9,565 matches
-
gândului că eu am scăpat de ele. Clement mă înțelegea perfect din acest punct de vedere, poate că a fost întotdeauna excesiv de conștientă că „era destul de bătrână ca să-mi poată fi mamă“. De câte ori, strălucind de faimoasa-i frumusețe și de farmecul pe care l-a reținut atât de îndelung, mă plesnea cu această frază! Știam amândoi foarte bine că nu ne vom căsători niciodată, că ne vom face unul pe celălalt să suferim, și totuși puneam la cale felurite planuri menite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o doream, și satisfacerea acestei dorințe implica permanenta ei detașare de soț. Clement, în tinerețe, a fost, probabil, cea mai frumoasă femeie pe care am cunoscut-o. Dar Rosina e cea mai rasată, cea mai fascinant și adorabil de artificială. Farmecul ei este de o natură factice, friabilă și, prin aceasta, extrem de feminină, care-mi stârnea pofta să o sfărâm, ba chiar să o ronțăi. Are un ușor strabism care conferă privirii ei o intensitate de stranie concentrare. Ochii îi scapără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frumusețe celtică și galică, eu ochi albaștri, un păr negru sârmos, și o gură mare, senzuală și umedă. Dumnezeule! Cât de diferite pot fi sărutările! Sărutările lui Lizzie erau uscate, caste și totuși adezive. Rosina săruta ca o tigroaică. Avea farmecul aprig al fetei rele dintr-un basm, care nu reușește să-l subjuge pe prinț, dar e mai interesantă decât fata bună care-l cucerește și care-i mai frumoasă. Era o bună actriță de comedie și excela în acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai portalului, îndulcesc cu oarecare grație albastrul ușii acoperite cu o vopsea foarte groasă și lucioasă. Ușa are un geam oval din sticlă opacă, givrată, ce pare să ți se dilate în fața ochilor. Nibletts nu-i o casă lipsită de farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi nu exista nici o rațiune să-mi închipui că, chiar de-aș încerca, aș reuși. Drumul ăsta ducea la nebunie. După ce examinasem cuplul, nu-mi mai imaginam că farmecul unei „celebrități“ era un element de care mă puteam folosi. Aceasta m-a făcut să mă gândesc la felul în care arăta Hartley, înfățișarea aceea vag stranie, care-ți dădea impresia că privește dincolo de tine. Din când în când, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
patul împărtășit. Gândurile mele trebuiau încă ținute în lesă, și existau multe lacune întunecate peste care se străduiau să sară. Și, desigur, mai exista și posibilitatea (și aceasta era ceva uriaș) ca, în ciuda faptului că Ben era urât, lipsit de farmec, brutal și plat, ea să-l iubească și să fie, oarecum, mulțumită de el. Spre satisfacția mea, răspunsesem la o serie de întrebări. Aceasta însă rămăsese fără de răspuns, și era ultima. Oare, până la urmă, îl iubea? Dar era un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
galbenă, în care o mai văzusem. — Hartley, scoate-ți pardesiul, vreau să te văd, vreau să te ating, scoateți-l! — Nu, e frig aici. I-am tras pardesiul și am făcut-o să-l dezbrace. Toate aceste mișcări aveau un farmec puternic, ca și cum ar fi fost cel mai nevinovat simbol spiritual al dezbrăcării unei femei, o joacă de îngeri, al cărei sens aceștia nu-l înțeleg. I-am atins sânii, acolo unde împungeau cald și puternic rochia galbenă, croită rotund pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
limbaj al iubirii. Iubirea exista, nu aveam nici o îndoială, dar cei doi erau uluitor de stingheriți și cu limbile legate când se aflau împreună. Dialogul era forțat, purtat cu stângăcie, mai ales de către Titus. Spre epuizarea mea, epuizară subiectul despre farmecele bungalovlui. După care, cea mai reușită dintre conversațiile lor a constat în simple amintiri puerile, legate de amănunte neînsemnate ale caselor și grădinilor din copilăria lui Titus. — Îți amintești de gaura din gard prin care mă uitam eu când locuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi suferit o instantanee convertire. Titus era un băiețandru simplu, absolut vrăjit să se afle în prezența unei actrițe celebre, în carne și oase, și să constate că aceasta nu numai că-l lua în seamă, dar îi și aprecia farmecele tinerești. Se mâncau din priviri, el sfios, ea cu obraznic amuzament. Înfățișarea lui Titus, ca și cea a lui Gilbert, câștigase mult de pe urma soarelui și a mării. Părul lui blond roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când mai lucrai cu noi, acum însă ai devenit istorie antică. Tineretul nici n-a auzit de tine, Charles. Te-ai dezumflat, n-ai ajuns nici măcar un mit. Îmi dau acum limpede seama, dragă Charles, ești bătrân. Unde-i tot farmecul acela de care făceam atâta caz? În realitate, nu era nimic altceva decât putere. Și de îndată ce ți-ai pierdut puterea, ți-ai pierdut și farmecul. Nu-i de mirare că a trebuit să te rezumi la o femeie cu barbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nici măcar un mit. Îmi dau acum limpede seama, dragă Charles, ești bătrân. Unde-i tot farmecul acela de care făceam atâta caz? În realitate, nu era nimic altceva decât putere. Și de îndată ce ți-ai pierdut puterea, ți-ai pierdut și farmecul. Nu-i de mirare că a trebuit să te rezumi la o femeie cu barbă. — Cară-te, Rosina, te rog frumos! — Dar ce se întâmplă, Charles? Mor de curiozitate. Am înțeles de la acești doi domni că e prizonieră aici. Pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
crima aceea groaznică pe care a trebuit s-o săvârșesc de una singură, am plâns luni întregi... ani... din cauza asta... n-am încetat niciodată să plâng. O clipă, ochii ei negri se umplură de lacrimi, care apoi secară ca prin farmec. Deschise portiera mașinii. — Rosina... — Te urăsc, te detest, de atunci încolo ai fost un diavol pentru mine... — Uite ce-i, ai dreptate, te-am părăsit, dar tu m-ai împins la lucrul ăsta, și tu porți partea ta de răspundere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de țărm. — Firește. — Stânca aceea uriașă din mare, plină de prihori... știi unde vine? — Nu. — N-ai văzut-o? E... mă rog, n-are importanță. Am văzut și un turn de apărare, îți aparține? — Da. — Îmi dau seama de întregul farmec al locului. De când datează casa? — O, nu știu, o mie nouă sute, ceva mai devreme, sau poate că mai târziu. Doamne Dumnezeule! — Ce se întâmplă? Scuză-mă, ar fi trebuit să-ți scriu, să-mi anunț venirea. Am încercat să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este ființa asta sănătoasă și vioaie față de creatura greoaie, năucă, pe care o lăsasem să fie cărată, voalată și cufundată în tăcere, din casa mea. {i totuși, iubirea își urmărește propriile ei scopuri și discerne, ba chiar inventează, propriile ei farmece. Dacă va fi necesar, îi voi explica toate acestea lui Lizzie. Acum, așezată pe un scaun, Lizzie își zvârlise sandalele din picioare, își încrucișase gambele goale, ridicându-și fusta albastră, largă și lungă, și își usca un picior. James intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
niciodată asupra primejdiilor mării în acele locuri. Și de ce? Din vanitate. Îmi aminteam cu precizie de prima zi când eu și Titus plonjasem de pe „munte“. Voisem să-i demonstrez că și eu eram puternic și neînfricat. Aș fi ratat tot farmecul momentului dacă i-aș fi spus: „Să știi că-i periculos“ sau „E foarte greu să te cațări afară din apă“ sau „Eu n-o să înot în locul acesta“. Trebuia să plonjez laolaltă cu el și să-i ascund greutățile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vodă Nr. 55. Ciolacu Popa Aurelia, prel. Rahovei Nr. 86. Cionga Emil, dr., b - dul Brâncoveanu. Cionga Traian, str. 30 Decembrie Nr. 17. "Aurora", Cireseanu Pinath Bârlad, b - dul Republicii Nr. 25. Claudatu Petre, dr., b - dul Dacia Nr. 1. "Farmec", Clopotaru Ioana, b - dul Ipsilanti Nr. 10. "Junona", Codel David, sos. Colentina Nr. 78. "Ferentari", Coeugniet Irina, calea Ferentari Nr. 108. "Florica", Cofler Herscovici Florica, calea Griviței Nr. 238. Cola Ion, str. 30 Decembrie Nr. 33. Constantinescu Ana, str. Traian
DECRET nr. 134 din 2 aprilie 1949 pentru naţionalizarea unităţilor sanitare ca: farmaciile urbane resedinte şi neresedinte de judeţ şi centre importante muncitoresti, laboratoare chimico - farmaceutice, drogherii medicinale şi laboratoare de analize medicale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127899_a_129228]
-
Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai amplă dezvoltare, prin asimilarea majorității funcțiilor sintactice: • predicat, în raport de complementaritate cu un verb copulativ: „Dar nopțile-s de-un farmec sfânt/ Ce nu-l mai pot pricepe”. (M. Eminescu, I, p. 175); • complement indirect: „Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină”. (M. Eminescu, I, p. 36); • complement predicativ; „M-aș împăca mai bine, bunăoară,/Să te
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în limbajul popular) și în stilul beletristic, pronumele își depășește adesea sensul obiectiv prin dezvoltarea altui raport semantic; pronumele tu, de exemplu, poate exprima sensul de persoana I, dacă se raportează la locutor: „Apoi lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui... dacă te lasă pârdalnica de inimă.” (I. Creangă, p. 77) Categoria gramaticală a număruluitc "Categoria gramatical\ a num\rului" Opoziția de număr prezintă trăsături distinctive și sub aspect semantic și sub aspectul expresiei. Sub aspectul conținutului semantic, opoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
invariabilitate lexico-semantică și variabilitate morfologică. Rămân invariabile, sub aspect morfologic, indiferent de cazul regentului, pronumele de persoana a III-a: cartea lui/cărții lui și formele neaccentuate de la persoanele I și a II-a: viața-mi/vieți-mi: „Și în farmecul vieți-mi/ Nu știam că-i tot aceea/De te razimi de o umbră/ Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, p. 113), pronume care, în aceste sintagme, exprimă ideea de posesie cu originea într-un raport
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic lexical sau lexico-gramatical, trebuie considerate tot în cazul genitiv și formele neaccentuate definite ca dativ posesiv: „În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri.” (M. Eminescu, I, p. 119), „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi dulce floare.” (Ibidem, p. 55), „Cu farmecul luminii reci/ Gândirile străbate-mi.”( Ibidem, p. 179) * Prin bogăția flexiunii cazuale, pronumele personal se distinge atât de substantiv, cât și de celelalte pronume nepersonale. Pronumele personal se caracterizează prin paradigma completă a categoriei cazului, cu unele deosebiri de la o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebui, a putea, a fi, a avea, a vrea. Verbul A TREBUI Dintre toate, verbul a trebui este cel mai „instrumentalizat”. Nu mai exprimă necesitatea, sensul său fundamental în situația de verb predicativ: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt.” (M. Eminescu) și nici sensul de „a avea nevoie”: „Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă.” (M. Eminescu) Sub aspect semantic, cu valoare de semiauxiliar, verbul a trebui exprimă, înainte de toate, ipoteza; introduce o nuanță
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele două variante de dezvoltare a subiectului stau în legătură cu două variante ale planului său semantic. Cu sensul de obligativitate, când intră în sinonimie cu expresia verbală e necesar, se construiește cu subiect propozițional: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt” (M. Eminescu) Cu sensul care dezvoltă sinonimia a trebui - a fi nevoie, se construiește cu subiect nepropozițional: „Nu-mi trebuie flamuri.” (M. Eminescu) • expresii verbale, constituite din verbul a fi și un adjectiv (mai rar, adverb), care admit numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alege-ți un cal din herghelie care-i vrea tu... arme care-i crede că-ți vin la socoteală,...” (I. Creangă) sau la alte timpuri verbale. Simultaneitatea este tot relativă, depinzând mai ales de planul semantic al verbului: „Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia...” (M. Eminescu) Observații: Prezentul indicativ poate dezvolta sens de imperativ; locutorul atenuează, în felul acesta, duritatea poruncii sau îndrăzneala
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi avut 20 de ani.” (Mateiu I. Caragiale) Impus de anumite verbe (de mod, aspect, impersonale) sau de funcția sintactică a propoziției pe care o introduc, conjunctivul este (sau poate fi considerat) amodal: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi / Iubirii pe pământ.” (M. Eminescu) „L-am văzut cu ochii mei și nu se poate să fi ieșit d-aici.” (I.L. Caragiale) „Își făcea Hubăr mustrări și-și dedea silința să mângâie pe nevastă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indicativului) și aș, ai etc. (de la optativ perfect), conjunctivul le opune același morfem să. Observații: Exprimarea opoziției conjunctiv/indicativ la persoana a III-a prin dezinențe, personale, face posibilă la această persoană gramaticală, absența conjuncției-morfem să: „Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii lin foșnească, Unduioasa apă sune!” (M. Eminescu) Timpurile conjunctivuluitc "Timpurile conjunctivului" Conjunctivul se realizează prin (sau mai exact: modalizează) două valori temporale, prezentul și perfectul. Prezentul Se manifestă ca timp absolut și ca timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]