9,140 matches
-
se zbârli pe loc, în timp ce un tremur nervos îl cuprinse. Se răsuci pe călcâie și o zbughi spre mașină. Se aruncă în spatele volanului, pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prindem bestia, o capcană etanșă, din care să nu mai poată ieși, decât cu voia noastră, bineînțeles. Știi că s-ar putea să ai dreptate? spuse Mihailovici gânditor, devenind dintr-o dată interesat. Continuă-ți ideea, ai reușit să-mi stârnești curiozitatea! Nu mai trebuie să plec? Poate ți-e somn și vrei să te culci la loc, rosti malițios Boris Godunov, n-aș vrea să te deranjez. Hai, nu te mai prosti! surâse Vlad candid. Zi-i mai departe! Se aranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
găsiră-ți pe dom' inspector Toma? întrebă el, arătând cu mâna spre mașină. E bine? Ce? A, da. L-am găsit. Hai, să mergem! Cred că s-a întâmplat ceva cu el, nu-mi place de loc cum arată. Ignorând curiozitatea agentului, care, desigur că ar mai fi vrut o mulțime de lămuriri, Pop se urcă în mașină și porni spre vale. Ginerele său îl îngrijora, Cristian rămăsese la locul său, indiferent la tot ce se petrecea în jur. Întâmplările prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voie pe aici, a răspuns Pantera. Nu-i pădurea ta. Și dacă ar fi? nu s-a lăsat ea. Dar nu e. Așa că, dă-te la o parte! Și dacă vreau și eu să vin cu voi? De ce? Așa... de curiozitate. Ești tu în stare să vii cu noi? La urma urmei, nu mă interesează chiar așa de mult..., a spus Pantera și ne-a întors spatele, sărind în tufe. Am mers mai departe, însă știam că Pantera era pe urmele
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
ROMAN. Capitolul I. Sunt curios cum am să gândesc mâine. Capitolul II. Sunt foarte curios cum voi gândi mâine! Capitolul III. Cine știe cum voi mai gândi și mâine?.... Capitolul XIII. Numai Dumnezeu știe cum voi gândi mâine, dar mă devoră o curiozitate! Capitolul XIV. Aș fi curios... Capitolul XV. Curios om mai era și unchiul meu, autorul acestor rânduri din roman. Păcat că nu a trăit să și-l termine! * Omul - un izvor de dorințe. Două lucruri sunt nemărginite iremediabil: materia și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
pachetul intelectual și să se dedice lichidului sănătos super-rece, proletar, din apă, malț, hamei, mălai... (Mălai pe dracu’. De când se pune mălai la bere? ridică A. niște sprâncene sceptice. Așa scrie pe sticla de Bergenbier, să te uiți o dată, de curiozitate!) Îți dai seama că sunt iar la serviciu, după gustul acru al băuturii de București. Acasă mama, scăpată de grijile procesului și de surprizele lui Arghiropol, părea să doarmă mai toată ziua, trezindu-se după-amiaza pentru telenovelă. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
făcuse mama și pe care mi le așezase frumos În cutie, pentru noi, să le mâncăm la desert, și i-o dau binefăcatoarei, mulțumindu-i. Ea a refuzat prăjiturile spunând că a făcut asta din omenie, iar eu, din simplă curiozitate o Întreb: Spuneți-mi, vă rog, cum ați reușit s-o recuperați? - Păi, am urcat În autobuz și am rugat toată lumea să-și ridice bagajele de jos. Geanta a rămas stingheră pe culoar. După descrierea pe care mi-a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Marius clătinându-mă de umăr ușor. Mai e până la noapte...hai, scoală că te așteaptă Creața să mergeți împreună la masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se pe scările late din mozaic. Jucau prinsa. Vere, dar mult te mai lași așteptat. Te-ai coafat sau ți-ai făcut unghiile cu ojă? N-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un trădător. Renunțasem la ea pentru o tipă căreia nu-i păsa de mine și în general nu-i păsa de niciun băiat. Făcuse sex încă de la doisprezece ani. De fapt, aproape că se lăsase violată pentru a-și satisface curiozitatea nebună. Băiatul care a avuto în pat nu împlinise nici el șaptesprezece ani și-o mințise că o iubește. Ea l-a crezut sau și-a dorit să fie așa, s-a dăruit fără să se gândească la urmări și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de cearcăne imense și cu o durere Îngrozitoare de cap. Din fericire, nesomnul a avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată noaptea, despre un anume Adi. ― Adi, te iubesc, spusese ultima dată. Curiozitatea Îmi fusese stârnită În mod categoric. În următoarea săptămână m-am chinuit din răsputeri să-mi văd În liniște de viață. Am ieșit cu Victor de mai multe ori. Uneori reușea să mă bine dispună, dar nu era suficient ca să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ce să-ți povestesc, Alisia? Întrebă dur. Am râs ușor. ― Nu e evident? Maria Își dădu ochii peste cap și plecă spre camera noastră. ― Stai, vreau să știu. Sunase ca o rugăminte patetică, dar simțeam cum fața Îmi ardea de curiozitate. Eram sora ei. Mă interesa viața ei. Nu greșeam cu nimic, nu-i așa? ― Sunt supărată pe tine, Îmi aminti ea În timp ce urca scările cu pași apăsați. ― Are ochi albaștri, nu-i așa? Maria adorase dintotdeauna băieții cu ochi albaștri
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am răspuns totuși: ― Da, Eliza. ― Alisia, Îmi pare rău, spuse ea repede, cu vocea tremurată. Trebuie să-ți spun ceva ce ar fi trebuit să știi de mult! ― Mă sperii! am glumit eu, deși În vocea mea se simțea o curiozitate reală. ― Nu te duce cu Victor! Replica ei a fost urmată de tăcere din partea mea. M-am Încruntat, neînțelegând. ― Ce tot vorbești? ― Nu am putut să-ți spun până acum. Dar Victor, ei bine, cred...știu că nu te iubește
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Pur și simplu nu te Înțeleg, spuse ea. De parcă asta era ceva nou. Am ignorat-o. Avea să se oprească În cele din urmă. ― Ok, putem vorbi despre altceva, zise ea după ce văzu În mine o cauză pierdută. Doar de curiozitate...ți-l amintești pe Adi? Adi... Adi... Am Încercat să mă concentrez. Nu cunoșteam pe nimeni cu numele ăsta. ― Nu, am răspuns În cele din urmă. Maria oftă dezamăgită. ― E prietenul meu, explică ea. Îți doreai foarte mult să Îl
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
despre ce vorbești. Am auzit respirația Elizei oprindu-se la celălalt capăt al firului. Am rămas o vreme ascultându-i liniștea și simțindu-i șocul. ― Nu știi nimic, realiză ea În cele din urmă. ― Nu, am aprobat-o cuprinsă de curiozitate. Povestește-mi. ― Uite...În noaptea accidentului, când team sunat, mi-a venit extrem de greu să Îți spun ce aveam de spus. Chiar nu vreau să fac asta a doua oară. ― M-ai sunat? Eliza oftă. ― Corect, tu ai uitat și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fără să scoată un sunet. ― Bine, Îți spun, zise În cele din urmă. E o terasă foarte drăguță, unde m-a dus Adi de câteva ori. Sunt sigură că e pe gustul tău. ― Vom vedea, am spus, deja cuprinsă de curiozitate. E departe? Maria se Întoarse către mine. Nu o mai văzusem niciodată zâmbind cât zâmbise În ziua aceea. ― E chiar În fața ta. Într-adevăr, la capătul aleii am distins o terasă micuță, mărginită de doi castani imenși. Mă Întrebam de ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
paradis trebuie să le fi întărit unora dintre locuitori, confruntați cu soarta noastră de pribegi „strămutați“, conștiința de a se număra printre privilegiați. În programul de adaptare și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
scuturam - pentru a câta oară? - implorând un miracol. Primul impuls nu era revolta împotriva vidului olfactiv. Nu știam pe atunci că drepturile omului includeau printre altele și liberul acces al femeii la industria cosmetică. În loc de ranchiună, simțeam un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care era posibil să-ți porți părul ciufulit și în dezordine, ca scăpat de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: Sincer să fiu, nici nu știu ce anume să vă povestesc
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
făcu semn de liniștire cu mâna și le vorbi rar, atent la formularea cuvintelor pe care le rostea. Doresc să fim bine înțeleși. Nu se poate povesti ceva serios în felul acesta. Nu este bine să întrerupem șirul... Întrebările, din curiozitate ori din lipsă de înțelegere, să vină la urmă. Adică, să se pună după ce vă povestim totul. Sunteți de acord? Daaaa! A venit răspunsul tuturor, la unison. Mariana..., te rog frumos, spune tu ce ai văzut și ai citit pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
citit pe internet! Unii dintre cei prezenți, se rușinaseră și erau pregătiți să asculte cu privirile ațintite în iarba din jur. Ceilalți, în special fetele și Valentin, își întoarseră capul spre Mariana și așteptară ca aceasta să vorbească, arătându-și curiozitatea și hotărârea de a nu mai întrerupe prin încordarea cu care o priveau. Muntele Athos... are această denumire, ce vi se pare, poate, nefirească, încă din vremuri trecute de mult. Este vorba de sute de ani. De fapt nu este
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dintre operele lui Strickland sugerează o personalitate stranie, chinuită și complexă. Și cu siguranță că tocmai aceasta îi împiedică până și pe aceia cărora nu le plac tablourile lui să se arate indiferenți față de ele. Tocmai aceasta a stârnit atâta curiozitate și interes pentru viața și persoana lui. Abia patru ani după moartea lui Strickland a scris Maurice Huret articolul acela din revista Mercure de France care l-a salvat pe pictorul necunoscut de la uitare și a deschis calea glorioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oricare altul avea un geniu autentic și că ei își frecaseră coatele de el, au început să apară în revistele din Franța și din America o serie de articole, amintirile unuia, aprecierile altuia, care au adăugat la notorietatea lui Strickland curiozitatea publicului - fără însă a izbuti s-o satisfacă pe deplin. Subiectul era generos și în impozanta sa monografie harnicul Weitbrecht-Rotholz a reușit să înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar chibzuită deși lipsită de profunzime. Era o menadă. Era dorința întruchipată. Dar poate că toate astea erau numai fanteziile mele. Poate că pur și simplu se plictisise de soțul ei și se îndreptase către Strickland dintr-un fel de curiozitate lipsită de orice sentiment. Poate că n-avea nici un fel de simțământ deosebit față de el, ci doar cedase dorinței lui din comoditate pentru că el era acolo, constatând apoi că a căzut neputincioasă în capcana pe care ea însăși o întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cu plăcere. — Vrei să-i scrii lui Blanche din partea mea? — Dar de ce nu-i scrii chiar tu? I-am scris de nenumărate ori. Nu mă așteptam să-mi răspundă. Cred că nici nu-mi citește scrisorile. — Nu ții seama de curiozitatea feminină. Crezi că poate rezista la o asemenea ispită? — Poate, când e vorba de mine. I-am aruncat repede o privire. A plecat ochii în jos. Răspunsul acesta al lui mi s-a părut ciudat de umilitor. Era, deci, conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]