9,246 matches
-
infolio, „cartea“ îi explodează la câțiva centimetri de fața neprotejată de ochelari. Pe stradă, preț de vreun minut, parcă a paralizat tot traficul, până au început să se audă dinspre amândouă capetele sirenele poliției. Profesorul își culege cu vârful degetelor cenușa de pe obraz, arătând în dreptul ferestrelor înalte de la stradă o față palidă. Încep să sune și clopotele la biserică, unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească. Romano, pisicul preferat al președintelui care-i adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aplecată sub poverile vieții niciodată, am privit Înainte cu seninătate În ochi, cu zâmbetul pe buze, cu verticalitate, chiar dacă sufletul Îmi era Îndurerat. Întotdeauna am considerat eșecurile din viața mea ca pe niște experiențe unice și m-am ridicat din cenușă precum pasărea phoenix. Mi-am hrănit sufletul de-a lungul vieții cu frumos, fără resentimente.Tocmai de aceea, sufletul reprezintă muzeul meu spiritual, bogat În energii pozitive, fiindcă am știut să culeg esența lucrurilor care m-au reprezentat, respectul de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, neam Înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și-n simțiri”, nu ne mai interesează de cel de lângă noi chiar dacă a luat foc; Îl lăsăm să ardă, să se facă cenușă. Citeam deunăzi pe internet, Într-un ziar, despre expulzarea țiganilor din Franța și era atașată chiar o poză reprezentând o familie de țigani cărându-și bagajele la aeroport, via Paris-București. Cel care scrisese articolul spunea că printre bagaje, țiganii cărau
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
un pai, așa m-am agățat de o frază pe care o citisem cândva. Credeam că va face efect.) ― Nu voi pleca de aici până nu voi simți în tine pe mica mea Aimée de odinioară. ― Aceea a murit. Din cenușa ei s-a născut alta care vede limpede și judecă sănătos... ― Dacă judeci sănătos, de ce mă judeci așa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitatea de a repara greșeala? ― Să repari? Acum? Tocmai acum? Și fixând un punct în spațiu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deși la una ca asta mă așteptasem oricum. Înlăturam din capul locului bănuiala că în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul că-mi întindea o cursă. Nimic nu fusese pregătit, habar n-avea că voi reveni pocăit, cu cenușă pe cap. Nu, Mihaela era deschisă, francă și nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia să stau de vorbă cu ea, să-i comunic, în primul rând, rezultatul întrevederii și, în al doilea rând, să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
intenționează să atace problema infidelității care fierbea mocnit în noi, pentru bunul motiv că avantajul e întotdeauna de partea nevinovăției, și nevinovăția are primul și ultimul cuvânt. Afară de cazul când vinovăția pierde măsura și vrea să acuze în loc să-și pună cenușă în cap... Am întrebat-o ce vrea să-mi comunice, dar ea tăcea, oscilând între îndrăzneală și lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atât de mult aici. Veștile rătăcesc zile întregi prin păduri. Chiar și știrile de la radio vin cu întârziere. — Și? — Și înainte să plece și-a agățat pe perete toate cele treisprezece tablouri, a ars schițele în cadă și a pus cenușa în cinci pahare de vin pe care ni le-a lăsat, împreună cu cartea lui de vizită. „Să vă fie de bine“ - numai atât a scris pe ea, dar nimeni nu se aștepta la mai mult. — Ce frumos. — Da, ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încredere, căci abia după moarte (și nu mai devreme!) voi începe să trăiesc pe deplin, abia după moarte voi afla, de fapt, ce înseamnă să fii fericit și împlinit cu adevărat. Momentul acela îl voi socoti drept renașterea mea din cenușa stârvului acesta învechit și imperfect, care mă va conduce negreșit la împlinirea menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
merg și mai departe, să susțin că nu există glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor că totul este provizoriu, nesigur, precar, ei au descoperit că, dacă nu pot spera într-un timp fericit, nimic nu-i împiedică să-l plaseze în urmă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas nu poate fi nici o distanță între nucleul meu dens și electronii mei ușori
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vadă puterea latentă a călugărilor-războinici trezindu-se din nou la viață pe munte, în ciuda supremației lui Nobunaga. Dar, când ajunseră, în sfârșit, pe locul fostului templu principal și al sălii de lectură, văzură că nu mai rămăseseră decât munți de cenușă. Numai în zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, așa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga TAKIGAWA KAZUMASU, vasal superior al clanului Oda MAEDA GENI, vasal superior al clanului Oda SAKUMA GENBA, nepotul lui Shibata Katsuie SHIBATA KATSUTOYO, fiul adoptiv al lui Katsuie UN MESAGER FĂRĂ NOROC Hideyoshi nu se mișcase. Fire fine de cenușă cădeau în jurul bazei lămpii - probabil, resturile scrisorii lui Hasegawa. Kanbei intră șchiopătând, iar Hideyoshi îl salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale din Castelul Itami, luase o boală cronică a scalpului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era un aliat al clanului Oda, câtă vreme Katsuie și Hideyoshi erau generalii lui Nobunaga. Se întreba de ce ar fi fost cazul să ia parte la lupta dintre vasalii rămași în viață, de ce să se bată pentru a scormoni prin cenușă. Iar acum, avea o motivație și mai substanțială. De câtva timp, urmărise, cu nerăbdare, o ocazie de a cuceri provinciile Kai și Shinano, cele două provincii învecinate cu a lui. Nu-și putuse juca atuurile cât timp Nobunaga trăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai găsi nimic care să semene, câtuși de puțin, cu Shibata Katsuie. S-a spus că depozitase în turn iarbă uscată, cu o grijă meticuloasă, ca să ardă complet. Iar din acest motiv, capul lui Katsuie nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot. Case. Bătrânul Kremlin rămâne repede în urmă, cu arhitectura sa superbă și acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite ori golite de viață. Orașul vechilor patimi și iubiri se depărtează tot mai mult, până ce rămâne un fir de cenușă. Iar rezolvarea problemei și aplicarea formulei deocamdată mă eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-a vopsit Prodan, pe frunte și pe obraji, așa a devenit de nerecunoscut, a lansat apoi strigătul de luptă, după care, pe rând, s-a vopsit fiecare, și eu, având însă grijă să-mi feresc gura, fiindcă știam că cenușa de la dopurile de plută are un gust foarte amar, nu m-am gândit, bineînțeles, că dacă transpir tot o să-mi intre în gură, ne-am vopsit deci cu toții fețele în negru, iar când am terminat, Prodan s-a oprit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce m-agit, știu bine că nu pot să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci iarăși am simțit în gură gustul scârbos al cenușii de la dopurile de plută, dar nu mai aveam destulă salivă ca să scuip din nou, și am spus că Prodan, cu tot cu baionetă, poate să se ducă dracului, și m-am ridicat în genunchi și mi-am aruncat suflătoarea și muniția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
află că o putere de sus te-a trimis aici. Spiritul lui Merlin al cărui ultim adăpost pământesc a fost acest loc, mi-a prevestit venirea ta. Această faimoasă grotă, continuă ea, este opera vrăjitorului Merlin și aici îi odihnește cenușa. Ai auzit desigur cum acest înțelept si cucernic vrăjitor a încetat de a mai fi. Merlin căzuse victimă a zânei lacului și împlinindu-i rugămintea a intrat de viu în acest mormânt și a rămas robit vrajei ce o arunca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dată în toți anii ăștia? Nu mai avem nimic altceva de discutat? Dar, pentru numele Domnului, când am primit eu ultima scrisoare de dragoste? Și când am scris-o pe ultima? Era șase și jumătate. Era momentul să-mi pun cenușă-n cap. Am sunat-o pe Doris Arthur la hotel și mi-am cerut mii de scuze. Câte scuze pot intra într-un om? Când mă voi întoarce în America, voi avea nevoie de mult mai multe articole din produsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre el că venise de la război; unul purtat într-o țară îndepărtată; fusese voluntar. Donna nu știa de confruntare, ducea războiul ei, ce-ar mai fi interesat-o altul? Acum ar fi vrut să afle. Unde? Pentru cine luptase Ochi cenușii? Poate străinul era un erou. Sau un laș. Fricoșii trec mai bine războiul. Nu era un laș. Târgul avea destui bărbați; nici unul nu-i ținuse vreodată calea, cum făcuse străinul. Poate, dintr-o considerație aparte, mai presus de răutăți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
burlăcia, n-au reușit nici babele, cu toată diplomația, descântecele și leacurile lor, să-l căptușească cu vreo femeie, fiind dincolo de vârsta când un bărbat încă se mai poate declara cavaler. Care femeie lucidă ar fi acceptat să-și pună cenușă pe cap cu un om care își purta reumatismele cu sprijinul unui baston de bambus? Dar el, Alexandru Georgescu, mai avea ani mulți până să ajungă la bastonul unchiului său. * Întâmplarea a făcut că, ieșind într-o după amiază la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
român înșfăcat de energia murgului său, înghițind distanța până la prima unitate militară a confraților săi, mărturisind-o pe nerăsuflate în limbajul său netrucat. Și Virgil Gheorghiu concluzionează: ‘’Lehuțan Tăutul, călărețul disperat implora ajutor, ca să nu le fie satul prefăcut în cenușă de către evrei.’’ (vz. pag. 39) Gheorghiță Savel își amintește că și în munții Crimeii au fost întâlniți evrei ‘’luptând împotriva românilor cu o înverșunare pe care nu am întâlnit-o niciodată la soldații ruși’’... cum spune Virgil Gheorghiu: ‘’50
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]