KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...311 312 313 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

cupoane Într-o revistă ? Nick se uită la mine, cu mîinile În șolduri. — Ce să faci ? — Să pun o reclamă. N-o să fie scumpă, Îți promit. Nici măcar n-o să remarce nimeni. Unde ? — În Bowling Monthly, zic, Îmbujorîndu-mă ușor. E abonat bunicul meu la ea. — Bowling și mai cum ? — Te rog ! Uite, fii atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu reducere la batonul de ciocolată Panther În Bowling Monthly. Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu reducere la batonul de ciocolată Panther În Bowling Monthly. Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu reducere la batonul de ciocolată Panther În Bowling Monthly. Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curînd, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. SÎnt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngîn, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curînd, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. SÎnt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngîn, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsîndu-ți mesaje și rîzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri am citit În ziar un articol care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prietenii tăi lăsîndu-ți mesaje și rîzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri am citit În ziar un articol care m-a băgat În sperieți, despre o serie de jafuri În centrul Londrei. Iar Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul public. — Îți... promit, spun, cu degetele Încrucișate. Bunicule, serios acum, trebuie să Închid. Dar te mai sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Ieri am citit În ziar un articol care m-a băgat În sperieți, despre o serie de jafuri În centrul Londrei. Iar Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul public. — Îți... promit, spun, cu degetele Încrucișate. Bunicule, serios acum, trebuie să Închid. Dar te mai sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vîrstă de acolo nu e bunicul tău ? — Nu prea cred... — Cred că ar mai trebui să-ți spun că n-am nimic Împotriva folosirii pseudonimelor, adaugă Jack. Eu Însumi mă recomand adesea cu numele de Egbert. Pufnesc În rîs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș rîsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cap. — Vorbești serios, vrei să pleci cu chestia asta ? spune Jack, urcîndu-se În urma mea. Se uită plin de Îndoială spre grupul uman pestriț pe care Îl formează Întotdeauna pasagerii care merg cu autobuzul noaptea tîrziu. E sigur ? Parc-ai fi bunicul meu ! Sigur că e sigur. Mă duce pînă-n capătul străzii. — Hai, grăbiți-vă ! face șoferul către Jack. Dacă n-aveți bani potriviți, vă rog să vă dați jos. — Am American Express, spune Jack, căutîndu-se În buzunare. — Nu poți să plătești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pot să cred una ca asta. Ăsta e noul ei prieten ? Ăsta e Phillip ? Dar cred că e sărit de șaptezeci de ani ! Îi strîng mîna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sînt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vîrstă. Și, de fapt, cu nimeni. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lucruri. — A. Mă uit la blocnotes, pe care am desenat o spirală uriașă, peste un număr de telefon care mi s-a spus că trebuie trecut În agendă. — Oricum, se vor uita și el și mama ta, spune Lissy. Și bunicul tău. Super. N-am cuvinte. Toată lumea o să se uite să-l vadă pe Jack la televizor, În afară de mine. Toată lumea În afară de mine. Las telefonul jos și mă duc să-mi iau o cafea de la automat, care adevărul e că face o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mîini tremurătoare, cîțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mîna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată Încredere În tine. — Te caută cineva de la departamentul de publicitate al Harvey’s Bristol Cream, intervine și Caroline. Vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sunat-o pe mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce ? zic cu inima cît un purice. Mi-a zis... că nici ei nu-i plac lucrurile croșetate. — Poftim ? Mă Întorc pe călcîie și o privesc În ochi. Și nici bunicii mele. Se Îmbujorează la față, și acum arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebîndu-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc cînd ne-am văzut ultima oară doar eu și cu ei. Doar noi trei, fără bunicul, fără Kerry și fără Nev. E ca și cum ne-am fi Întors cu cincisprezece ani În timp sau așa ceva. Am putea să intrăm acolo, spun, În clipa În care ajungem la cafeneaua italiană. — O idee foarte bună ! spune tata voios și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o mînă În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învîrți prin oraș. Trebuie să ai și tu mașina ta. Nu e sigur să mergi cu autobuzele astea. Are mare dreptate bunicul. Dar... nu-mi pot permite o mașină, spun prostește. Nici măcar nu știu să... păi și banii pe care vi-i datorez ? Ce facem cu... — Lasă banii, spune tata. Ștergem datoria. — Poftim ? Mă holbez la el, mai uluită decît am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Și anume, că marketingul Înseamnă muncă de echipă... — Ia nu mă mai lua așa de sus ! Nu a fost vorba de nici o muncă de echipă. A fost ideea mea și numai a mea. Iar reclama am pus-o strict pentru bunicul meu ! La naiba. N-am vrut să se știe chestia asta. — Deci, mai Întîi părinții tăi. Iar acum bunicul tău, spune Paul, Întorcîndu-se să mă privească. Emma, amintește-mi cumva, că nu mai știu, e cumva săptămîna Aduceți-vă Întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
vorba de nici o muncă de echipă. A fost ideea mea și numai a mea. Iar reclama am pus-o strict pentru bunicul meu ! La naiba. N-am vrut să se știe chestia asta. — Deci, mai Întîi părinții tăi. Iar acum bunicul tău, spune Paul, Întorcîndu-se să mă privească. Emma, amintește-mi cumva, că nu mai știu, e cumva săptămîna Aduceți-vă Întreaga Familie cu voi la Serviciu ? Nu ! Doar că... Încep, simțind că mă Înroșesc sub privirea lui. Ai zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să scoți complet de pe piață Panther Bars, așa că... m-am gîndit să le dau, lui și prietenilor lui, șansa de a-și face provizii, la un preț mai mic. Atunci, la ședință, am Încercat din răsputeri să-ți spun că bunicul meu e mort după ele ! Și prietenii lui, la fel. Și, dacă mă Întrebi pe mine, ar trebui ca marketingul să fie targetat asupra lor, și nu asupra adolescenților. Se lasă tăcerea. Paul pare de-a dreptul bulversat. — Știi, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
subiect. — Da, evident că știu. — Din cauza puterii lor scăzute de cumpărare, se bagă Nick isteț În propoziție. Schimbările demografice În rîndul populației pensionabile explică faptul că... — Ba nu-i adevărat ! spun impacientă. E din cauză că... fiindcă.. O, Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de rîs. — Dinții falși, zice, ștergîndu-se la ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

fi fost mutat de la reanimare, m‑am dat jos din pat, sub impresia că mă aflu În New Hampshire și că una dintre nepoțelele mele schia În jurul casei. Eram supărat pe părinții ei pentru că o aduseseră Înăuntru să‑și vadă bunicul. Era o dimineață de iarnă, sau așa mi se părea mie. De fapt, trebuie să fi fost miezul nopții, dar soarele făcea zăpada să sticlească. Am sărit peste rezemătoarea patului, fără să‑mi dau seama că eram atașat la tuburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
lui Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și În special În cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt solitare excepții), soții se războiesc la infinit cu soțiile, prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... GARDIANUL: Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

ce-or să facă, bieții oameni. Mâine trebuie să ducă fetița la centrul de plasare, pare-se. ─ Mihaela Carbon? Ești sigură? Da, sunt sigură. De ce? Păi e verișoară cu mine. ─ Ei, na! Nici nu știam că a intrat în pâine. Bunică-mea din partea mamei e soră, mă rog, era, cu bunica ei. A murit acum un an, tot cam pe timpul ăsta. Oare legăturile de rudenie dispar după moarte? întreabă Iulia. ─ Eu zic că da. Am observat că ai zis mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne rugăm? Profesorul Varga l-a lăsat să termine el de citit rezultatele. Le notează atent în agendă. 3Q ................2 J 1A ................4 K

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]