8,525 matches
-
musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de aceste gânduri. nici nu și-a dat seama când a luat sfârșit lectura... A realizat acest fapt doar când profesorul s-a ridicat și s-a Îndreptat spre el, cu brațele desfăcute... Involuntar, s-a ridicat și el de pe fotoliu. În clipa următoare, s-a trezit În brațele profesorului... ― Felicitări și un „Bravo” din toată inima, dragul meu. Din nou ai dat dovadă că ești un chirurg bun... Asta s-a văzut din stăpânirea de sine și din ordinea coerentă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie pus pe exasperanta gîndire unică, spaima tuturor minților normale. Cum a fost posibil, cum s-a putut ca mai tot să devină tabu politic. Strategii, mecanisme, proces. Tano a reușit s-o surprindă pe Șichy. S-a lipit de fotoliu, cît să ajungă cu limba după urechea ei. Cu precizie. Cred că-i place parfumul Célèbre, de vreme ce-mi face și mie asta, cu o privire louche. Privire dubioasă. Eu te ling pe tine? Tu de ce mă lingi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scris chiar la Iași, în 1878, Hativhak, Speranța; că Samuel Coher a pus-o pe note, plecînd de la o melodie basarabeană. Faptul ăsta nu spune nimic despre felul românului de-a trăi lîngă altul, de alt neam? Șichy saltă din fotoliu pe picioarele frumos cabrate și se îndreaptă spre pian ("Pot să..."), îi ridică grijuliu capacul și începe să apese clapele: "Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Printre furnici, prin iarbă?... - Pe altă hârtie scrii, pe alta... Aicea facem primăvară! - Dar tu nu ai vrea să crească iarba așa, pe covor, printre jucăriile tale aruncate pe jos?... - Nu aș vrea... - Și licheni pe pereți, și mușchi pe fotolii?... - Nu... - Și pe tavan să fie nori albaștri-deschis, așa... - Nu!... - Și să plouă în casă când ți-e lumea mai dragă.... - Nu!! Nu fac să apară nori, picăturile astea inventate de mine!... Numai, dacă vrei, un nor. - Un singur nor
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
transmite celui în drept și mi se transmite hotărât că nu mă poate primi. Insist, insist spunând că nu plec până nu mă primește, fiindcă e vorba de viitorul copilului său. În sfârșit sunt primit într-un birou mare, cu fotolii moi, capitonate cu pluș și-mi cere să-i spun repede despre ce e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru sprijinirea opoziției. Consecințele se răsfrâng asupra populației din Libia, iar efectul economic se resimte pe plan european și nu numai. Luni, 25 aprilie 2011, în ziua a doua de Paști, într-o liniște și stare sufletească deosebită, stând în fotoliu, am ascultat slujba religioasă pentru această zi și este mult mai plăcută decât slujba gloanțelor și obuzelor de care am avut parte în ziua a doua de Paști în 1944 - de la care au trecut 67 de ani încheiați. Ferice de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi. Ah, Lucia, de-abia aștept să văd cum vei curăța podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă să cadă impermeabilul pe un fotoliu, apoi se așeză pe canapea, cu mâinile pe genunchi. I se citea groaza pe chip. Ăsta își joacă bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă și nici nu mai aveam chef de scris. Îi aduse un pahar cu apă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ușor de către organele abilitate. Mici și cu serii disparate. Câteva secunde fu absolut convins că va tăbărî asupra impertinentului și-l va călca în picioare cu simț de răspundere. Reuși cu mare greutate să se abțină. Se așeză pe celălalt fotoliu, adoptând o poziție care se dorea, totuși, oarecum respectuoasă. Furnicături reci îi străbăteau palmele și se întrebă în gând cât mai va rezista în postura de ins luat în balon într-o după-amiază ploioasă în care răbdarea trebuia să suporte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte și împunse aerul în direcția sa. - Vă bateți joc de mine! Se ridică brusc de pe fotoliu și merse la fereastră pentru a privi pe la colțul perdelei. Se răsuci către el. - E un Land Rover negru peste drum de casa dumneavoastră. Mai devreme l-am văzut în centru. Iar dimineață a staționat în fața blocului în care locuiesc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna în continuare, alarmele unor mașini izbucneau din când în când, prostite de zgomote care nu ar fi trebuit să le prostească, iar sarabanda picăturilor ce loveau acoperișul părea a nu se mai sfârși niciodată. Duse doza la gură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
financiară, ne tăvălim la picioarele dumneavoastră, facem și tumbe, dar semnați. Semnați cu noi, domnule scriitor genial, cu noi, nu cu alții, dăm cu treizeci la sută mai mult decât concurența, cu cincizeci la sută, cu șaptezeci! Magianul stă în fotoliu, picior peste picior. Nu fumează, un Magician nu are nevoie să fumeze, el poate să simtă fumul în plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
roman încă nescris), dorea să uite că Lucia întârzia - unde naiba umblă și femeia asta, niciodată nu este prezentă atunci când ai nevoie de ea?! -, că încă nu avusese curajul să numere banii din geamantan și că Magicianul era tot pe fotoliu și îl privea cu o indiferență superioară. Gândi că îl privea nu era o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o cauză mai bună... Simți pe umeri mâinile Magicianului. Nu-și dăduse seama că se ridicase de pe fotoliu și se apropiase cu pași neauziți. Din prima clipă avusese senzația că Magicianul plutea, nu mergea, plutea prin încăpere fără să atingă covorul, apărea aici, dispărea, apărea dincolo, uite-l rezemat de perete, acum s-a întins pe canapea, mi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule. Nu ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întoarce acasă și va face încă un duș, fierbinte, neapărat fierbinte, din acela care îți înroșește pielea (piele de rac, un pas înainte, doi înapoi), după care va desface, în sfârșit, prima cutie de bere și se va tolăni în fotoliu, așteptând-o pe Lucia. (Care Lucia, deșteptule, nu ți-am mai spus că Lucia nu există? Ți-ai construit-o, nefiind în stare să te adaptezi singurătății, ești un inadaptat fără șanse de salvare, chiar nu ai puterea să vezi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cap, poți să uiți să lași colacul wc-ului după ce urinezi, chestii de-astea), mă rog, înțelegeți dumneavoastră. Atunci când stai o viață alături de cineva este foarte greu, dacă nu imposibil - cazul meu - să o iei de la capăt. Luați loc, aici, pe fotoliu, nu serviți un ceai? - Nu, mulțumesc (ceva tărie n-ai, tataie?). Aș vrea să vă întreb (scoase dintr-un alt buzunar un carnețel, eternul carnețel care poate fi admirat în aceleași filme polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
regretabilă analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-ar putea să iasă din picior. Detectivul era în stare să pună pariu că șoseta nu putea să fie ruptă în dreptul degetului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ținut în granițele unui regim strict, le ieși în întâmpinare celor doi soți, însoțindu și gestul ospitalier al mâinilor cu un zâmbet larg, deschis, primitor, ca o comerciantă de profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar fi pus într o situație jenantă. Deschise ușa și, văzând-o pe Ina în fotoliu, apucă să spună: - Sărut mâna, mami, da’... nu dormi!? - Precum vezi, îmi aștept soțul. Nu mai continuă. În starea de surescitare în care se afla la ora aceea trecută de miezul nopții, nu putu să nu-l apostrofeze: - Se vede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de afară să audă ce se vorbea În birou. Ca orice bun psihiatru, tata instalase o canapea cenușie din piele În colțul mai Îndepărtat - și era atât de moale, Îmi plăcea să-mi pun capul pe brațul ei - și trei fotolii gen hamac, În care stăteai ca-ntr-o pungă. Ca-n pântecele mamei, spunea tata. Biroul lui era negru și lucios, pe el trona un calculator cu monitor plat, iar scaunul se potrivea cu biroul: mare, negru, din piele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
orice psihiatru pe probleme de cuplu și‑ar fi dat seama că entuziasmul meu exterior era menit să compenseze sentimentele lipsă din interior. Și‑a luat o bere, a sărutat‑o pe Lily pe obraz și s‑a instalat pe fotoliul portocaliu pe care ai mei o păstraseră de prin anii ’70 În ideea că Într‑o bună zi o vor lăsa cu mândrie moștenire vreuneia din progenituri. — Ei, cum merg treburile pe aici? a Întrebat și a arătat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
strecoare sub plapumă, iar pesimiștii nu au nici o șansă să reziste fără un pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea. În ultimele trei luni, Loretta devenise mentorul meu, campioana mea, salvatoarea mea. Ne Înțelesesem de minune de la prima Întâlnire și totul decursese nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]