8,422 matches
-
ai făcut un lucru foarte serios 307. Mi-am propus să mai răsfoiesc odată dosarele mele să vedem dacă nu-ți mai găsesc ceva de seamă pentru lucrarea ta. De exemplu din activitatea Învățătorilor, a cooperativelor și altele. Aș fi fericit să-ți pot fi de folos. 306 Mircea Pienescu s-a stins din viață la 1 octombrie 1976. 307 Profesorul se referă la lucrarea mea de atestare, În legătură cu casele și locurile memoriale din Fălticeni. 798 Eu am terminat acea autobiografie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ziua de 16 dec. pot fi la Suceava urmând a mă duce cu auto la Fălticeni. În acest caz aș fi la Suceava În ziua de 16 dec. dimineața, sosind cu accelerat nr. 503. Aștept răspunsul Dv. și voi fi fericit să ne revedem. Cu adâncă stimă, Prof. Dan Smântânescu 4 25 dec. 1972, București Mult Stimate Tovarășe Dimitriu, Am Întârziat a vă scrie deoarece am sosit de la Suceava grav bolnav de gripă. Abia ieri am putut ieși din casă. Sunt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bune și dragi sentimente ale mele. Aurel George Stino Tot nu poți reuși să te așezi la Fălticeni? 2 Cărți de vizită (Fălticeni, 31.12.1969) Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru buna aducere aminte, urându-vă deasemenea Ani mulți fericiți cu sănătate și satisfacții. Felicitări și pentru generoasa idee de a aduna câte ceva din trecutul locurilor noastre 371. Virginia și A. G. Stino * Cele mai bune urări de sănătate doamnei Varvara Dimitriu 372. Virginia și A.G. Stino 370 A.G. Stino (n.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mult că ați folosit-o, că V-a fost utilă. Este pentru mine o mare satisfacție. Vă mulțumesc de asemenea pentru frumoasa și delicata evocare a orașului D-stră drag și a atmosferei lui liniștitoare și prielnică meditațiilor literare. Voi fi fericită să-l văd cândva și să-i simt trecutul. Vă mai rog un lucru - și cu aceasta Închei, că prea m-am Întins - să transmiteți salutările mele cordiale și gândurile mele bune D-nei Apetroaei și D-lui Prof. Popa (Ă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sub egida Muzeului fălticenean, cred că Îl va atrage și-l va interesa. Sunt sigură că va primi cu bucurie și 1042 prefațarea volumului. Eu vreau să rămân și În cadrul acestui volum ca un colaborator al Dstră și voi fi fericită ca sugestia mea să prindă a deveni realitate. Cu Dl. prof. Tempeanu, În afară de convorbiri telefonice și corespondență, sper săl pot vizita curând la Buftea. Dânsul ne-ar putea da relații despre presa literară fălticeneană („Înmuguriri”) sau amintiri despre Dragoslav. Pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bună zi apăru în pavilionul expoziției ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Angelo Miculescu, însoțit de soție și mari dregători. Părea să fie avanpremiera. Fiecare stand fu cercetat cu atenție, cu toții se serviră din plin mai din toate exponatele. Angelo era fericit, prevăzând o notă bună din partea șefului suprem. în ziua următoare, trecu de amiază fără să apară cel ce urma să intre prin poarta principală împodobită cu drapele, lozinci, flori și tablourile celui mai iubit, aclamat de cei pregătiți pentru această
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în țară cu de toate pentru o viață bună, îmbelșugată, lipsită de griji, de timpul pierdut la cozi, fiindcă de , tăticul este preot sau este diplomat la o altă instituție ce reprezintă țara peste hotare. Ei sunt mulțumiți, noi suntem fericiți, iar șefii sunt adormiți de ispitele oferite de cei cărora le-au acordat încredere. Ne doare sufletul când vedem pe viu, cum spuneți dvs. de multe ori, când cei trimiși aici în diferite funcții, considerați ca oameni cinstiți, corecți, capabili
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe de o parte cheltuite, pe de alta, urmând să fie folosite la ridicarea unor grandioase construcții nerentabile? Pe noi, care stăm la nesfârșite cozi, pentru un kg de carne, un pui, un kg de făină sau mălai și suntem fericiți când apucăm? Ca pensionar, nu am ajuns încă să mor de foame, că tot mai putem face o mâncărică de cartofi, cu pâine veche și două gogoși. Mămăliga cu brânză a ajuns o raritate. Iarna trecută am tremurat cu toții de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le-am păstrat tocmai în vederea acestui scop de impietate și necuviință, iar brutala confiscare de către autorități este calificată un autentic act de cultură. Pentru a evita pe viitor de a mai fi acuzată de meschine intenții, declar că aș fi fericită să se realizeze casa memorială N.D. Cocea Regretabil și îngrijorător este faptul că, de un an și jumătate, casa este închisă și sigilată, neaerisită și neîncălzită, iar recenta degradare a acoperișului duce, fatal, la infiltrarea apei în pereții interiori ai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Nu mă pricep să scriu scrisori, după cum se vede cu ușurință. Nu am (nici) talent epistolar. Mircea s-a operat (a doua oară În opt luni) și se simte bine. E acasă, e mai optimist decât noi (vârsta!) și e fericit că a fost „numai” o ocluzie intestinală și nu altceva. De câte ori ne vedem, George mă Întreabă ce mai faceți, ca și cum ne-am vedea zilnic În colț de farmacie. (Ce mai fac eu nu-l interesează.) Oricum, slavă Domnului, nu avem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de sâmbătă a unui ziar de mâna a doua, unde publica necrologuri mai mult sau mai puțin literare, acceptate de cenzura salazaristă? În Întâlnirea din tren cu Senora Delgado, evreică refugiată din Germania hitleristă, Pereira recunoaște că „nu poate fi fericit cu ceea ce se Întâmplă În Portugalia”. Somația acesteia „fă ceva... ești un intelectual, spune oamenilor ce se Întâmplă În Europa, exprimă-ți opinia, fă ceva” mărește Încă mai mult distanța Între ceea ce „ar fi vrut” și ceea ce „este În stare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
curiozitatea D-lui I. Cristoiu le-a făcut să apară în lumina tiparului. Desigur, dacă Nicolae Petrașcu și ceilalți care au colaborat la munca de redactare a cărții „Adevărul în procesul Căpitanului” le ar fi știut atunci, ar fi fost fericiți să le facă cunoscute întreg neamului românesc. Peste adevăr s-a depus zgura zecilor de ani, ca peste aurul acoperit de pământ în straturi, dar când întâmplarea sau căutătorul harnic îl scoate în soare, el strălucește împrumutând ceva din splendoarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
petic de pământ lipsit de valoare și de care trebuie să ne bucurăm că am scăpat, fiindcă și așa nu ne aducea nici un venit. Circula prin lume un dialog dintre doi ofițeri într-un vagon restaurant. După ce unul dintre ei fericea România că a putut în sfârșit să se descotorosească de Basarabia, al doilea, un colonel cu capul greu și muncit de gânduri, ar fi răspuns oftând; Ce-ți pasâ ție? Tu poți vorbi așa fiindcă nu ți-au rămas, ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
firicel de sânge scurs din colțul gurii pe bărbie, gât și piept. Am anunțat gardianul, care ne-a spus să-l ducem cu pătura în curticica din față și să-l lăsăm acolo. Nu lam plâns, din contra l-am fericit, că l-a scăpat Dumnezeu de suferința care i-o programaseră călăii. Răzbunarea Securității se săvârșise, pecetluind într-un nou mormânt, neștiut de nimeni, secretul atâtor crime săvârșite de ea, ca nu cumva scăpând în libertate să depună mărturie contra
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mijlocește răspunsul: „Le coeur a ses raisons, que la raison ne connait pas” (inima își are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște). Iar de aici, pasul la predica de pe munte a Mântuitorului cu consolarea și încurajarea ei nespuse: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” vine de la sine. Ori, curată a fost - o afirm cu toată tăria - inima lui Nicolae Petrașcu. Sebastian Mocanu P.S. Unele date din traiectoria vieții lui Nicolae Petrașcu mi le-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și panseluțe, iar toamna cu mărărițe. Când sunt florile înflorite, clădirile par și mai jalnice. Zona a fost splendidă cândva. Când hoinărești pe deal, nici nu-i greu să-ți imaginezi ce se întâmpla acolo pe vremuri: copiii se jucau fericiți pe străzi, se auzeau acorduri de pian de la ferestre, aromele mâncărurilor servite la cină pluteau pur și simplu în aer. Simt toate astea de parcă s-ar lipi de pielea mea după ce trec prin câteva rânduri de uși transparente. Abia mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el. Pentru că nu interesează așa ceva pe nimeni din oraș. De fapt, pe cei de-acolo nu-i interesează nimic cu excepția lucrurilor strict necesare pentru viața de zi cu zi: oale, cuțite de bucătărie, îmbrăcăminte. Dacă au ce le trebuie, sunt fericiți. Altceva nu vor. Eu nu sunt așa. Pentru mine asemenea lucruri sunt de-a dreptul fermecătoare. Nu v-aș putea explica de ce. Mă atrag pur și simplu. Au o formă deosebită, sunt frumoase. Și-a rezemat un cot de pernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am așezat pe scaunul din bucătărie și-am încercat să-mi dau seama cine ar fi putut face ordine. Să fi fost cei doi Simbolatori? Sau cineva din Sistem? Indiferent cine fusese, îi eram sau le eram recunoscător. Eram chiar fericit că m-am întors într-o casă curată. Când s-a umplut cada, am poftit-o pe fată să intre în baie înaintea mea. A îndoit colțul paginii la care ajunsese și a început să se dezbrace în bucătărie, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-ți spun mai târziu. Mai întâi, despre suflet. Zici că în oraș nu există ură, ceartă, pretenții. Eu, dacă aș fi sănătoasă, aș bate din palme de fericire. E un vis frumos și îți doresc din toată inima să fii fericit. Dar dacă nu există ură, ceartă și răutăți, înseamnă că lipsesc și antonimele lor: dragoste, înțelegere, bucurie. Fericirea se naște doar din deziluzie și supărare. Speranța nu are cum să se ivească fără disperarea provocată de pierdere sau de eșec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe mânerul uscătorului. N-o să vă ia nimeni lenjeria de corp. — Știu, dar nu-i frumos. — Săptămâna viitoare o să primim trei filme de-ale lui Hitchcock. Am ieșit de-acolo și am luat-o la pas spre uscătorie. Am fost fericit că nu mai era nimeni înăuntru. Rufele mă așteptau cuminți în aparat. Le-am băgat în sacoșă și-am pornit spre casă. Fata nu m-a auzit intrând. Dormea atât de adânc, încât am crezut câteva clipe că nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Da, cântă Positively 4th Street. Melodia mi se pare la fel de frumoasă ca și acum douăzeci de ani. — Îl recunosc imediat, zise fata. — Pentru că nu-i chiar atât de bun la muzicuță precum Stevie Wonder? A pufnit iar în râs. Eram fericit că eram capabil să mai fac pe cineva să râdă. — Nu, nu de aceea. Chiar îmi place vocea lui. Seamănă cu a unui copil care stă la fereastră și privește liniștit cum plouă afară. — Grozavă comparație! Citisem mai multe cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
citit Frații Karamazov? — Demult. Numai o dată. — Ar fi bine să mai citești romanul o dată. Spre sfârșitul lui, Aleoșa îi spune unui tânăr student, pe nume Kolea Krasotkin: „Te paște un viitor mizerabil. Dar luată în mare, viața ta va fi fericită“. Am terminat a doua bere și am mai deschis una după ce-am ezitat puțin. — Mi-era clar că Aleoșa știa o sumedenie de lucruri, dar atunci n-am înțeles cum putea fi considerat fericit un individ care ducea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII, apoi al lui Schopenhauer (fără pretenții de exeget), Michel Houellebecq
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de turism internațional, politică și religie, panseuri-pusee Împinse În interstițiile narațiunii, de un sartrianism abia mascat: “Tot n-aveam chef să mănînc cu ceilalți. În relațiile cu semenii devii; e ceea ce le face greu de suportat”. Uneori Însă formulele sînt fericite, ca atunci cînd, vorbind despre viața tihnită a miliardarilor cu yacht, Houellebecq o găsește “În același timp monotonă și romanescă.” Personajele feminine sînt În romanele lui Houellebecq „ceilalții” bărbaților. Nu greșim dacă spunem că ea este În esență celălalt sex
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că vom asista la o lovitură de teatru: protagonistul Își Împușcă, spre final, amanta. Dar totul durează preț de un paragraf. Ceea ce v-am povestit acum este complet fals. Anne este În plină formă și Îmi aduce cafeaua. Vom trăi fericiți pe vecie..." Marronnier e un fel de nepot al lui Rameau lipsit de orice frustrare, de orice invidie pe unchiul lui compozitorul, pentru că știe că Rameau nu există - a murit sau nici n-a existat, sau a murit ca și cum n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]