8,717 matches
-
de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă cu final neșteptat în Moartea lui Molière, povestire cinematografică și basm horror în Antoku. Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
puseuri de poezie, într-o atmosferă de magie marqueziană, se reinterpretează legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
majoritari și, împreună cu ei, șvabi, polonezi, ruteni, evrei, veniți după 1775, trăiau în bună înțelegere. Din șirul oamenilor întâlniți în peregrinările lui sau despre care a auzit povestindu-se, locuitori ai unui tărâm ce adesea se confundă cu acela al basmului, se desprind „chipuri” insolite, precum harabagiul Cărășel, Ivan Muscalul, Șmil Meremurate, cel urmărit de un destin tragicomic, jupânul Toiba sau Caleb Șoil. Li se alătură, într-o rememorare plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
adânci săpate în blocurile de piatră ale drumurilor Histriei și ale Pompeiului de către roțile carelor antice; de la scara pisicii cățărată pe Pamir - Acoperișul lumii - și prin văile de gheață ale Himalaiei la străvechiul și enigmaticul drum al mătăsii presărat cu basme orientale și fire de borangic; de la calea de piatră care lega Ulpia Traiana de Porolissum, prin Apulum, Potaissa și Napoca, la autostrăzile de azi puse să străbată de-a lungul și de-a latul continentele Terrei - fiecare drum este o
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
au transformat cele șapte categorii În vedete de carton sau de fier au contribuit, prin gesturile energice cu care au despuiat literatura (reconstituite acum În decorul original) la dezvăluirea și Înțelegerea ei. Cartea lui Antoine Compagnon poate fi citită ca basmul Albei-ca-Zăpada și celor șapte pitici, unde eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-o salveze nu atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Albei-ca-Zăpada și celor șapte pitici, unde eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-o salveze nu atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine basmul n-avea nici un sens. O surpriză plăcută face Antoine Compgnon amatorului de critică franceză prin apelul nu numai la critica anglo-saxonă (New Criticism-ul intervine mereu În confruntările teoretice puse În scenă), dar și la atîtea și atîtea citate În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat, schimbînd ce e de schimbat (adică multe), ca o povestire filosofică În maniera celor dialogate ale lui Diderot: ”Ne aflăm cu toții În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abyme) se va reîntoarce În sînul familei și va muri, nu Înainte de a-i fi Împărtășit totul naratorului-autor. Familia Ferenczi ascunde o Întreagă istorie, o east-side history, posibil document imagologic, bine păstrat În formol liric, pentru noi, românii. Lumea de basm a lui Holder te prinde definitiv În mrejele-i bine dezvoltate de Unguroaica. Romanul a fost de altfel unul dintre cele mai bine primite de critica de Întîmpinare franceză În octombrie trecut. Atașamentul pentru poveștile frumoase - și chiar sublime În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Familia Roademult (1912), care a luat un premiu al Academiei Române, Nepoții Roademultulesei (1922), Școala lui Chițchiron (1926), Familia Roadensec (1946). Pățaniile șoriceilor au, bineînțeles, tâlcul lor moral, nesăbuința și relele deprinderi fiind pedepsite, iar meritul primindu-și neapărat răsplata. Un basm, vădind bune resurse narative, este Firicel Voinicul (1929). Miraculosul se infiltrează și în șirul de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e un tablou etnografic (nunta la români) transpus în figurație de basm. C. păstrează spiritul autentic național nu numai în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu prețuirea bucuriilor lumii (tradusă în vioiciunea armonioasă a dansului și în umorul
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul etern, universal, basmul este mit degradat prin acceptarea de elemente profane. Făt-Frumos e soarele în luptă cu întunericul, Miorița, un „bocet solar”. C. definea mitul prin caracterul său sacru (idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate de factori
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
păsări în amurg (1929), Nopți provinciale (1931), Anotimpuri (1934), Zodiac și Întoarcerea la sat (1935), cărora li se adaugă, peste mai bine de trei decenii, volumul retrospectiv Versuri (1969), Iubiri și nunți (1973) Vânător în amurg (1975) și Ieșirea din basm (1981). Cărțile de versuri sunt concurate, într-o primă decadă a perseverentei lui afirmări publicistice în urbea pe care a slujit-o cu devoțiune mai întâi ca dascăl, de mult mai numeroase broșuri și extrase. C. ține să pună în
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
Trec păsări în amurg, Râmnicu Sărat, 1929; Aspecte din poezia noastră națională și socială, Râmnicu Sărat, 1930; N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1930; Nopți provinciale, Râmnicu Sărat, 1931; Ion Creangă ca pedagog, Râmnicu Sărat, 1931; Humorul lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Basmele lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Copilul în „Amintirile” lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Privire fugară asupra operei literare a domnului Const. Kirițescu, Râmnicu Sărat, 1933; Anotimpuri, Râmnicu Sărat, 1934; Poezia lirică a domnului N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1934; N. Iorga
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
Sărat, 1936; Al. Lascarov-Moldovanu, poet al vieții alese și al tainicei solidarități cu pământul românesc, Râmnicu Sărat, 1936; Cultura românească și satul, Râmnicu Sărat, 1939; Versuri, București, 1969; Iubiri și nunți, București, 1973; Vânător în amurg, București, 1975; Ieșirea din basm, București, 1981. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont., II, 318; Traian Stoica, Un intelectual autentic: Stelian Cucu, „Pământul”, 1936, 121-122; Paul I. Papadopol, Și mai nou și mai vechi, PL, 1937, 10; Predescu, Encicl., 239; Dumitru Micu, Stelian Cucu, „Versuri
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția acordată aspectelor de viață din basme, legende, snoave, povestiri mitice ș.a., precum și rolului și funcțiilor complexe pe care le au acestea în comunitățile sociale, mai exact în diverse medii și situații concrete de povestit. Analiza coordonatelor sociale ale povestitului, a manifestărilor de funcționalitate a comunicării narative
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
Bârlea, insistând asupra unor tradiții științifice ce merită atenția specialiștilor contemporani. El este, de altfel, coautor și inițiator al unor lucrări în cadrul Arhivei de Folclor a Academiei Române: Dicționarul tezaur al proverbelor, Corpusul cimiliturilor românești, Corpusul și tipologia ritualurilor agrare, Corpusul basmelor românești despre animale. SCRIERI: Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (în colaborare cu Maria Cuceu), București, 1988; Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare, Cluj-Napoca, 1999; Probleme actuale în studierea culturii tradiționale, Cluj-Napoca, 2000
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
100 de documente istorice asupra proprietății răzășești, descoperite de d-l. Președinte de Tribunal Aurel Sava (d-sa a cercetat acest sat și înainte de cercetările institutului și d-sale se datorește alegerea Iurcenilor pentru cercetări monografice), precum și bogata colecție de basme (60 de texte), culese de d-l prof. P. Ștefănucă, care cuprind cele mai variate motive și în același timp formează fenomenul cel mai caracteristic din viața spirituală a satului Iurceni, anume povestitul. Tot în această campanie de cercetări monografice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la Iurceni. Până acum s-au publicat următoarele comunicări: 1. d-l P. Sinadino, „Politica bancară în Basarabia”; 2. d-l E. Pavlescu, valorificarea producției basarabene prin cooperație”; 3. d-l P. Ștefănucă, „Literatura populară a statului Iurceni; 4. Un basm intitulat „Povestea lui Ion Săracu” și o baladă intitulată „Trei vitegi”. Institutul Social Român al Basarabiei și-a ridicat temeliile în acest prim an de viață pe munca venită de la puțini membri. Nădăjduim însă că numărul membrilor cu adevărat muncitori
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și apoi a funcționat ca profesor. Este laureat al Premiului de Stat al Moldovei în domeniul învățământului (1988). Debutează în 1983, cu volumul de nuvele și povestiri Întoarcerea la mare, în care realul și imaginarul se îmbină firesc, precum în basme, țintind modelarea morală și stimularea imaginației micului cititor. Același aliaj este propriu și celorlalte culegeri de povestiri pentru copii: Un dar de la Moș Dănilă (1988) și Amintirile pițigoiului Zbanț (1996). Cartea Cu jăraticul pe buze sau Nastratin al Iașilor (1994
IACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287475_a_288804]
-
tr. B. P. Hasdeu, București, 1970, Prințesa Fluture, București, 1972, Versuri. Proză. Corespondență, pref. edit., București, 1976, Scrieri alese, pref. edit., București, 1988, Destăinuiri, București, 1992, Năzdrăvăniile Denisei, București, 1997, Fluierașul de os, București, 1998, Muguri de aprilie, București, 1999, Basme și legende, București, 2000, Bourgeons d’Avril, ed. bilingvă, București, 2000, 19 file de jurnal, pref. edit., București, 2000; B. P. Hasdeu, Jurnalul unui iunker, București, 1998. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, Hasdeu și contemporanii săi, T, 1982, 11; Teodor Vârgolici
DECUSARA-BOCSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
sale abia după 1944, de data aceasta ca un inspirat și activ traducător. S-a simțit atras îndeosebi de literatura de expresie germană, dar n-a ocolit nici alte literaturi. Tălmăcirile din poezia lui V. Hugo și E. A. Poe, din basmele lui H. Chr. Andersen (acestea din urmă în colaborare cu Al. A. Philippide), constituie o probă revelatoare pentru capacitatea traducătorului de a se adapta unor autori și opere diferite ca factură artistică. Disponibilitatea sa stilistică se lasă descoperită și în
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
București, 1958; Ciao Su Li, Întâmplări din Sanlivan, București, 1961 (în colaborare cu I. Chișinevschi); Anna Seghers, Hotărârea, București, 1962; G. Weisenborn, Clădit pe nisip, București, 1963; H. Chr. Andersen, Crăiasa zăpezii, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide), Basme, București, 1986 (în colaborare cu Al. A. Philippide); H. Heine, Poezii, București, 1965; J. Roth, Marșul lui Radetzky, București, 1966; Gertrud Gregor, Sălcii, București, 1967; Nuvela romantică germană, I-II, pref. Ion Biberi, București, 1968 (în colaborare); Proza austriacă modernă
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
universitar a textului literar. Remarcabile prin fluiditate și acuratețe, traducerile autoarei captează spiritul și sonoritatea originalului, ilustrînd o gamă literară diversă, de la varietatea lexicală a lui I. Creangă la concentrarea textului lui V. Voiculescu, coborând în tiparele arhaice ale limbii basmului și revenind apoi la concretețea verbului în transpunerea operei lui Mihail Sebastian. Textele humuleșteanului Creangă își păstrează, în limba engleză, plasticitatea și savoarea, căci traducătoarea rezolvă dificultatea redării termenilor regionali, a numelor personajelor, a structurilor lexicale și sintactice idiomatice, recompunând
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
ziare și reviste: almanahuri și calendare, „Foaia diecezană”, „Drapelul”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tribuna”, apoi, după Unire, la „Arhivele Olteniei”, „Semenicul”, „Banatul literar”, „Calendarul românului”, „Almanahul Banatului” ș.a. Debutează editorial cu Poveștile Bănatului (I, 1893). Urmează alte volume, care conțin cu precădere basme, dar și, sporadic, legende și snoave. Nu sunt neglijate nici baladele. Din păcate, entuziasmul de culegător al lui C. nu este echivalat și de grija pentru păstrarea autenticității materialului adunat, îndeosebi în ce privește fidelitatea lingvistică. Meritul său rămâne acela de a
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]