiului este făcută din piatră de carieră și are un soclu scund de 0,20 m din același
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
este din șindrilă la fel și vârful turnului, pentru care s-au fasonat special șindrile, tăiate în forme romboidale. Pavimentul interior este executat din scânduri, dar lateral, sub strane și scaune, a fost placat cu cărămidă. Ansamblul pictural ce decorează altarul, iconostasul, bolta naosului, precum și pereții pronaosului - unde pictura este foarte deteriorată - a fost atribuit pictorului lugojan Petru Nicolici. Aceasta, mai ales datorită analogiilor cu biserica din Poieni, unde artistul se va semna, dar și unei însemnări păstrate pe icoana Maicii
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
și chiar neoclasice uneori prea încărcate. Cercetătoarea dr. Rodica Vârtaciu consideră că, prin lucrarea de la Curtea, Petru Nicolici este primul zugrav ce rupe canoanele tradiționale aducând în prim plan noutățile artistice ale epocii. Pe o cruce de lemn, păstrată în altar, apare pe postament inscripția în chirilică: „Această cruce s-a făcut Sfintei Biserici la Curtea prin îndrumarea preacinstitului domn Petru de Atanasievici, proto-vesbiterul Făgetului la anul 1820". Iar mai jos, tot cu chirilice: "Lazăr Gherdanovici, zugrav din Lugoj, 1820". Biserica
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
libere doar câteva mici spații ocupate de peisaj. Toate acestea se integrează armonios și formează un fel de cadru în jurul trupului palid al lui Christos. Cea mai important operă a lui Giovanni Bellini de la mijlocul anilor '70 este pictura destinată altarului bisericii "San Francisco" din Pesaro, reprezentând ""Încoronarea Fecioarei"", executată la comanda seniorului din Pesaro, Alessandro Sforza. Două sunt motivele pentru care această pictură are o asemenea semnificație remarcabilă. Pe de o parte, pictorul atinge cu această creație o maturitate pe
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
Două sunt motivele pentru care această pictură are o asemenea semnificație remarcabilă. Pe de o parte, pictorul atinge cu această creație o maturitate pe care nu o întâlnisem în picturile sale anterioare, pe de altă parte, este prima pictură de altar de mari dimensiuni pictată în ulei, procedeu puțin răspândit la Veneția. Caracterul majestos al tabloului se datorează și dimensiunilor sale de aproape 3 x 5 metri. Bellini a așezat scena principală pe un fundal cu peisaj și a încadrat-o
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
viața acelorași sfinți, printre care, a șasea scenă îl reprezintă pe ""Sfântul Francisc primind stigmatele"". Pictura intitulată ""Trasfigurazione di Cristo"" ("Schimbarea la față", cca. 1480), care se află astăzi în "Galleria Nazionale di Capodimonte" din Neapole, provine din Vicenza, de pe altarul capelei catedralei "Fiocardo". Bellini a pictat mai multe tablouri reprezentând schimbarea la față a Domnului, dar numai trei dintre acestea s-au păstrat până astăzi. Cu această temă artistul face referire la arta bizantină, care a avut o mare influență
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
utilizează culori puternice și vii: roșu aprins, nuanțe vii de albastru și de galben. Fiecare personaj primește dimensiuni monumentale datorită peisajului din fundal, care prin culorile sale restrânse, monotone, contastează expresivitatea personajelor. "Madonna cu Pruncul" (1505) fusese la început destinată altarului "San Girolamo", care astăzi nu mai există. În timpul războaielor napoleoniene soldații francezi au desfăcut altarul și au dus tabloul în Franța. Acolo a fost desprins de pe placa de lemn și a fost transpus pe pânză. Este readus în biserica "San
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
personaj primește dimensiuni monumentale datorită peisajului din fundal, care prin culorile sale restrânse, monotone, contastează expresivitatea personajelor. "Madonna cu Pruncul" (1505) fusese la început destinată altarului "San Girolamo", care astăzi nu mai există. În timpul războaielor napoleoniene soldații francezi au desfăcut altarul și au dus tabloul în Franța. Acolo a fost desprins de pe placa de lemn și a fost transpus pe pânză. Este readus în biserica "San Zaccario" în 1815 și este restaurat în 1835. Arhitectura, perspectiva și compoziția întregului tablou sunt
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
exemple se pot întâlni în Igreja do Salvador, Évora, Igreja de S. Quintino, Obral de Monte Agraço, Igreja de S. Vicente, Cuba (Portugalia) și capelă universității din Coimbra. Deseori, azulejo a fost folosit și că "antependium" , imitând față de masă a altarului. Compoziția poate fi alcătuită dintr-o singură piesă, ori compusă din două-trei secțiuni. Câteva antependiumuri din secolul al XVII-lea imitau materialele textile orientale. Franjurii aurii ai pânzei ce acoperea altarul au fost pictați la marginea antependiumului și înlocuiți cu
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
fost folosit și că "antependium" , imitând față de masă a altarului. Compoziția poate fi alcătuită dintr-o singură piesă, ori compusă din două-trei secțiuni. Câteva antependiumuri din secolul al XVII-lea imitau materialele textile orientale. Franjurii aurii ai pânzei ce acoperea altarul au fost pictați la marginea antependiumului și înlocuiți cu diferite motive în culori de galben. Acest procedeu, al azulejo-ului folosit că antependium, este specific Portugaliei și a fost folosit în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
pe cale să trimită săgețile sale în ambele momente când Kikyo era muribunda în brațele lui Inuyasha. Kagome locuiește împreună cu mama ei, fratele ei mai mic și bunicul ei. Acesta este un preot Shinto, îndeplinind totodată și rolul de îngrijitor al Altarului Higurashi, castigandu-si existența din comercializarea suvenirurilor și obiectelor de cult care imită diverși demoni, precum și bijuteria mistica Shikon no Tama. Datorită spectrului sau de activitate, bunicul lui Kagome crede pe deplin în puterea spirituală a Altarului Higurashi și a
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
de îngrijitor al Altarului Higurashi, castigandu-si existența din comercializarea suvenirurilor și obiectelor de cult care imită diverși demoni, precum și bijuteria mistica Shikon no Tama. Datorită spectrului sau de activitate, bunicul lui Kagome crede pe deplin în puterea spirituală a Altarului Higurashi și a spațiilor care îl înconjoară, precum Fântână Mâncătoare de Oase. Spre deosebire de acesta, Kagome a fost sceptică în privința numeroaselor povești amintite de el, până în momentul când a fost adusă în Era Feudala. Deoarece Kagome petrece foarte mult timp în
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
dată, observă strălucirea unui incendiu și se întoarce. Ajuns în sat, o vede pe Ai cum pășește și cântă, arzând casele cu o simplă mișcare a mâinii. Îngrozit și simțindu-se vinovat, fuge; aceste sentimente îl determină să construiască un altar dedicat victimelor sacrificate zeului muntelui. Când Tsugumi are viziuni ce îi conferă lui Hajime informația că este descendentul lui Sentarou, având astfel o legătură directă cu Ai, cei doi se reîntorc la altarul construit de el. Același lucru l-a
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
aceste sentimente îl determină să construiască un altar dedicat victimelor sacrificate zeului muntelui. Când Tsugumi are viziuni ce îi conferă lui Hajime informația că este descendentul lui Sentarou, având astfel o legătură directă cu Ai, cei doi se reîntorc la altarul construit de el. Același lucru l-a înțeles și Ai, iar furia acesteia o consumă, încercând să-i omoare pe Tsugumi și Hajime. Cu toate că cei trei asistenți intervin și încearcă să o calmeze, Ai își continuă acțiunile și va fi
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
medievală se distinge prin bârnele de stejar legate în cheotori cu dinte ascuns. Aspectul formal inițial se poate reconstitui în cea mai mare parte și apare sub forma unei mici capele împărțită în numai două încăperi, un naos și un altar. Naosul și altarul sunt dispuse în prelungire de la apus spre răsărit și se înscriu într-un dreptunghi de 4,77 m lățime și 8,25 m lungime. Altarul se termină poligonal, în trei laturi. Despărțirea dintre cele două încăperi este
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
prin bârnele de stejar legate în cheotori cu dinte ascuns. Aspectul formal inițial se poate reconstitui în cea mai mare parte și apare sub forma unei mici capele împărțită în numai două încăperi, un naos și un altar. Naosul și altarul sunt dispuse în prelungire de la apus spre răsărit și se înscriu într-un dreptunghi de 4,77 m lățime și 8,25 m lungime. Altarul se termină poligonal, în trei laturi. Despărțirea dintre cele două încăperi este marcată de câteva
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
unei mici capele împărțită în numai două încăperi, un naos și un altar. Naosul și altarul sunt dispuse în prelungire de la apus spre răsărit și se înscriu într-un dreptunghi de 4,77 m lățime și 8,25 m lungime. Altarul se termină poligonal, în trei laturi. Despărțirea dintre cele două încăperi este marcată de câteva bârne din tâmpla originală, integrate în actualul iconostas. În butea originală s-au păstrat două ferestre și bolta comună. Ferestrele înguste sunt tăiate dintr-un
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]