7,893 matches
-
de Zweibrücken-Birkenfeld, care a acționat în calitate de candidat al Franței, nu s-au îndeplinit niciodată. Cea mai importantă reformă internă a lui a fost abolirea în 1702 așa-numitului "vornedskab", un fel de servitute care căzuse pe țăranii din Noua Zeelandă în Evul Mediu târziu. Eforturile sale au fost în mare parte în zadar. După război, comerțul și cultura au înflorit. A dost creat primul teatru danez, Lille Grönnegade. Politca în această perioadă a fost marcată de conexiune regelui la Reventlows, rudele Holsteiner
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
fost descoperit la Pădurețu (Băbeni). Perioada de afirmare a statului feudal românesc este redată prin surprinderea evoluției obștilor de moșneni și a satelor aservite, prin procesul de constituire al marilor familii de dregători și prin apariția habitatului citadin râmnicean. Viața evului mediu vâlcean poate fi cunoscută prin intermediul descoperirilor făcute în parcul central al orașului, din cele de la schitul Inătești, schitul Ostrov și de la Budești, unde s-au găsit tezaure monetare din sec. al XVI-lea, ca și din unele exponate reprezentând
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
probează existența și evoluția comunităților umane pe teritoriul județului Vrancea a fost realizat în urma unor intense cercetări arheologice ce au scos la iveală unelte, ceramică, podoabe, tezaure monetare, mărturii ale credințelor și obiceiurilor colectivităților umane din epocile neolitica, bronz, geto-dacică, evul mediu. De asemenea, muzeul mai deține obiecte și documente ce poartă amprenta evenimentelor petrecute în veacul al XIX-lea (1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență), dar și a unor personalități ale vieții sociale, culturale și politice vrâncene (scriitorul și diplomatul
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
Terasa vastă poate să adăpostește mașini de război. Cazematele pe lângă zidurile au fost construite în secolul al XIX-lea. Fiecare etaj donjonului urmează același model: constat într-o singură cameră cu un stâlp central, care susține bolta pe ogive. În Evul mediu, parterul adăpostea bucătăriile și locuințele servitorilor. Pe primul etaj se află Sala Consiliului, care era folosită și pentru recepțiile oficiale. Este conectată cu cabinetul regelui printr-o pasarelă. Zidurile sălii erau initial acoperite cu lambriuri de lemn decorate cu
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
proprii pe teritoriul inamic, de unde să pornească un asalt de amploare. Au existat capete de pod care au fost menținute pentru perioade mult mai lung de timp, de ordinul lunilor. "" (în limba franceză: "tête de pont") un termen militar din Evul Mediu mijlociu care, până la apariția artileriei, era menit apărării zonei în care începea un pod. După introducerea la scară largă a pieselor de artilerie în dotarea armatelor europene, termenul a fost transformat pentru a desemna fortificațiile aflate la o oarecare
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
la descoperirea a noi rute prin intermediul călătorilor care au străbătut continente de la Nord la Sud și de la Est la Vest. Alte jurnale de călătorie au fost folosite de navigatori pentru a reface drumul deja străbătut de alții înaintea lor. În Evul Mediu apar jurnalele de călătorie ale pelerinilor ceea ce a rezultat în cunoașterea geografică a teritoriilor până atunci necunoscute. Ca exemplu elocvent avem „Călătoriile” lui Ibn Bațțūța, operă considerată ghid de călătorie pentru pelerini și pentru comercianții atât arabi cât și
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
(în "fransahayer"; în ) sunt cetățeni francezi de origine armeană. Comunitatea armeană franceză este, de departe, cea mai mare din Uniunea Europeană și a treia cea mai mare din lume. Deși primii armeni s-au stabilit în Franța încă din Evul Mediu, comunitatea armeană din Franța a fost înființată de către supraviețuitorii Genocidului Armean din 1915, la fel ca majoritatea diasporei armene. Alții au venit în a doua jumătate a secolului al XX-lea, fugind de politica și instabilitatea economică din țările
Armenii din Franța () [Corola-website/Science/334382_a_335711]
-
Catalana veche sau catalana medievală ("catalanesc", "romanç", ) a fost o limbă romanică vorbită în Evul Mediu, precursoarea varietăților lingvistice autohtone moderne cunoscute precum catalana, valenciana, baleară, limba vorbită în Roussillon și limba vorbită în Alghero. În perioada medievală, limba catalana se vorbea în Principatul Cataloniei, Regatul Valenciei, Insulele Baleare și orașul Alghero din Sardinia, teritorii
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
fais ce qu’il te plaît" (lit. „În aprilie să nu te descoperi nici cu un fir; în mai fă ce-ți place”). Deviza este o unitate frazeologică de tip parimie, ce se caracterizează prin fixitate totală. A apărut în Evul Mediu, în Europa Occidentală, fiind asociată cu blazonul unei familii nobiliare și putând fi legată semantic de imaginea blazonului. La origine, deviza a fost un strigăt de luptă folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza locum" într-un document privind clădirea unei biserici cu mănăstire. Aceasta a fost sfințită pe numele lui Sf. Petru și subordinată diecezei Freising. În Evul Mediu Scharnitz a fost o importantă poartă de intrare spre Tirol pe ruta comercială Veneția-Augsburg, denumită "Strada d´Allemagna". Inițial satul a făcut parte din județul Werdenfels (Bavaria), granița cu județul Tirol fiind "Castelul Schlossberg" la nord de Seefeld. Dar
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
proprietățile confiscate de la Biserica Romano-Catolică. În cazul lui Nabi Musa, fondul waqf a fost obținut prin exproprierea unor proprietăți bisericești din apropierea Ierihonului. Activitatea de ctitor pios a lui Baibars al Bunduqdari a creat un precedent pentru următorii stăpânitori. În lungul evului mediu în apropierea sanctuarului au fost ridicate hanuri, principalul han în actuala lui formă fiind terminat în deceniul 1470-1480. Se crede că pe parcursul anilor, punctul de observație de dincoace de Iordan a muntelui unde a fost îngropat Moise, s-a
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
precedentului, atunci când anumite cazuri sunt similare, iar Curtea se poate orienta după acestea pentru a decide în privința unui caz nou. Bazele dreptului civil au fost puse de dreptul roman și reprezintă cea mai veche tradiție din lumea occidentală. Apoi, în Evul Mediu, acest sistem juridic a fost dezvoltat de către cărturarii din mediul juridic urmând ca în secolul XVII, odată cu dezvoltarea naționalismului, să se ajungă la stabilirea codurilor naționale. În acest sens, cele mai influente s-au dovedit a fi Codul Civil
Traducere juridică () [Corola-website/Science/335213_a_336542]
-
juridice în engleză au fost redactate în secolul al XVI-lea, dar această limbă a devenit obligatorie în tribunale abia începând cu 1731. Și în prezent se mai folosesc în textele legilor unele formule în franceză. Exemple: Unii cărturari din Evul Mediu aveau ca limbă maternă anglo-normanda, iar pentru alții era limbă secundă. Cu toții scriau și în aceasta, și în latină. Ca limbă de cultură, anglo-normanda a fost limba unei literaturi bogate și variate. S-au scris în această limbă cronici
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
românesc, cele două state au rămas separate, dacă această separație a fost întâmplătoare sau a corespuns unor diferențe organice, mai puternice decât unitatea etnică. În cazul altor popoare, precum cel francez, englez și spaniol, unitatea a fost făcută până la sfârșitul Evului Mediu, în timp ce Germania și Italia au rămas mult timp împărțite în provincii multiple. Istoricul P.P. Panaitescu a argumentat că în ceea ce privește unitatea geografică a pământului românesc, putea fi vorba de ea doar atâta timp cât Transilvania ar fi fost sub control românesc, ceea ce
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
Arhitectura medievală este arhitectura comună a Europei medievale. În Evul Mediu se dezvoltă două mari curente culturale care au principalele realizări în planul arhitecturii. Acestea sunt stilurile romanic-gotic. Arhitectura romanică este un stil arhitectural medieval european caracterizat de arcuri semicirculare. Nu există un consens în privința debutului, multe propuneri plasându-l
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
de versuri. François Villon născut ca François de Montcorbier, Des Logos sau Des Loges (n. 1 aprilie 1431 pe stil vechi/19 aprilie 1432 pe stil nou, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței evului mediu. Născut ca François de Montcorbier, François Villon și-a preluat pseudonimul, cu care a devenit celebru, după susținătorul și tutorele său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné. A absolvit Sorbona (la
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
vedeți mai jos cap. Legenda villoniană), devenită celebră și sursă de inspirație pentru artiști, scriitori și muzicieni până în zilele noastre. Lipsa de date biografice precise a făcut loc imaginației romantice. Unul dintre principalii biografi al lui Villon, specialistul în istoria evului mediu francez Jean Favier - profesor emeritus la Sorbona, director general al Arhivelor Franței și președintele Bibliotecii naționale franceze - i-a publicat în 1982 o voluminoasă biografie în care a însăilat pe canavaua istoriei vremii respective puținele date biografice considerate corecte
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
este încă foarte neunitară în perioada francezei medii și se simte nevoia reglementării ei. Se confruntă partizanii redării cât mai fidele a pronunțării, ca de exemplu Louis Meigret, cu tradiționaliștii precum Robert Estienne, care țin la păstrarea grafiilor încetățenite în Evul Mediu, ce nu mai corespund pronunțării, de exemplu redarea vocalelor provenite din diftongi și triftongi. Totodată, ei preconizează oglindirea originii latinești sau grecești a cuvintelor, prin litere care nu se pronunță sau care corespund unor sunete redate și de altă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
taġrīb"). Scopul acestei științe este de a scoate la suprafață rolul pe care Orientul l-a avut în modelarea umanității, rol pe care literatura de specialitate îl ignoră. Traduceri în limba arabă Namăḏiğ mina-l-falsafati-l-masīḥiyyati fī-l-ʻașri-l-wasīți (Model al filozofiei creștine a Evului Mediu) Alexandria, 1968 Risălatun fī-l-lăhūti wa-s-syăsati li-Spinoza (Tratat de teologie și politică de Baruch Spinoza) Cairo, 1973 Opere scrise în limba arabă At-Turaṯ wa-t-tağdīd (Moștenire și înnoire proiect în trei părți) Mawqifu-nă mină t-turăṯi-l-qadīmi (Perspectiva noastră asupra moștenirii arabe) • Mina-l-ʻaqīdati
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
celor zece campanii consecutive ale războiului succesiunii spaniole, Marlborough a fost capabil să formeze și să mențină o coaliție discordantă, prin simpla forță a personalității sale, permițând Armatei Britanice să ajungă la un nivel pe care nu îl cunoscuse din Evul Mediu. Chiar dacă nu a reușit să obțină capitularea totală a dușmanilor săi, victoriile sale au promovat Anglia la statutul de mare putere, asigurându-i astfel o prosperitate crescândă în cursul secolului al XVIII-lea. Împreună cu Alexandru Macedon și Scipio Africanul
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
de susan, lapte, sirop, parfumate cu apă de trandafiri, mosc, scorțișoară . Cultivarea trestiei de zahăr se practica în tot Orientul Apropiat cu puțină vreme înainte de Hegira . Buna reputație a unei mese era conferită de aspect. O serie de rețete din Evul Mediu musulman conțin sfaturi în acest sens . Șofranul era foarte mult folosit, deoarece dădea mâncărurilor o culoare aurie. Întotdeauna erau pregătite feluri numeroase de mâncare, chiar dacă erau puțini meseni . Este celebră masa organizată de un cântăreț celebru, Ișak bnu-Ibrahim, unde
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
greutate, și anume : uncia romană în 8 drahme, drahma în 3 scrupule, scrupula în 24 de boabe (grains). O altă unitate romană, mina () valora 432 grame și era divizată în 16 uncii (patru treimi dintr-o livră romană). Începând cu Evul Mediu, valoarea livrei în Franța în diferite provincii varia între 380 și 552 de grame. De notat că trebuie făcută diferență între "livre de poids", divizată în 12 uncii "(cf. )", și "livre de poids de marc" (1 marcă = 8 uncii
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]
-
1976) și a realizat seria de volume "Izvoare ale muzicii românești." "Opereta - Ghid" (în colaborare cu Miltiade Păun). București, Edit. Muzicală, 1969 "Prolegomene bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească". București, Edit. Muzicală, 1985 "Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
încă din adolescență (la fel ca și Eliade), el a citit pe la vârsta de 14-15 ani o povestire stranie care i-a schimbat viața, dar al cărei final nu și-l mai amintea. Era vorba de un faimos saltimbanc din Evul Mediu care a descoperit că arta fusese inventată în timpurile mitice pentru a-i distra pe zei și a înțeles că și-a trădat adevărata vocație, suferind o cădere și ajungând să-i distreze pe oameni. Este părăsit de logodnică
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
anul 985: Obiceiul acesta de ospitalitate cunoscut sub numele de „Masa lui Avraam” (Simat Al Khalil) era similar celui stabilit de către califii fatimizi, însă la Hebron el și-a găsit expresia cea mai vestită.. Printre cei mai vestiți donatori in evul mediu pentru pelerinii la Hebron s-au numărat Emirul Horasanului,care a dăruit în acest scop o mie de dirhami pe an,și al Shar al Adil. Călătorul persan Nasir-i-Khusraw care a vizitat Hebronul în anul 1047 menționează în cartea
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]