10,007 matches
-
al popoarelor centrale, foarte jos căzut. Fiecare aliat voia să facă pace separată pentru a scăpa mai ușor din catastrofa în care se simțea târât. trezirea publicului Pe cât se coborau inamicii pe povârnișul victoriei, pe atât se ridicau Aliații spre culmea năzuită și speranțele noastre cu ei. Se trezise aceeași conștiință că a sunat ceasul dorit și la românii din Ardeal. Lt. Banciu, care venea la noi de câte ori era în București, ne aduse opt numere din Gazeta Poporului și ne spuse
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cedarea Dobrogei Noi și tratativele cu Ungaria prin arbitragiu germano italian pentru Transilvania, cerut de noi. Se numi Dinu consilier regal. Refuză ca să se solidarizeze cu deciziuni luate dinainte și să ascundă răspunderile. Îngrijorarea și revolta în Ardeal erau la culme. În noaptea de 29/30 august, joi spre vineri, Dinu, la Drăgășani, se pomenește cu polițaiul care îi comunică chemarea la rege de urgență. La început refuză, din cauza rezultatului ultimei audiențe. Aflând însă că se chemase cu trenuri speciale pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
omenește să oferi; depinde cât, cui și de ce. Scopul scuză mijloacele, nu și efectele. * Unii au scop, dar nu au mijloace; alții au mijloace, dar nu au scop. * Să ierți o singură dată înseamnă generozitate; să ierți mereu înseamnă altceva. * Culmea toleranței e să-l ierți pe cel ce nu te iartă. * Iubirea de sine e o boală incurabilă. Profesorul e un elev despre care se spune că știe totul. * Cei buni la toate nu sunt buni la nimic. * Dacă trăiești
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
se aruncă. * Dacă nu ești bolnav, mersul pe bicicletă e foarte sănătos. * Când a ieșit din spital era sănătos tun și gol pușcă. * Stalin și poporul rus comunismul ne-au adus. * Ca să te împaci, trebuie mai întâi să te cerți. * Culmea umilinței: să ceri iertare pentru greșelile altora. * Unii trag la galere, alții îi îndeamnă. * Omul știe multe, dar cunoaște puține. * Prin telefon se fac cele mai... sincere declarații. * Pe micul ecran poți debita orice: nu se sparge. * Calcă pe urmele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
puterii ca prin cețuri, apoi și-a pus din nou ochelarii, iar și i-a scos, și tot astfel de vreo trei, ori după care a spus candid: pe dumneata te rog să mă ierți, dar nu te văd bine! Culmea e că gluma lui Cazaban s-a dovedit pre monitorie, căci la puțin timp după întâm plarea de la Casa Scriitorilor, și fără legătură cu ea, înaltul activist a fost debarcat din funcție și trimis la munca de jos. Dincolo de elementul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri și cu greu am reușit să deslușim de la ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme, că fetele se prezentaseră lamentabil, absolut lamentabil, pe noi acest din urmă lucru nemirându-ne totuși prea mult. Într-adevăr, fetele care-l scoseseră din pepeni pe Tudor Vianu, bietele de ele, erau produsul politicii din acei ani de însă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a implicat atât de mult în destinul ei, încât se poate spune că i-a închinat efectiv aproape toată ultima parte a vieții. Preocuparea pentru revistă îi absorbea toate energiile, tot timpul, dar este drept că îl și pasiona la culme. Misiunea pe care și-o asumase în toamna lui 1971, anul minirevoluției culturale de inspirație chineză, apărea însă tot mai complicată, tot mai grea, pe măsură ce dictatura ceaușistă bicefală se întărea și devenea tot mai ahtiată de proslăvire. Forurile administrative și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mea din acea împrejurare. Luase cuvântul la acea ultimă, probabil, întâlnire a lui Ceaușescu cu scriitorii, mai mult pentru a-i arăta acestuia că exista o reacție de împotrivire la „dezmățul șovinoprotocronist“, desfășurat chiar sub oblăduirea lui și a cărui culme fusese atinsă prin publicarea în Săptămâna a editorialu lui deschis antisemit Idealuri, semnat de actualul senator C.V. Tudor. A vorbit fără menajamente despre resuscitarea șovinismului și a antisemitismului în publicații pe al căror frontispiciu scria „Proletari din toate țările, uniți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe la căminul studențesc, unde ne strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea, tolerați să doarmă în chiar sediul redacției, până când s-au sesizat pompierii și le-au interzis cu desăvârșire accesul nocturn în incintă. Eram, așadar, pot spune, pe culmile disperării, când o fostă colegă de facultate m-a înștiințat că mi găsise ceva în mahalaua Rahovei, chiar pe strada unde locuia și ea, Naipu - să vin să văd despre ce e vorba, poate îmi convine. M-am îmbarcat îndată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dovedește a fi fost, o dată mai mult, din aceste scrisori, un om sociabil și un afectiv, un ahtiat de afecțiune. Nu de afecțiunea oricui, după cum se poate bănui, pentru că avea spirit critic, dar de a celor câțiva buni prieteni care, culmea, tocmai ei plecaseră din țară - care, altfel zicând, îl părăsiseră. Dorul de ei îl mistuie, îl „topește“: „Mă topesc de dorul vostru, dar nu mai am putere să «fac» nimic, al vostru în veci...“ Invitat de toți, vrea și nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
azi, când au examinat-o. Toți, arătând invariabil către unul dintre cele șase personaje amintite, mi-au pus întrebarea: Dar ăsta cine-i? „Ăsta“ eram eu, însă... de nerecunoscut, precum China lui Costache Antoniu din, pe vremuri, mult vehiculata anecdotă. Culmea este că nu doar cei tineri din redacție nu m-au putut identifica în tânărul subțirel, cu mustăcioară neagră, din fotografie, dar nici N.M. Ca și ei, m-a întrebat: Ăsta cine-i? Și N.M. este din leatul meu, multe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și fost ucis ritualic 4. Exploziile de violență facționala care au urmat la Pistoia au făcut necesară trimiterea a doi comisari care au rămas acolo timp de douăzeci de luni5. În Romagna florentina, violența endemica a atins o astfel de culme încât "ascultarea și respectul vecinilor noștri încep să lase de dorit", conform preambulului unei legi din 1493 de instituire a unui "Căpitan și Comisar" pentru a restabili ordinea în provincie 6. În primăvara anului 1494, contadini [fermierii] din Borgo Sansepolcro
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
din care exemplifică sugestiv, sunt "capodopere" ale "graiului românesc", în care se "dezvoltă o inspirație proprie și tradițională, contopind minunat creația individuală cu geniul poetic al unui neam întreg". Fără a știrbi cu nimic măiestria poeziei lui Vasile Alecsandri, o culme până atunci a fertilizării poeziei populare, Ion Pillat denunță în acesta "un model" ce "trebuia neapărat depășit" subliniind faptul că "formulei de artă pe care o întrupase Înșir-te, mărgărite și Miorița, Eminescu îi opune în același domeniu o concepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prima oară în avantaj abia în minutul 31, dar minunea n-a Ținut decât trei minute, după care oaspetele au egalat și au trecut din nou la cârma partidei. În minutul 39, băcăuanele au rămas în 4 jucătoare de câmp, culmea e că au gestionat foarte bine inferioritatea numerică după care, de la 13-13, în tabăra gazdelor s-a reinstalat degringolada. Pe acest fond, pietrencele s-au desprins la 4 goluri în minutul 45 și părea că meciul este jucat. Dar a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
echipei naționale de handbal feminin, Narcisa Lecușanu, alături de cofondatoarea asociației “Top Handbal”, Gabriela Manea. 241 “Îmi plac foarte mult copiii. Am mai participat la o acțiune asemănătoare la Războieni, unde copiii au fost minunați, ca și cei de aici. Era culmea să nu ajung la un eveniment de acest gen chiar la mine acasă. Sper să aibă timp, fiindcă este nevoie de multă răbdare când lucrezi cu juniorii. Gabriela Antoneanu Manea și Gabriel Armanu știu cum e, cu toții am trecut prin
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
seamă că-mi lipsește peptenele de pe masă; în altă zi dispăru o pereche de cizme ce aveam de schimb, și iarăși în altă zi găsii saltarul de la biuroul meu spart. Noroc că nu era în el niciun obiect de valoare. Culmea a fost însă într-o sară, când scriind la biurou, auzii la spatele mele ușa deschizându-se încet și un om înaintând tiptil cu pași târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Destul, dragă Nicule, îmi zise Cananău pe care-l mustra cugetul că mă îndemnase la joc. Eu însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba, jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se poată opri. Atunci oaspeții mei, văzând că treaba se îngroașă, au cercat toate chipurile, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să creadă, parcă să nu creadă cele ce auzea. Eu care mă rădicasem prin ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste ziduri mute, orișicât aș răscoli pergamentele colbăite din arhivele țărei, întrebarea rămâne fără răspuns.Mâna fundatoare e nevăzută, ascunsă în întunerecul veacurilor. Știut însă este că cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și, cum se învârteau așa în jurul meu, îmi făceau fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cumplit al depărtare de câțiva pași numai. Vai ș-amar dacă ne atingea!... Iar vuietul căderei ei de o singură clipă mi-a sugerat un vis întreg care mi s-a părut o eternitate. Se ivise acum zorile. Noi pe culme eram înecați în razele răsăritului, pe când văile dormeau încă în umbră. Am regăsit cararea, dar, înainte de a pleca, eu unul mi-am făcut cruce ca omul care mulțămește lui Dumnezeu că vede încă o dată lumina zilei. Apoi, în momentul îndrumărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
călăritului. Când am făcut socoteala timpului, Negruzzi a recunoscut însuși că m-a nedreptățit, dar, lucrul nemaiputându-se întoarce, am rămas bun păgubaș cu diferența ostenelei, răsplătit fiind cu prisos de frumusețea ce m-ia fost dat să văd pe culme. Acolo, chiar pe punctul cel mai nalt al muntelui, am găsit un otel minunat, încăpător, înzestrat cu tot confortul, unde viermuia o sumedenie de lume din toate țările și de toate neamurile. Ajunsesem cam spre sară și nu bine am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe ceri un strop de nour care să-i micșureze frumusețea. Apoi încet, încet umbrele nopții se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acum să mai scot din sertar niște date. Între cei inițiați În domeniul elegant, dar și subtil, al proceselor redox se știe că organismele În general, plantele În particular, necesită anumite condiții optime de mediu, iar acestea sunt specifice speciei. Culmea e că, dacă așezăm speciile În ordinea lor evolutivă, vom vedea că optimul e din ce În ce mai oxidant, ținând parcă pasul cu tendința naturală de oxidare a mediului, pe care am amintit-o atât de des. La o extremă se situează algele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]