10,518 matches
-
vechi (1972). Mai greu depistabilă în lucrările apărute separat, ideea diriguitoare, ce exprimă limpede concepția și finalitatea spre evidențierea cărora tind toate compartimentele cărții, este aceea că literatura veche, constituind baza din care crește epoca modernă, fixează trăsăturile proprii matricei autohtone care, transmisibile la rândul lor prin mijlocirea procesului educațional, influențează specificul creației contemporane. Arcuirea unor punți de legătură între actualitate și străvechime, pentru a defini mai profund fizionomia fenomenului artistic de azi, liniile lui complexe de evoluție, reprezintă scopul mărturisit
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri și versurile postume, alături de traduceri, anunțau o
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
pe Veniamin Costache, care în 1788 devine, și datorită lui, ieromonah la Mitropolia din Iași. Alegerea lui G. ca mitropolit la 20 februarie 1786 a dobândit o semnificație mai largă de ordin național-politic, prin conflictul declanșat între Biserică și boierimea autohtonă, sprijinitoare ale episcopului român, pe de o parte, și domnitorul fanariot Alexandru Moruzi și patriarhul Procopie din Constantinopol, favorabili candidaturii arhimandritului grec Iacob de la mănăstirea Barnovschi, pe de altă parte. Ca mitropolit, G. ia parte activă la viața politică a
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
Sfânta Varvara, Baba Dochia). Dacă unele întruchipări mitice au luat numele unor sfinți creștini, altele nu au nici o relație cu creștinismul (Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Sânziana, Joimărița, Martinii, Berbecarii, Circovii, Ziua Lupului), fiind sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale, sau reprezentând creații autohtone. Cele 950 de articole ale dicționarului definesc succint fenomenele, le precizează repartizarea geografică, iar prin trimiteri încrucișate facilitează perceperea relațiilor dintre obiceiuri. SCRIERI: Popasuri etnografice, București, 1981; Demografie și
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
unor sfinți creștini, altele nu au nici o relație cu creștinismul (Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Sânziana, Joimărița, Martinii, Berbecarii, Circovii, Ziua Lupului), fiind sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale, sau reprezentând creații autohtone. Cele 950 de articole ale dicționarului definesc succint fenomenele, le precizează repartizarea geografică, iar prin trimiteri încrucișate facilitează perceperea relațiilor dintre obiceiuri. SCRIERI: Popasuri etnografice, București, 1981; Demografie și etnografie (în colaborare cu Vladimir Trebici), București, 1986; Vârstele timpului, București
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
acest timp G. afișează o orientare politică anticonservatoare și manifestă o continuă ostilitate față de dinastia străină. Totodată, are o conduită literară bine precizată, combătând impostura și falsa modernitate, spiritul de imitație, lipsa de originalitate și aspectele negative ale vieții literare autohtone. Cei mai mulți colaboratori se ascund sub pseudonime, unele încă neidentificate. Dintre ei, constanți în atitudinea publicistică și în calitatea mijloacelor satirice întrebuințate au fost G. Dem. Teodorescu (Ghedem), C. Cristescu (a semnat Cocris, Sir Kock, Zaplan), Demetru Constantinescu-Teleor, Constantin Gh. Hristodorescu
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]
-
ale clasicilor psihosociologiei românești: 1) fondarea sau aducerea de contribuții semnificative la cristalizatea teoretică a domeniului, inițierea unei direcții de cercetare noi, abordarea în premieră națională a unor teme de actualitate pe plan internațional; 2) cercetarea cu precădere a realităților autohtone și punerea în lumină a valorilor românești; 3) opera încheiată să fie o sursă a moralității și înțelepciunii sociale; 4 ) în opera realizată să se ofere răspunsuri, fie ele și parțiale, la problemele prezentrului; 5) redactarea operei să fie într-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
la întâmplare în România ci în concordanță cu cadrul național. România se confruntă cu probleme de integrare și de europenizare, necunoscute, cărora trebuie să le dea răspuns conform cu cerințele noii poziții de membră a UE și situațiilor concrete din societatea autohtonă, unele dintre ele cerând o abordare paralelă cu deciziile comunitare. Europenizarea se produce predominant într-un spațiu public național de către toți actorii sociali ,,europenizați” cum sunt elitele intelectuale și politice, organizațiile multinaționale, grupurile de lucrători români din alte țări europene
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
jurist lucrează ca muncitor la o fabrică de cărămizi iar soția lui, absolventă de Conservator, lucrează la o fabrică de șosete. Situația românilor plecați în Occident nu este una confortabilă. Ei trăiesc sentimentul unor oameni de categorie inferioară în raport cu populația autohtonă, fapt care ar fi unul dintre motive de reîntoarcere în țară: „M-am plictisit să fiu slugă acolo”, a spus un locuitor dintr-o comună gălățeană. Revenirea în țările occidentale nu s-ar mai face pentru a munci, dar pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
titularul catedrei era Petre Andrei, iar la Cernăuți preda Traian Brăileanu. În perioada interbelică s-a afirmat o animată și bogată activitate de pregătire a viitorilor sociologi și de răspândire a ideilor sociologice în medii tot mai diverse. Mișcarea sociologică autohtonă de după primul război mondial a cunoscut o dezvoltare proeminentă, impunându-se ca una dintre cele mai vii din sociologia timpului. Toate acestea sunt argumente pentru existența unei sociologii românești în ciuda încercărilor de negare chiar din partea unor sociologi români contemporani, aceasta
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
și mobilitate socială, Sociologie aplicată (Sociologie românească). Prin întreaga sa activitate, Maria Larionescu a contribuit cu competență și dăruire la ctitorirea istoriei sociologiei românești ca disciplină de specialitate, la transmiterea cunoștințelor sociologice, la formarea unei viziuni critice despre mișcarea sociologică autohtonă pentru multe generații de studenți. Istoria sociologiei românești expune limpede toate momentele importante din mersul ideilor sociologice la români, ca să parafrazăm titlul unei cărți despre gândirea economică românească. Autoarea pornește de la premisa că trecutul rămâne un atribut fundamental al culturii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Dimitrie Cantemir, Ioan Budai-Deleanu, Dinicu Golescu, Ion Codru Drăgușanu, Constantin Caracaș, Ionică Tăutul. Pe bună dreptate ea scrie: ,,Nici unul dintre acești precursori nu a fost sociolog de profesie însă acest lucru nu-i face mai puțin importanți pentru geneza disciplinei autohtone” (pp. 23-24). Din opera lor se pot prelua informații și interpretări în spiritul sociologiei. Iată-l, de pildă, pe Dinicu Golescu, boierul muntean care a oferit o imagine a societății românești premoderne. Autoarea propune o presociologie desprinsă din surse antropologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
decisiv în devenirea noastră modernă. Avem un fapt sociologic demn de a fi dezbătut în toate dimensiunile sale. Este vorba despre nașterea unei gândirii românești care să ofere o perspectivă științifică asupra realităților sociale provocate nu atât din interiorul societății autohtone, cât ca împrumut și influență din afară. Cum bine scrie autoarea, tranziția de la o societate tradițională premodernă la una modernă s-a produs prin crearea unei piețe capitaliste cu sprijinul capitalului străin și prin împrumut cultural. De aceea, gândirea sociologică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
iar efectele acestor beneficii s-au văzut după 1990 în crearea unui mare număr de facultăți sau secții de sociologie, în funcționarea unor instituții de cercetare și în constituirea unui corp de profesioniști cu poziții de vârf în lumea academică autohtonă și internațională. Cele două teme aprofundate în Istoria sociologiei românești sunt pline de idei și sugestii de interpretări. Prima se referă la devalorizarea antreprenorilor privați, odată cu instituirea socialismului de stat, a doua dezbate instituționalizarea capitalului social-politic și contraselecția clasei de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
faptul că teoria elaborată de mentorul Junimii a surprins și a formulat, la nivel conceptual, contradicția specifică a societății românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aceea dintre formele instituționale moderne, preluate din mediul occidental, și fondul autohton, economic și cultural, marcat de puternice elemente premoderne, reziduale, acumulate într-o istorie ce ne-a menținut multă vreme la periferia spațiului european. Deși s-a atenuat cu timpul, prin reformele politice și economice, dezacordul dintre forme și fond a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de dezvoltare a țărilor rămase în urmă, țări care intră cu necesitate în „orbita” țărilor capitaliste dezvoltate. Potrivit lui, modernizarea noastră este un rezultat al contactului cu Europa apuseană. Astfel, sistemul capitalist din România nu este efectul evoluției organice a societății autohtone, ci al influenței occidentale, care ne-a obligat la adaptarea la instituțiile moderne în absența fondului adecvat. În această logică, formele fără fond sunt inevitabile și benefice, deoarece reprezintă un element de modernizare, urmând ca fondul lor corespunzător să se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de acela comercial - al adaptatorilor. Părăsind „matca originală” și introducând personaje din mediul autohton, ei căutau să aducă o „dezlegare nouă” ori chiar să propună o „invenție proprie”, în piese aparținând lui P. Gavault, V. Sardou și E. Moreau, Henri de Gorse și Alfred Marson, E. Grenet-Dancourt, Julius Horst și Wolfgang Pollaczek, A. Bisson
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
contururi foarte precise. În 1941, G. Călinescu încearcă să facă, în cunoscuta sa Istorie..., o distincție clară între cultura și literatura veche. Era, desigur, un demers absolut necesar, dat fiind că studiile docte înregistrau cu satisfacție fiecare "biruință a scrisului" autohton, dar ignorau elementele care puteau justifica o recuperare din unghi estetic a unor texte vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în secolele XVI-XVII și oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și din tentativa de a propune/impune cele patru mituri fundamentale ale poporului român, dintre care unul cel al etnogenezei este de extracție livrescă). Gestul călinescian nu pornea însă nicidecum de la o confuzie de valori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu s-a întâmplat, dar nici nu se putea întâmpla, într-un cadru condiționat de gândirea religioasă și într-un context cultural dominat autoritar de necesități strict religioase și dogmatice. În plus, erudiția lui Cantemir depășește cu mult posibilitățile culturii autohtone, în cadrul căreia principele nu putea găsi o tradiție statornică, care să-i slujească drept model. A asimilat ce a putut din credințele populare, din puținele manuscrise și tipărituri și cam atât. În rest, Cantemir se raporta la o imensă cultură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o operă labirintică, complexă, livrescă, într-o limbă care este la antipodul celei spontane, marcată puternic de oralitate, folosită de majoritatea contemporanilor săi (de Neculce, de exemplu.) Din acest punct de vedere, Cantemir vine cumva în răspăr cu tendințele culturii autohtone. Atât în Divanul..., cât mai ales în Istoria ieroglifică, el dă satisfacție formației sale erudite, elaborează fraze stufoase, situându-se, chiar și involuntar, polemic față de structura prioritar orală a culturii noastre. Acest lucru nu atestă, avertizează un specialist care a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
autor precum Cantemir pare o apariție mirabilă. Nu realizarea magistrală din Istoria ieroglifică este în măsură să fixeze nivelul culturii sau al "literaturii" române de la începutul secolului al XVIII-lea. Capodopera lui Cantemir nu reprezintă un simptom al excelenței culturale autohtone, ci un accident, un moment de ruptură, după cum s-a remarcat: "În istoria internă a dezvoltării formelor literare românești un fenomen de ascunsă discontinuitate se produce, imediat după 1700, prin Istoria ieroglifică. (...) Cert, Istoria ieroglifică era mai mult decât un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a dezvoltării formelor literare românești un fenomen de ascunsă discontinuitate se produce, imediat după 1700, prin Istoria ieroglifică. (...) Cert, Istoria ieroglifică era mai mult decât un simplu fapt artistic rezultat al fuzionării formelor literare folclorice și culte din spațiul culturii autohtone"20. Prin urmare, mult mai corect este să punem problema în modul următor: de vreme ce, în anul de grație 1705, Cantemir simte nevoia să explice potențialului (deși improbabilului) cititor al vremii sale ce înseamnă noțiuni precum apofthegma, argument, dialectic, etimologhia, ithica
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o acribie demnă de admirație, dar parcă și de o cauză mai nobilă, speciile existente în carte, este nevoit să recunoască faptul că de o atenție mai mare în descriere au parte animalele exotice, străine spațiului românesc. Nu și imaginarului autohton însă, chiar dacă ocurența lor este mai mică decât a celor familiare. Pomelnicul personajelor din Istoria ieroglifică demonstrează clar că cele mai multe dintre ele nu aparțin faunei reale a Țărilor Române. Așa, de pildă, Leul, Pardosul, Moimâța, Camelopardalul (girafa), Filul (elefantul), Crocodilul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a Țărilor Române. Așa, de pildă, Leul, Pardosul, Moimâța, Camelopardalul (girafa), Filul (elefantul), Crocodilul, Hameleonul, Strutocamila, Papagaia majoritatea personaje cu roluri importante în desfășurarea intrigii. Acest lucru demonstrează încă o dată că Dimitrie Cantemir nu își culege sursele din rezervorul tradiției autohtone și, mai ales, faptul că ceea ce îl interesează este funcția simbolică a măștilor zoomorfe, posibilitatea lor de dialog semantic, nu gradul lor de familiaritate. Nu simte nevoia să aleagă animale ușor de recunoscut de către cititorul vremii, semn că scrierea sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]