7,915 matches
-
pleacă dintre noi, Vine toamnă când bat vânturi Cu furtune și cu ploi Dulcea vară se sfârșește, Soarele s-a depărtat; Frigul toamnei mereu crește, Iară vară ne-a lăsat. Păsărica cea voioasa, Ce cânta pe rămurea Văzând vremea răcoroasă, Biată a plecat și ea. Toamnă A venit toamnă cețoasa, Frunzele au ruginit, Vremea este răcoroasă, Florile s-au vestejit. Ploi mărunte-ncep să cadă, Dealurile sunt puștii, S-au sfârșit și prin ograda Jocurile de copii. 94 Toamnă de Demostene
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
un dublu sens. Mai întâi prin Copilul Arșiței 58, un arhetip din prima noastră specie cosmică, telurică. Apoi prin acel misterios- ,,țipăt subțire al Dealului din nopțile fără de lună". El îi atrage irezistibil și-i captivează total pe oamenii locului. Bietele făpturi din noroaiele comunei Guguete ies noaptea din casă și dispar într-un loc neștiut... Misterul este deplin. Nici via nu crește pe Deal, chiar dacă a fost pusă pe vremea ,,curcubeelor încălecate" (superbă expresie!). Pe acest Deal, ,,viii de deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de folosirea unor părți din trupul animalului sacrificat pentru ritualuri magico-religioase (descântece, vrăji, practici divinatorii etc.). Astăzi, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm social porcul într-un registru pur culinar, perfect desacralizat. Porcul este valorizat exclusiv ca aliment cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența în lume. Un alt element substanțial desacralizat al sărbătorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
la un moment dat un corectiv: „Să mi se aducă unul sau doi scriitori tineri!” decreta. „Să astupăm gura nemâncaților de la pagina doua a ziarelor! În definitiv, cât o să ne coste volumele astea?”, Îl cerceta un Ciornei, de exemplu, pe bietul său secretar de editură (Întotdeauna „un om cumsecade”, călduț, ales anume de către patron ca să facă legătura dintre el și scriitori). „Putem să ne permitem să Încurajăm și nenorocita asta de „artă națională”! Chiar dacă nu se vinde nimic din cartea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de vreo douăzeci și doi de ani, care Învățase de la tăticu arta de a privi oamenii de sus, de pe Înălțimea pernițelor sale de grăsime precoce, și care nu vedea În noi, scriitori tineri sau bătrâni, mari sau mici, decât niște biete paravane ale „generoasei” sale contabilități cu profit dinainte stabilit. (Ă). Mă gândesc și acum cu câtă inconștientă fericire am pus mâna, pentru prima oară, prin 1934, pe prima sumă de bani, pentru Întâia mea carte - sumă forfetară pentru o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pilonii cei mai „vajnici” cuibăriți prin toate instituțiile fruntașe ale țării, de la nulitățile Academiei de odinioară până la bastionul „naționalismului integral” al lui Stelian Popescu sau al comparsului său Întru retorică de carton, Pamfil Șeicaru? Acolo nu puteai pătrunde, tu biet debutant, decât dacă reprezentai mediocritatea sută la sută, garantată cu pecetea de trecere a lui Vasile Militaru sau alții de nivelul lui! Îmi aduc aminte cum, după ce unul din romanele mele, prin 1937, se epuizase numai la trei săptămâni de la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate elementele Într-un mănunchi organic. Am impresia că destui dintre acești critici fac la fel ca Macedonski, când urca treptele tronului său de biete scânduri ornat cu bijuterii de sticlă: pozează, se ascultă pe ei Înșiși, Îi interesează prea puțin soarta «supușilor», rezolvarea respectivei ecuații literare. Dar golul de sub tron urlă. Citiți cronicile (atâtea, foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
citit, biblioteca, mea. b) maronie, carioca, Mihnea, o are CENUȘĂREASA Povestea spune că a fost odată o fată care a rămas orfană de mică. Mama vitregă și fetele ei i-au pus numele Cenușăreasa. Ele se purtau foarte urât cu biata fată. Dar, cu ajutorul mamei sale, fata cea bună a ajuns la balul feciorului de împărat. Acesta a ales-o de soție și a dus-o la palat. Dar știi tu cum a reușit feciorul de împărat s-o găsească pe
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
Agriculturii (19 august 1902), descrie foarte clar acest tip de comerț: „(...) câte 40-50 de inși, misiți și copii nevârstnici, pe la ora unu noaptea, se înșiră pe drumuri unu câte unu, afară de barieră, și ajung până în marginile satelor vecine, (...) încât spoliază bieții oameni care vin la târg cu tot felul de mărfuri, într-un mod foarte neomenos, atât cu prețurile, cât și cu măsurătoarea mărfurilor. În special cu cerealele s-a luat un avânt foarte mare, căci ovreii s-au instalat și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cerealele s-a luat un avânt foarte mare, căci ovreii s-au instalat și cu locuința și cu hambarele afară de barieră și toată noaptea țin calea oamenilor și cumpără cereale cu prețul care-l doresc, le măsoară cum vor, încât bietul om suferă și primește totul, căci așa s-a obișnuit”. Regimul agrar al perioadei dintre reforma de la 1864 și Primul Război Mondial a fost caracterizat cu formule variate: „semifeudal”, „semiiobag”, „iobag”, „neoiobag” ș.a. Esența sa era dată de relațiile de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
comerț în toate țările străine pentru a îmbrăca pe călugări și pe preoți; se vopsea în negru. Pierre avu o soră care se numea Marie; ea s-a căsătorit cu Jean Houdayer; descendenții săi sînt în Le Mans. Acești doi bieți copii au devenit orfani în 1693, Pierre avea 18 ani, iar Marie șase săptămîni. Tatăl și mama lor au murit în aceeași lună și bunica lor Coutant îi crescu pînă la vîrsta la care își puteau cîștiga singuri existența. Dar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
generală în momentul în care s-au trezit fără mobile, fără muncă și fără pîine. Au putut fi văzute atunci familii întregi care fuseseră foarte înstărite cerșindu-și pîinea din ușă în ușă. Nu se auzeau decît strigătele lugubre ale bieților copii abandonați de părinții lor, care plîngeau zi și noapte cerînd să li se dea pîine. Nu se vedeau decît chipuri palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își dădeau sufletul pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dacă săracii de la oraș, unde există atîtea resurse, se găseau într-o stare atît de deplorabilă, să încercăm să ne închipuim, dacă putem, starea în care erau cei de la țară și în ce durere extraordinară se aflau satele, cu atîtea biete familii abandonate și într-o atît de mare mizerie încît unele au ajuns să pască iarbă ca vitele și să se hrănească cu lucruri pe care animalele cele mai murdare le-ar fi refuzat." Éloge historique de Marie Poisson, de la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la fel de veridice ca balenele care apar în oricare dintre cărțuliile publicate în Wapping; iar ciotul lui este la fel de autentic ca oricare dintre cele pe care le poți întîlni pe pămînturile desțelenite din Vest. Dar, deși a rămas schilod pe viață, bietul vînător de balene nu se vaită, ci-și privește trist, cu ochii plecați, piciorul amputat. De-a lungul și de-a latul Pacificului, precum și la Nantucket, la New Bedford și la Sag Harbour, veți da peste nenumărate desene sugestive înfățișînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp să muncesc din răsputeri. Așadar, în această stare de încordare, zbierînd într-una, cu spatele la monstru, bietul harponist aude deodată strigătul înnebunitor: „Ridică-te și atinge-o!“ El trebuie atunci să lase din mînă babaica și s-o fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și, cu puterea ce i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anume în scopul pomenit. Dar în multe cazuri, împrejurările cer ca harponistul să rămînă cocoțat pe balenă pînă la terminarea întregului proces de tranșare și jupuire. Notați că balena e aproape în întregime scufundată, cu excepția părților supuse operației, astfel încît bietul hasponist, așezat la vreo zece picioare sub punte, se zbuciumă pe jumătate în apă, pe jumătate călare pe balenă, a cărei uriașă masă se învîrtește ca o piuă sub el. în acele clipe, așadar, Queequeg era îmbrăcat ea un scoțian
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cașalot. Trebuie să-l lăsăm să mai atîrne acolo, pînă vom găsi un prilej de a ne ocupa din nou de el. Deocamdată ne așteaptă alte treburi, mai urgente și cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru bietul cap este să ne rugăm cerului ca palancurile să reziste. în noaptea din ajun și în dimineața zilei următoare, Pequod plutise în derivă pe o mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ce să faci cu dînsul?“ l-a întrebat bătrînul. „Ce-i treaba matale? s-a zborșit diavolul, ieșindu-și din fire. Vreau sa mă folosesc de el.“ - „Ia-l“, i-a zis șeful și zău, Flask, diavolul i-a dat bietului John holera asiatică - înghit balena asta, dacă te mint! Dar ia seama! încă n-ați isprăvit treaba acolo? Hai, împingeți înainte cu toții, ca să tragem balena lîngă vas! Ă Parcă-mi amintesc și eu de-o poveste asemănătoare, zise Flask, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena în întregul ei, nu sînteți decît un provincial și un sentimental în atitudinea dumneavoastră față de Adevăr. Dacă afirmația că doar salamandrele gigantice întîlnesc Adevărul curat are vreun temei, cît de mici trebuie să fie, în acest caz, șansele unor bieți provinciali? Ce-a pățit oare firavul flăcău care-a cutezat să ridice vălul temutei zeițe din Sais? Capitolul LXXVI MARELE POLOBOC DIN HEIDELBERG Urmează „deșertarea cutiei“; dar, pentru a înțelege mai bine această operațiune, trebuie să știți cîte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putut ajunge în fundul polobocului. între timp, se stîrnise o zarvă grozavă. Privind peste bord, oamenii văzură capul, pînă atunci neînsuflețit, zbuciumîndu-se și legănîndu-se chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi venit brusc o idee importantă - deși nu era decît bietul indian care, prin zvîrcolirile lui, dezvăluia fără să vrea adîncimea primejdioasă pînă la care se prăbușise. în clipa cînd Daggoo, cocoțat pe creștetul cașalotului, încerca să desprindă mandarul din parîmele palancurilor, în care se cam încurcase - se auzi un troznet
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru moșierul rapace, ultimul sfanț al văduvei? Ce altceva este palatul de marmură al cutărui ticălos încă nedemascat, care și-a pus la intrare o placă de metal, în chip de waif? Ce altceva este camătă spoliatoare cerută de Mordecai-zaraful bietului falit Cutare, în schimbul unui împrumut menit să împiedice familia acestuia să crape de foame? Ce altceva este venitul de o sută de mii de lire încropit de arhiepiscopul Bisericii Mîntuirii Sufletelor prin jefuirea pîinii și brînzei a sute de mii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
creștinească evlavie și caritate, care, scoțînd de sub braț un exemplar din scrierile lui Blackstone îl puse pe capul balenei și le grăi astfel: Ă Jos mîinile! Domnilor, peștele acesta este un pește capturat. îl preiau în numele lordului-gardian. La aceste cuvinte, bieții marinari care, în respectuoasa lor consternare - atît de neaoș engleză - nu știau ce să răspundă, începură să se scarpine în cap, cu osîrdie, aruncînd cîte o privire galeșă cînd spre balenă, cînd spre străinul acela. Dar asta nu îmbunătăți cîtuși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuțit nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însușit încă înțelepciunea necreștinească a lui Solomon. Dar acela care ocolește spitalele și închisorile și trece în fugă prin cimitire și vorbește mai degrabă despre opera bufă decît despre infern, acela care îi consideră pe Cowper, Young, Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]