9,278 matches
-
și le spune să organizeze înlăturarea de la tron a lui Aron-vodă, prin manipularea poporului: „S-apoi să facem ca norodul să se scoale,/ S-adunandu-se cu gloata, mic și mare pe maidan, să zbiere dobitocește: A«Trăiască vodă RăzvanA»“. Răzvan devine domnitorul Moldovei. iar Hașdeu punctează aici câteva tradiții străvechi privind înscăunarea, urările pe care le primește noul domnitor de la Șoltuzul de Suceava, de la „băiatul cel mai sărac“, de la căpitanii săi și de la Vidra, care-i urează „domnie fericită“ și să ajungă
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
facem ca norodul să se scoale,/ S-adunandu-se cu gloata, mic și mare pe maidan, să zbiere dobitocește: A«Trăiască vodă RăzvanA»“. Răzvan devine domnitorul Moldovei. iar Hașdeu punctează aici câteva tradiții străvechi privind înscăunarea, urările pe care le primește noul domnitor de la Șoltuzul de Suceava, de la „băiatul cel mai sărac“, de la căpitanii săi și de la Vidra, care-i urează „domnie fericită“ și să ajungă împărat prin unirea țărilor române, „Tu să legi într-o cunună toate tarile române,/ încât de la Marea Neagră
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
în țară cu pașaport de la ambasada otomană și cu concursul unor cercuri evreiești.După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical "Românul" și a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor și în Țara Românească. În paginile ziarului "Românul", care a apărut timp de aproape o jumătate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, creat
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
în perioada domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Aceasta era ctitoria unui boier moldovean numit Iațco. Mănăstirea de maici a fost numită „a lui Iațco din țarina Sucevei” sau Mănăstirea Ițcani, ea beneficiind de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 2 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din „țara leșească” (Polonia), scutiți de dări și
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
unui boier moldovean numit Iațco. Mănăstirea de maici a fost numită „a lui Iațco din țarina Sucevei” sau Mănăstirea Ițcani, ea beneficiind de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 2 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din „țara leșească” (Polonia), scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. Acest drept a fost confirmat și
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din „țara leșească” (Polonia), scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. Acest drept a fost confirmat și de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504), însă actul nu s-a păstrat. În secolul al XVI-lea, în locul bisericii de lemn s-a construit o biserică de zid. În pronaosul bisericii se află nouă lespezi funerare, datând din veacul al XVI-lea
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
bună de băut a izvorului, pădurea, pămîntul roditor, drumul, care ducea spre tîrg a atras locuitorii din Alexinți și cei, care s-au așezat aici cu traiul, au început să numească localitatea Porcane, Parcane. La 2 martie 1798 Alexandru Calimah, domnitorul Moldovei scrie scrisoare către Manolache Donici, ca să hotărască cu moșia Parcani. La 05 mai 1806 Alexandru Constantinovici Moruzi, domnitorul Moldovei se adresează către Petrache Cataragiu să se cerceteze moșia Parcani cu două seliști: Alexinți și Parcani din ținutul Orheiului. Prin
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
cei, care s-au așezat aici cu traiul, au început să numească localitatea Porcane, Parcane. La 2 martie 1798 Alexandru Calimah, domnitorul Moldovei scrie scrisoare către Manolache Donici, ca să hotărască cu moșia Parcani. La 05 mai 1806 Alexandru Constantinovici Moruzi, domnitorul Moldovei se adresează către Petrache Cataragiu să se cerceteze moșia Parcani cu două seliști: Alexinți și Parcani din ținutul Orheiului. Prin anul 1808 mănăstirea Chipriana avea pădure pe moșia satului Parcani : 63 stîngeni patrați, iar la Popouți - 135 mii stîngeni
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
mai vechi însemnări despre „focurile” din București datează de la începutul secolului al XVII-lea însă ele se referă la incendii petrecute în secolul al XVI-lea. Manea Adrian descrie cum turcii au dat foc Bucureștiului de două ori: în timpul detronării domnitorului Mircea Ciobanul și în octombrie 1595 la retragerea lui Sinan Pașa, cînd biserica Sf. Gheorghe, ridicată în 1562, este incendiată. La mijlocul secolului al XVIII-lea, bucureștenii foloseau apa din Dâmbovița sau din puțuri pentru stingerea incendiilor, care erau anunțate prin
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
Pînă în acest an, cei care ajutau la stingerea incendiilor erau voluntarii, în general cetățenii care locuiau în apropiere. Nu s-au mai înregistrat incendii catastrofale pentru oraș. Prima însemnare documentară a unui cutremur petrecut în București datează din timpul domnitorului Șerban Cantacuzino, din 8 august 1681. Cutremurul din 1738 din timpul domniei lui Constantin Mavrocordat a stîrnit panică și este menționat în mai multe surse. Cronicarul Constantin Dapontes scrie că în ziua de miercuri 31 mai la orele 3 și
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
dărîmat, edificiul cel mai înalt al Țării Românești, de două ori mai înalt decît edificiul cel nou construit. <br> Cutremurul din 11 ianuarie 1838 despre care ziarul „România” spune că a avut loc la ora nouă fără un sfert seara. Domnitorul Alexandru Ghica, care se afla la teatru în timpul cutremurului, a vizitat mai multe părți ale Capitalei. Raporul întocmit de prefectul poliției arată că au fost 8 morți, 14 răniți, 36 case dărîmate în întregime și multe cu stricăciuni serioase. Mai
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
în și din oraș, erau numeroase mori pe albia Dâmboviței. Morile potoleau într-o măsură oarecare apa rîului dar exercitau și o presiune la suprafața apei, împingînd-o peste maluri. Prima însemnare documentară despre o inundație mai mare provine din timpul domnitorului Gheorghe Duca .<br> În timpul domniei lui Alexandru Moruzi se iau măsuri pentru repararea podurilor de peste Dâmbovița, poduri care erau șubrezite și amenințau să se prăbușească. Cele patru poduri au intrat în reparații: podul de la Șerban-Vodă în 1793, podul de la Gorgani
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
Cărămidari și Cotroceni; Grădina Botanică a fost distrusă aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul se retrage la moșia comisului Vlad Cocorescu, caimacamii părăsesc și ei Capitala pînă în primăvara anului 1677 cînd ciuma încetează. A fost creată breasla cioclilor, un corp de oameni bine plătiți care proveneau din rîndurile foștilor ciumați despre care se
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
aceștia să fie însoțiți de departe de un zapciu care să vegheze să nu se întîmple nimic bolnavului . În 1792 apare o nouă epidemie de ciumă în București extinsă în toate mahalalele cu excepția celei din Mihai Vodă. În 1812 în timpul domnitorului Ioan Caragea izbucnește cea mai puternică epidemie de ciumă din țară, cunoscută sub denumirea de „ciuma lui Caragea”. Cifra vehiculată este de 90.000 de decese în toată țara. Boala s-a stins în 1813 dar nu de tot, au
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
aceasta. La venirea ca domn al lui Ștefan cel Mare, a plecat în Polonia, de unde a refuzat să se întoarcă, cu toate insistențele domnului, care-i promitea că îl va ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
mărturiile răzeșilor din Temeleuți." Din acest document reiese că cel puțin o parte din Temeleuți era stăpânit de răzeșii din sat. Dar dreptul acestora asupra pământului pe care-l stăpâneau va fi atacat foarte curând. Astfel, la 12 mai 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica a invitat la Divanul Domnesc pentru a judeca dreptul de proprietate asupra unei jumătăți a satului (partea de sus), pe de o parte pe preotul Lazăr și răzeșul Gheorghe Rusul împreună cu frații săi, iar
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
românească mai multă atenție reprezentării figurii umane. În același timp se produce o reevaluare a statutului artistului, meșterii autohtoni ies pentru prima oară din anonimat. După urcarea pe tron a liniei familiei Cantacuzino edificiul reprezentativ a continuat să fie palatul. Domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu s-au remarcat însă și prin numeroase ctitorii de biserici și mănăstiri. Inițial arhitectura sacrală s-a orientat după modelul dat de biserica Mănăstirii Dealu, având drept caracteristici planul triconc și sistemul decorării fațadelor cu
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
pentru siluete elansate care va caracteriza apoi arta brâncovenească. Gustul mai rafinat al epocii a dus la înlocuirea treptată a stâlpilor voluminoși de cărămidă cu elegante colonade de piatră. În timpul domniei lui Brâncoveanu activitatea de construcție s-a intensificat. Patronatul domnitorului nu s-a limitat doar la Țara Românească, daniile sale au fost destinate și Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, unor biserici din Ierusalim, Liban, Epir și mănăstirilor de pe Muntele Athos. Prima tiparniță cu litere mobile din Caucaz provine din
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
latine asemenea unui suveran independent, atitudine care va scandaliza Înalta Poartă și va contribui, un an mai târziu, la sfârșitul Brâncovenilor. Inscripția "Dei Gratia Sacri Romani Imperii et Valachiae Transalpinae Princeps" de pe un clopot al Mănăstirii Gura Motrului confirmă mândria domnitorului pentru această poziție de rang european. se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
un etaj și avea 25 de odăi, un număr impresionant pentru o locuință în Bucureștii acelei epoci. În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866 casa devine locuința domnitorului Carol I. După incendiul din 1926 care a distrus corpul central, devine necesară înlocuirea ei. În 1935-1936 vechea casă este dărâmată. Palatul a fost construit după planurile
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
în Bucureștii acelei epoci. În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866 casa devine locuința domnitorului Carol I. După incendiul din 1926 care a distrus corpul central, devine necesară înlocuirea ei. În 1935-1936 vechea casă este dărâmată. Palatul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și terminat în anul 1937. Construcția este în formă de
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
organizații mai făceau parte Candiano Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu, Guță Andronescu-Grădinaru. La această adunare conspirativă se împart sarcinile fiecărui membru al organizației și se face cunoscut că totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluată de o regență, se va ocupa telegraful, armata și unele orașe mari vor solidariza cu mișcarea conspirativă. Se înlătură temerile unora de o intervenție străină, se confecționează steagul nou, stabilindu-se semnale ca
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
avut loc nu mai puțin de nouă schimbări de guverne, (durata medie sub 7 luni). În fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, după ce contribuiseră la înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se împăcau cu gândul de a avea un domnitor pe viață, care ar putea abuza de situația sa, drept care îl acuzau pe Carol I de tendințe autocratice. Izbucnirea războiului franco-prusac, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franța, fapt ce a amplificat curentul ostil
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
a generat un val de simpatie pentru Franța, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita să-și manifeste încrederea în victoria țării sale de origine. Liberalii radicali au pus la cale o acțiune de înlăturare a domnitorului, organizând mai multe centre din care să pornească mișcarea: București, Ploiești, Craiova, Pitești, Buzău, precum și din tabăra militară de la Furceni. Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada - colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu, prim redactor
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
Prusia. Unul dintre conspiratori, Candiano Popescu de la Ploiești, nu a acceptat această amânare. El avea să explice că a procedat astfel din două motive: 1) Primul, de ordin intern, fiind hotărât să dea „o lecție de protestare energică” contra înclinărilor domnitorului străin și a regimului inaugurat de dânsul prin care voia „să pună persoana sa mai presus de ființa statului român“; 2) Al doilea se datora situației internaționale. El era convins că Franța va fi biruitoare și se temea că la
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]