8,716 matches
-
bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și cu acesta începe ultima fază a bătăliei, relatată aproape identic de Sa’adeddin și de Kodja Husein, cu diferența că la Sa’adeddin lupta începe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lumea fără umbră și pe cel care a coborât în Infern și s-a întors transformat. Cântecele ritual-ceremoniale utilizează aceeași imagine poetică: „Sus în nantu seriului,/ Jos în poala soarelui/ Este-un pat mari, rotat;/ - Dar pi el sini-i culcat?/ Miticî se-o răpusat!” (Dolheștii Mici - Suceava) ce apare în colindele de fecior: „Pe sub soare mai la vale/ Trece-un voinicel călare” (Țepu - Galați), „Mai la vale pe sub soare/ Zări un păun călare;/ Nu-i păun cu coada verde/ Ci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dor” își aude numele explicat de sora mai mare a zînei iubite, iar spusele devin ursire: „Arghiu, Crăișor,/ Prăpădit de dor;/ Iote sora mea,/ Acuși zâna ta./ Tu cum oi păstra-o,/ Așa mi-oi aveauă./ Cu ea te-oi culca,/ Colea pe băștea./ Voi când v-ați iubea,/ Și ați adurmea,/ Rău o venea,/ Dila iea o fura/ O viță de păr din cap,/ Și atunci zâna ț-a plecat./ Rămâi făr’de casă/ Și fără nevastă”. Octavian Buhociu dă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ este dat de paznicul mitic de la intrare: „o cățălușă cu măsălile dă oțăl șî cu dințâi dă fier șî ea nu șede dân lătrat, șî zâua șî noaptea. Când oi auză-o că n-a mai lătrat, ea să culcă. Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot. Ș-acolo dai de zână” (Voia - Dâmbovița). În alt basm, Chipăruș coboară trei zile pe funie sub pământ, drumul în adâncuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
busuioc/ Cu cărare pe mijloc./ Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite./ Dar în coarne ce mi-și poartă?/ Poartă-un leagăn de mătasă./ Da-n leagăn cine-i culcat?/ Ana fata de-mpărat./ - Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit,/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură, și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sî dai foc la cuptior sî-i bagi chelea pi foc disan. E o zâs. E o ținut minti cum o zâs mă-sa. Și e pi urmî s-o dus acasî, o mâncat ce-a h’i făcut, s-o culcat...El leapădă chelea di porc. E s-o sculat ș-o dat foc la cuptior și i-o băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decorului arid, de nicăieri: „Iera Dumnezău cu Sfântu Petre! - Bună seara, mă băiete!- Bună să vă fie inima, moșilor! -Dă ce plînji tu? - Ioite, mă văd și ieu sîngurel p-aici, pîn munțî ăștia, și n-am cum să mă culc și ieu. Mi-e urît! - Mă, dacă-i face ca noi, o hi bine dă tine” (Bughea de Sus - Argeș). Întâlnirea feciorului cu divinitatea supremă se face în spațiul geografic caracterizat de apropierea de uranian și de dificultatea ascensiunii. „Muntele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intre în ele pe din dos și va găsi o ușe cu totul din aur, s-o deschiză, căci prin ea va intra în odaia în care doarme ea când se întoarce din călătorii. Să aștepte acolo pân’ se va culca, și fără să-l simță, de o putea să intre să puie mâna pe paloș și să fugă cu el să-l ascunză și-n gaură de șarpe, numai să nu-l găsească ea când l-o căta. De-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cue. Și mama o spus: Când a veni tatătu, am să-i spun lui să te bată". A venit tata și ea nu m-a spus și numai nu cădeam de somn. Și mama m-a întrebat: "de ce nu te culci?" Și eu i-am spus: "spune-i tatii să mă bată și apoi mă culc". Și tata a râs și m-a ertat. Și bădica Dumitru era cu 11 ani mai mare ca mine și făcea pozne și bunica îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
te bată". A venit tata și ea nu m-a spus și numai nu cădeam de somn. Și mama m-a întrebat: "de ce nu te culci?" Și eu i-am spus: "spune-i tatii să mă bată și apoi mă culc". Și tata a râs și m-a ertat. Și bădica Dumitru era cu 11 ani mai mare ca mine și făcea pozne și bunica îl batjocorea și-l blestema. Și a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bine ca administrator de moșie". Și tata i-a spus: "Domnule căpitan, eu nu mă duc. M-a luat la armată de 17 ani și am trăit 7 ani în armată și am venit la 24 de ani. M-am culcat și sculat 7 ani cu cornul. Și nu-mi mai trebuie, să fiu la ordinul nimănui ori cât mi-ar da. Vreau să fiu liber, să fiu de capul meu. Și dacă Domnul general Lecca și-a trădat pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare vânător. Lua pușca și o tăfâlcă 26 cu făină, un ceaunaș și un săculeț cu sare și se băga în pădure. Tăia cu toporul câteva lemne din care unul foarte gros să ție foc, făcea măliguță, mânca și se culca, dar cu urechile asculta orice zgomot din pădure. Și când zărea o dihanie, era a lui și o trăsnea. Și era de voinicie rară. Ori era voinic ori nu. Nu se punea nimeni cu el. Odată s-a dus în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte bun cu soldații. Iar căpitan Frunzeti, a lăsat ca credincios al său pe un fiu, care era elev cu gradul de sergent de la Școala Militară. Și cum însera și după ce se da stângerea, el își bătea joc de noi culcați sculați pe șesul Ischirului, turteam toate murdăriile cu pieptul nostru. Eu m-am dus și i-am spus Locotenentului Pleșoianu. Și el a venit și ne-a găsit noaptea pe șesul Ischirului culcați-sculați. I-a dat o batjocură ca lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ar tăia bucăți și l-ar pune prin copaci. Pentru treaba asta Pașcanu i-a dat un cal sur de frumuseță rară. Într-o zi când peria calul i-a trântit o copită în pântece lui M.Bîtlan, s-a culcat în pat și nu s-a mai sculat. N-au știut țăranii dar a știut Dumnezeu. Vasile Ștefănescu-Potlog era de o mândrie fără pereche ca și Mihai Bîtlan și de-o răutate fără margini. Când un țăran nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să-l tăiem. Am învățat mai bine valoarea atâtor lucruri pe lângă care într-o viață confortabilă, trecem chiar cu nepăsare, dorind mereu altceva, de cele mai multe ori lucruri superflui. S-a lăsat din nou seara, o seară liniștită. Soarele s-a culcat coborând sub orizont și cred că este cazul să mă culc și eu, dorindu-mi ca Fabio din Vicența care doarme deasupra mea să nu sforăie așa cum a sforăit spaniolul biciclist în noaptea trecută, și nu numai el, dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
care într-o viață confortabilă, trecem chiar cu nepăsare, dorind mereu altceva, de cele mai multe ori lucruri superflui. S-a lăsat din nou seara, o seară liniștită. Soarele s-a culcat coborând sub orizont și cred că este cazul să mă culc și eu, dorindu-mi ca Fabio din Vicența care doarme deasupra mea să nu sforăie așa cum a sforăit spaniolul biciclist în noaptea trecută, și nu numai el, dar și colegul lui din patul de alături. Am mare noroc cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trei sute de metri de minister. M-am dus direct la I.R. , prietenul meu, cardiolog specialist, pe care îl cunoșteam de la vizitele oaspeților străini, la care eu făceam serviciile de protocol, iar el pe cele medicale, la nevoie. Imediat m-a culcat pe patul din cabinetul său, mi-a luat pulsul și, îngrijorat, mi-a spus: Aveți 247 de bătăi pe minut, aveți de mult tahicardie? Acum aveți tahicardie paroxistică. N-am avut niciodată nimic. Vă injectez acum o fiolă de Izoptin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de instinct, am intrat în cea din stânga, care își păstrase aceeași funcție din vremea, dinainte de război, a bunicilor, era o bucătărie. M-am oprit în fața cuptorului și mi-am pus palmele pe cărămida lui roasă. Era cuptorul în care mă culcau bunicii și dormeam până la orele de mai târziu ale dimineții, în timp ce ei erau plecați la muncile de vară ale câmpului. Venită și se pare puțin intrigată de abaterea de la protocol, noua stăpână a casei, văzându-mă cu mâinile întinse spre
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
timp de șase zile am fost bombardați ziua și noaptea; hotelul începuse să se dărâme și chiar pe unele părți a luat foc. Noi, împreună cu ceilalți călători, am fost închiși în pivnițele hotelului, unde am stat fără a ne putea culca și drept hrană, câte doi cartofi copți de persoană. Camerele ne-au fost deschise, cuferele sparte și ni s-au furat și distrus bani, obiecte de valoare (bijuterii ale soției mele), haine etc., ultimele resturi ce mai putusem scăpa din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
plutonierul care ne comanda. Cursurile de specific le țineam În dormitor, conținutul lor fiindu-ne În general cunoscut. Se transformau adesea În recitaluri de clarinet ale colegului Bârză. De altfel trebuie să menționez că nimeni nu avea voie să se culce Înainte de ora 24, când se cânta stingerea. Cei care ațipeau erau treziți de clarinetul lui Horea. În luna aprilie a Început munca de lămurire pentru a ne activa. Dacă eu eram la un liceu veterinar, ceilalți colegi erau cadre didactice
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Însă și abrevierea “MUFA”. Nici PUFA și nici MUFA nu erau urmate sau precedate, așa cum este recomandabil, la prima utilizare, de conținutul real al abrevirii. Am cercetat toate materialele scrise de care dispuneam și fără să mă lămuresc, m-am culcat cu gândul al MUFA. Ca de obicei, după ora 400 m-am trezit cu același gând. Ce ar putea reprezenta? O străfulgerare mentală m-a dus la limba engleză, În care era redactat articolul În cauză. Dacă PUFA este abrevierea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
apucate. Mi-ar fi plăcut să petrec nopți lungi, cu cărți și manuscrise, cu țigări și cafea..., însă, până una-alta, sunt constrâns să mă trezesc la ora la care, dacă ar fi după mine, m-aș duce să mă culc. Cu ani în urmă, nu am avut destul curaj să renunț la munca pe care o fac pentru subzistență și să trăiesc ca un om liber, numai pentru scris, cu riscul asumat de a da colțul rapid. Cât despre scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre Botoșani, de exemplu. Sau spre Iași...? Ce satisfacții ascunse (secrete) îți oferă viața într-o comunitate mică, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea? La întrebarea ta aș răspunde printr-o altă întrebare: ce-i interesează pe vecini unde-mi culc hoitul? Sincer, în cei peste 25 de ani petrecuți în acest orășel nimeni nu mi-a cerut să-i împrumut vreo carte, nici un cetățean din această comunitate nu mi-a solicitat vreun volum de versuri cu autograf. Unde te poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De fapt, e pariul meu: Cine va găsi sau (re)cunoaște autorul? Să fim serioși: nu contează. Iată-l, deci: Bocetul și rugăciunea bucătăresei slugilor Amanda Woyke Când copilele ei (le chema Stine Trude Lovise) pentru că spicul putrezit de ploi, culcat de piatră, era ars de secetă și ros de șoareci de nu mai rămânea nimic de treierat, meiul nu lega bob, păsatul nu se muia, terciul de ovăz nu se-ndulcea și lipia nu creștea, au murit de foame toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zdrențe numite Stine Trude Lovise, căzuseră fără viată, Amanda n-a vrut să creadă Și să le părăsească. Și când fetițele Palide, învinețite, chircite de foame, Jalnice bătrâne timpurii Abia născute, abia înțărcate curând Lovise ar fi încercat să meargă culcate într-o ladă Bătută-n cuie, au fost acoperite cu pământ Amanda a bocit tare Cu glas prelung, în prag de geamăt: Un urlet tremurat, Cu multe aii, miaii, vaii, niaii, Care printre euhh și uhhh prelungi Mai lăsa și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]