12,966 matches
-
victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a două motive caracteristice mazdeismului; lumina supranaturală și lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat, în ce privește lupta cu demonii, adică împotriva forțelor Răului, ea constituie, vom vedea, sarcina esențială a oricărui mazdean. 102. Extaz șamanic? Pentru a regăsi mesajul originar al lui Zarathustra, o întrebare se pune de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de haoma. Cât privește calitatea de "bouar" aplicată lui Zarathustra, ea nu se referă, cum s-a susținut, la datoria fiecărui mazdean de a ocroti și îngriji bine vitele. Expresiile metaforice "păstori" și "turme", atestate peste tot în Orientul Apropiat antic și în India veche, se referă la regi și la supușii lor. "Vitele", cărora le este Zarathustra "bouar", înseamnă oamenii care împărtășesc Religia cea Bună16. Aceste corecții și retușuri permit să se înțeleagă mai bine contribuția mazdeismului la istoria religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin excelență "servitorul" lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David). Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncțiunea, proclamarea regalității și întronarea 3. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Israel, la fel ca și suveranii Orientului antic, trebuie să mențină ordinea cosmică (Ps. 2: 10-12), să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi (Ps. 72: l sq.), să asigure fertilitatea țării: "Ca să se pogoare dreptatea ca ploaia peste câmpul cosit. În țară va fi belșug de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică voința și speranța unei înnoiri spirituale. Copilul divin este, pretutindeni în lume, încărcat de un simbolism inițiatic revelând 17 Conform gloselor antice, termenul saboi (sau sabaioi) era echivalentul, în limba frigiană, al grecescului bacckhos; cf. Jeanmaire, Dionysos, pp. 95-97. 18 Amintim că, în timpul sărbătorii Anthesteriilor, anumite rituri erau săvârșite, în cel mai strict secret, numai de femei. 19 Cultul lui Dionysos-copil era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mănâncă. O zeiță - Atena, Rhea sau Demeter - primește ori îi salvează inima și o așază într-un sipet. Informat despre crimă, Zeus îi trăsnește pe Titani. Autorii creștini nu fac aluzie la învierea lui Dionysos, dar acest episod erSretinoscut de către antici. Epicurianul Philodemos, contemporan cu Cicero, vorbește despre trei nașteri ale lui Dionysos, "prima din pântecul mamei sale, a doua din coapsă și a treia când, după sfâșierea de către Titani, Rhea i-a reunit membrele sfârtecate și el a prins din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu dă rezultate precise. A existat în Bacău un asemenea palat? Cineva ar putea răspunde: desigur, e vorba de Palatul Administrativ, „mort” în fiecare zi, după ora închiderii. în „Amurg antic” Bacovia dă însă și alte indicații topografice. Lîngă palat e un parc cu statui și un lac cu lebede: „Plutește-un lanț de lebede albe,/ Iar visul din parc în lac se răsfrînge-/ .../ Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visînd cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lebede: „Plutește-un lanț de lebede albe,/ Iar visul din parc în lac se răsfrînge-/ .../ Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visînd cu-n aer ce plînge-”1). Combinația pare artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic” e, sînt convins, rezultatul anilor de ședere a lui Bacovia, ca student, în Capitală. Aci, chiar în centru, Palatul Cantacuzino respira un aer funerar (seamănă cu un „enorm dric de lux”, nota cineva) și erau mai multe havuzuri, unele de pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
două care să-și merite denumirea. Dacă, întîmplător, eu aș fi fost acel profesor de literatură, aș fi vorbit, mai întîi, despre „palat” ca motiv poetic și aș fi citat două poeme apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion Al-George, primul concentrat și muzical, celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
singur în cavou... și era vînt.../ Și scîrțîiau coroanele de plumb”.) îl întîlnim în „Panoramă” („în jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hîde și fixe priviri./.../ în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”.), în „Poemă în oglindă” („Vezi, din anticul fotoliu - /Agonia violetă,/ Catafalcul,/Și grădina cangrenată”), în „Sepulcre violate” („Și ce-am văzut era straniu/într-un copac am găsit un craniu,/Pe o cruce niște cozi blonde”.), în „Renunțare” („în grădina moartă/Am sărit aseară peste zidul mort
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de mult cunosc doi plopi/ Ce-mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
semnificația dată ei într-un caz sau altul. Uitarea e fie o barieră împotriva spiritului mercantil și o formă de apărare a modului artistic de a exista („Cînd orice se vinde,/ Cînd orice e marfă-/ Trezește un sunet bătrîn/ Din antica harfă.// Din cupe, din vin de uitare,/ Fie a virtuții eșarfă-/ Trezește un cîntec bătrîn/ Din antica harfă”), fie o expresie a zădărniciei tuturor faptelor („în vînt și uitare tot stînd,/ Cu zile grele, stăpîne -/ Oricine, orice au trăit,/ Nimic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o formă de apărare a modului artistic de a exista („Cînd orice se vinde,/ Cînd orice e marfă-/ Trezește un sunet bătrîn/ Din antica harfă.// Din cupe, din vin de uitare,/ Fie a virtuții eșarfă-/ Trezește un cîntec bătrîn/ Din antica harfă”), fie o expresie a zădărniciei tuturor faptelor („în vînt și uitare tot stînd,/ Cu zile grele, stăpîne -/ Oricine, orice au trăit,/ Nimic nu rămîne...”), fie o relaxare a interesului față de problemele dificile, complexe ale actualității („Cînd ore libere/ Sună
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a adresat o privire atît de rugătoare, încît n-am putut să refuz și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citesc (o formă de alinare și de alienare) istorii, biografii de oameni celebri, evocări. Muribundul Tristan Corbière citea - am mai spus - „portretele” lui Sainte Beuve, iar ieri-alaltăieri, pensionarul François Mitterrand citea (cum a declarat într un interviu ) cărți despre istoria antică. Un cuvînt care la Lucian Blaga ar fi firesc, la Bacovia e neașteptat: mitologie. Se întîlnește în „Undeva”: „și numai singur treceam pe platoul melancolic, unde șoptea mitologia”. Și încă o dată, în titlul unui poem care mi se pare un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pot fi criticate pentru faptul că îl prezintă pe cetățean ca fiind pasiv, dar nu și pentru că ar ignora problema reprezentării. Dat fiind faptul că în lumea contemporană există comunități politice care sunt mult mai mare decât cele ale Greciei Antice sau ale orașelor-stat italiene, implementarea democrației, implică formarea unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanți care - în mod ideal - le apără interesele (Pitkin, 1967). În ce măsură și în ce forme (retrospectiv și/sau prospectiv) acest proces ideal se petrece
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mișcoiu Sergiu Gherghina În aceeași colecție, au mai apărut (selectiv): • Constituția libertății, Friedrich A. Hayek • Democrația și alternativele ei, R. Rose, W. Mishler, Ch. Haerpfer • Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl • Democrație și democratizări, Leonardo Morlino • Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant • Despre tolerare, Michael Walzer • Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau • Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori • Mitul statului, Ernst Cassirer • Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi • Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon • O teorie economică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fapt dincolo de mișcare și repaus și este o cauză numai în raport cu noi, care putem doar să „o căutăm”. (Cf. Harder, Plotinus Schriften, Hamburg, 1964, vol. 3, la 6.7.32: „La Plotin strălucește o căutare a eternității de un tip antic mai tarziu, chiar agnostic”. În 6.6.17 și 18, Plotin reliefează o doctrină a infinității duble. Infinitatea aditiva a numerelor concrete, care poate întotdeauna fi sporită, este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
și la obiect" - este de a nu avea acces la bogăția paradoxală a universului ontologic și epistemologic. Dar dacă ultimul grup căruia mă adresez 3 va avea răbdare, sper că va descoperi că jurnalismul literar este parte a unei întreprinderi antice, cu o vârstă la fel de venerabilă ca și poezia și drama. Cu adevărat, rădăcinile jurnalismului literar se găsesc adânc înfipte în timp, cel puțin de la perioada clasică - așa cum o numește tradiția Occidentului. Ar trebui să fac câteva precizări cu privire la punctele de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
schimb, este mai corect să sugerăm că, până de curând, era în general o variantă îmbinată într-o măsură mai mare sau mai mică cu ceea ce numim astăzi știrile obiective. Originile acestei dihotomii retorice pot fi ilustrate cu un exemplu antic: Platon, adversarul poeziei, a adăugat totuși o notă de înfrumusețare literară relatării sale despre execuția lui Socrate în 399 î.e.n. În relatare, Criton, care vine să ducă la împlinire pedeapsa cu moartea impusă de autoritățile ateniene, îi spune lui Socrate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
64). Jurnalismul nostru modern derivă bineînțeles din acta diurna și este implicit în ambele buletine că înregistrarea evenimentelor oficiale în decursul perioadei contemporane "diurne", sau "zilei" avea o valoare. În același timp, existau alți precursori ai ziarului modern în Roma antică care înclinau mai mult spre o narațiune sau un model de relatare pe care am caracteriza-o astăzi ca o relatare de interes uman. În ceea ce se va dovedi a fi un predecesor al ziarelor noastre moderne de scandal, de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trebuie doar să examinăm relatările senzaționale ale fabulosului în ziarele de scandal. În primul său număr din 2000, unul dintre aceste ziare, Weekly World News, a avut următoarele articole: "Fața lui Satan văzută deasupra capitalei Statelor Unite" (Mann, 46-47). "Un pergament antic oferă o descriere a Paradisului" cu subtitlul "- și o formulă secretă pentru a reînvia morții!" (Foster, 6), "Unul din patru piloți de OZN este beat!" (Sanford, 13), " Cadavrul unui demon găsit în Țara Sfântă" (Foster, 13) și "Alertă națională declanșată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismului. După cum bine observă savantul Alan McKillop în secolul al XVIII-lea, "învățăturile neoclasicismului revin la doctrinele lui Aristotel, ale lui Longinus, Horațiu și Quintilian, fiind interpretate de criticii Renașterii italiene. Regulile care se presupuneau că au fost preluate de la antici, cum ar fi unitățile de timp, loc și acțiune în dramă, erau folosite ca unități de măsură pentru practica modernilor... Programa analitică pentru universitățile și școlile unde se studia gramatica, axate fiind mai ales pe latină și greacă și exercițiile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca unități de măsură pentru practica modernilor... Programa analitică pentru universitățile și școlile unde se studia gramatica, axate fiind mai ales pe latină și greacă și exercițiile nesfârșite din proza și poezia latină, a împiedicat oamenii educați să accepte autorii antici drept modele de imitație" (xix). În consecință, în ciuda cererilor tot mai mari pentru un stil clar, acesta încă era dictat de decorul oratoric al neoclasicismului, cu interesul său pentru imitarea anticilor divinizați. Aceasta era starea de lucruri din coloniile americane
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poezia latină, a împiedicat oamenii educați să accepte autorii antici drept modele de imitație" (xix). În consecință, în ciuda cererilor tot mai mari pentru un stil clar, acesta încă era dictat de decorul oratoric al neoclasicismului, cu interesul său pentru imitarea anticilor divinizați. Aceasta era starea de lucruri din coloniile americane, care a devenit valabilă și în Statele Unite, de unde ne putem explica supraviețuirea literaturii sau a scrisorilor politicoase. După cum observă McKillop, "nu a existat vreo schimbare bruscă a formelor, iar aspectul fals
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]