7,983 matches
-
martie 1692 - d. 19 septembrie 1761) a fost un om de știință olandez. I se atribuie inventarea buteliei de Leyda, în 1746. Interesul său pentru electrostatică s-a manifestat încă din perioada studiilor la Universitatea din Leyda. În acea epocă, electricitatea se obținea prin frecare cu ajutorul mașinilor electrostatice, dar nu exista nicio metodă de stocare a acesteia. Van Musschenbroek și discipolul său, Andreas Cunaeus, au rezolvat problema cu ajutorul unui recipient de sticlă umplut cu apă în care era scufundat capătul inferior
Pieter van Musschenbroek () [Corola-website/Science/320708_a_322037]
-
cu care află povestea ei despre prăbușirea civilizației Lumii Inelare: o navă vizitatoare a adus un mucegai care distruge superconductorii, ceea ce a determinat închiderea turnurilor electromagnetice, care colectau energia generată de pătratele de umbră lovite de lumina solară. După dispariția electricității, civilizația s-a prăbușit. Teela ajunge și ea la stația de poliție, însoțită de un "erou" local numit Căutătorul, care a ajutat-o să supraviețuiască. Louis concepe un plan pentru a putea părăsi Lumea Inelară: echipajul urmează să folosească secția
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
găzduiască nepotul. Cu soțul ei, Marcel, ea locuiește într-o casă foarte modestă la numărul 9 de pe Impasse Florimont. Georges s-a refugiat pe 21 martie 1944, așteptând finalul războiului. Se spală cu apă rece, nu avea nici gaze, nici electricitate (prin urmare nici radio), sau canalizare. În curtea mică, o menajerie: câini, pisici, canari, țestoase, --duză (buse)... și faimoasa rata celebrata print-un cântec. Nu există nici o îndoială că are în continuare douăzeci și doi de ani. În acest cocon
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
aibă grijă de afaceri. Înainte de a face pasul mai departe, a fost ucenicul lui Ray Ventura, editorul lui Georges. În 1955, Brassens face achiziționarea casei Planche și ceea ce este atașat de ea pentru a o mari. Instalațiile de apă și electricitate, el le donează. Viața merge mai departe că înainte. În același an a cunoscut pe Paul Fort, poet pe care-l admira și în fața căruia a cântat la debutul sau ("Le Petit Cheval", pe-al doilea disc 78 rpm două
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Muzeul de Electricitate (în portugheză: Museu da Electricidade), este un centru cultural care prezintă, în spațiile sale, trecutul, prezentul și viitorul energiei, un concept al Muzeului de Știinta și arheologie industrială, unde coexista expoziții tematice și experimentale, cu cele mai diverse manifestări culturale
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
cele mai multe monumente istorice din Lisabona, unde putem găsi printre altele, Mănăstirea Jeronimos, Centrul Cultural Belem, Turnul Belem, Monumentul Descoperiri, Palatul si Muzeul Președinției Republicii Portugheze, Muzeul de Calești sau Frânghia Națională. Clădire clasificată ca Imobil de Interes Public, Muzeul de Electricitate este situat pe perimetrul fostei centrale termoelectrice-Central Tejo, care a iluminat orașul Lisabona mai mult de patru decenii. A fost deschis ca Muzeu în anul 1990. Zece ani mai târziu, Muzeul de Electricitate a trecut printr-o altă perioadă de
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
ca Imobil de Interes Public, Muzeul de Electricitate este situat pe perimetrul fostei centrale termoelectrice-Central Tejo, care a iluminat orașul Lisabona mai mult de patru decenii. A fost deschis ca Muzeu în anul 1990. Zece ani mai târziu, Muzeul de Electricitate a trecut printr-o altă perioadă de reabilitare a clădirilor și echipării acestora, pentru redeschiderea la public în 2006, acum restaurat și cu un nou discurs și propuneri muzeologice. Astăzi, cu aspectul său cultural și multidisciplinar, vizitatorii se pot bucura
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
mediul de lucru în centrala-fabrică, pâna la expoziții temporare de o mare diversitate (pictură, sculptură, fotografie...), dar oferă de asemenea, spații didactice și jocuri pe temă de energie, monstre de energie solară în exterior, teatru, concerte, conferințe, etc. Muzeul de Electricitate este parte integrantă a patrimoniului și structurii Fundației EDP, care aparține Grupului EDP-Energias de Portugal, SA. Tot complexul, care constituie Centrala Tejo, reprezintă o veche Centrală Termoelectrică, care furniza energie electrică în Lisabona și în împrejurimile ei. Aceasta este o
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
regenerabile cât și fosile), alta dedicată oamenilor de stiință care au contribuit istoric pentru avansarea asociată cu producția de energie electrică, și o a treia zona de “a învăta...jucând”, unde există diferite moduri de învățare și jocuri legate de electricitatea. Este un loc de diversități și de învățare, przentat la finalul unei vizite cu ghid pentru ca toți să poată utiliza energia lor și cunoștințele acumulate. Ieșim din sala de experiențe și intrăm în Sala de Apă. În acest spațiu și
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
cum ar fi: bateria de lămâi, funcționarea energie regenerabile sau simplificarea procesului de producție a propriei centrale, cu o butelie de gaz și o oală sub presiune, toate acestea într-o perspectivă educatională adecvată publicului în cauză. Colecția Muzeului de Electricitate, nu se limitează doar la partea vizibilă a muzeului, ci are deasemenea și colecții. Prioritatea a fost bazată pe recuperarea de elemente care pot demonstra, prin restaurare și conservare, precum și prin dobândirea, conservarea și inventarierea de piese noi, provenind de la
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
secolului al XIX-lea, până în ziua de azi. Iese în evidență colecția de electrodomestice, mașini electrice, piese și matrițe de iluminat public și privat din lemn și fier, echipamente de laborator, supape, machete, etc. Centrul de Documentare al Muzeului de Electricitate, are ca scop să creeze un centru specializat în studiul și înțelegerea energiei și în special al electricității. Se compune din aproximativ 60 000 de volume de documente în diferite formate (documente, planuri, cărți, vídeo-uri, etc.), care acoperă perioada de la
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
matrițe de iluminat public și privat din lemn și fier, echipamente de laborator, supape, machete, etc. Centrul de Documentare al Muzeului de Electricitate, are ca scop să creeze un centru specializat în studiul și înțelegerea energiei și în special al electricității. Se compune din aproximativ 60 000 de volume de documente în diferite formate (documente, planuri, cărți, vídeo-uri, etc.), care acoperă perioada de la 1848 și până în zilele noastre. Mai mult de 90 000 de fotografii și aproximativ 15 000 de cărți
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
60 000 de volume de documente în diferite formate (documente, planuri, cărți, vídeo-uri, etc.), care acoperă perioada de la 1848 și până în zilele noastre. Mai mult de 90 000 de fotografii și aproximativ 15 000 de cărți, majoritatea de specialitate în electricitate (în toate aspectele sale: tehnice, constructive, economice, istorice sau sociale), dar și monografii privind patrimoniul industrial și arheologic, muzeologie, teme de cultură generală, enciclopedii și publicații periodice. Centrul are de asemenea o politică de identificare și încorporare de documente, care
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
și arheologic, muzeologie, teme de cultură generală, enciclopedii și publicații periodice. Centrul are de asemenea o politică de identificare și încorporare de documente, care pot fi găsite pe internet sau în propriul centru, precum și publicarea de monografii despre istoria de electricitate din Portugalia. Pe tot parcursul anului, se realizează o mulțime de activități la Muzeul de Electricitate, atât în interior cât și în exterior, cum ar fi: expoziții temporare, ”Luna de Știință”, concerte, conferințe, etc. În acest sens, Piața Cărbunelui, nu
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
politică de identificare și încorporare de documente, care pot fi găsite pe internet sau în propriul centru, precum și publicarea de monografii despre istoria de electricitate din Portugalia. Pe tot parcursul anului, se realizează o mulțime de activități la Muzeul de Electricitate, atât în interior cât și în exterior, cum ar fi: expoziții temporare, ”Luna de Știință”, concerte, conferințe, etc. În acest sens, Piața Cărbunelui, nu este doar pentru a da un călduros bun venit vizitatorilor Muzeului. Uneori ea se transformă într-
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
de Știință, sunt: Olimpiada de Fizică (competiție pentru tinerii), Expoziția Națională de Știință, Festivalul pentru Copii, Festivalul Solar și Raliul Solar. Cu excepția “Olimpiadei de Fizică”, promovată de Societatea Portugheză de Fizică, toate celelalte activitați au fost promovate de Muzeul de Electricitate. Avenida de Brasilia, Central Tejo 1300-598 Lisboa Deschis de Marți până Duminică de la orele 10:00 la 18:00 Zile anuale închise: Lunea, 1 Ianuarie, 1 Mai si 25 Decembrie Intrarea este liberă Muzeul de Electricitate oferă vizite ghidate dinamice
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
promovate de Muzeul de Electricitate. Avenida de Brasilia, Central Tejo 1300-598 Lisboa Deschis de Marți până Duminică de la orele 10:00 la 18:00 Zile anuale închise: Lunea, 1 Ianuarie, 1 Mai si 25 Decembrie Intrarea este liberă Muzeul de Electricitate oferă vizite ghidate dinamice și educaționale pentru cei care doresc să înțeleagă mai detaliat producția de energie electrică dintr-o centrală electrică. Vizitele, de asemenea abordează tematica energiei regenerabile și includ multe experiențe simple dar educative despre electricitate. Aspecte cum
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
Muzeul de Electricitate oferă vizite ghidate dinamice și educaționale pentru cei care doresc să înțeleagă mai detaliat producția de energie electrică dintr-o centrală electrică. Vizitele, de asemenea abordează tematica energiei regenerabile și includ multe experiențe simple dar educative despre electricitate. Aspecte cum ar fi sursele de energie regenerabilă, experiențele cu privire la producția internă care sunt supravegheate și executate de ghizi, care formează o echipă tânară și mereu gata să lămurească vizitatorii. Vizitele pot fi programate pentru grupuri, în fiecare zi.La
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
fost în anul 1975, rămânând o mărturie de un patrimoniu arheologic industrial de mare importanță pentru orașul Lisabona. Din acest motiv, a fost clasificată ca Imobil de Interes Public în anul 1986. Din anul 1990, , este deschisă ca Muzeu de Electricitate. Clădirile construite în 1909, care acum nu mai există, constituie primitiva Centrală Tejo, care a continuat să lucreze până în 1921. Aceasta a fost desenată și proiectată de inginerul Lucien Neu, iar construcția a fost realizată de firma Vieillard & Touzet (acesta
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
toate celelalte clădiri din jur și îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură de fier care suportă toată clădirea -adevăratul schelet al Centralei Tejo. Înainte de actualul complex industrial, exista în același loc o mică “fabrică de electricitate”, primitiva Centrală Tejo, numită popular Centrala Junqueira, nume provenit de la strada cu același nume. Nimic nu a mai rămas din această clădire, construită în anul 1909, pe baza proiectului făcut de Inginerul Lucien Neu și executat arhitectural de Charles Viellard
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
de jos până sus, care intra în același fronton și forțândul să crească. In rama arcului rotund, inscripționat pe plăci, se poate citi: „1909 / CȘs Reunidas de Gaz e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” („1909 / CȘs Reunite de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
Astfel, Centrala Tejo iese în evidență dintre toate clădirile din jurul ei, nu numai din cauza monumentalității și dimensiunii ei, dar deasemenea și pentru estetica ornamentală a cărămidei, care face să fie greu de crezut că, odată a fost o fabrică de electricitate.
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
În ultimul sfert al secolului al-XIX-lea, Lisabona, imaginea a ceea ce s-a întâmplat în principalele orașe Europene, era un oraș în plină expansiune și consumul de electricitate a ținut, deasemenea, ritmul cu urbanizarea orașului: în primul rând, înlocuind gazul în iluminatul public, apoi motoarele electrice au început să câștige treptat avantaj în industrie și în cele din urmă casele cele mai bogate, au început epoca de uz
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
în iluminatul public, apoi motoarele electrice au început să câștige treptat avantaj în industrie și în cele din urmă casele cele mai bogate, au început epoca de uz casnic a energiei electrice. În capitala Lusitană, existau două centrale care furnizau electricitate în oraș: Centrala de Avenida (1889) și Centrala de Boavista (1903). Numele lor erau strâns legate de locurile unde erau instalate; a fost din această cauză că în timpul fazei de început a proiectului Centralei Tejo, toponimia a continuat să fie
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
și Boavista) au devenit insuficiente prin creșterea cererii de energie electrică și, pe lângă aceasta, erau situate în cartierele puternic urbanizate producând intense impacte ambientale pentru persoane și fără spațiu pentru mai mult decât previzibilele extinderi pe care noua industrie de electricitate l-e prezenta. Pentru aceste motive, la începutul anului 1908, compania care deținea concesiunea de producție și distribuție a energiei electrice în Lisabona, Companiile Reunite de Gaz și Electricitate (CRGE) au luat hotarârea de a construi o nouă centrală termoelectrică
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]