10,090 matches
-
Și ce primesc pentru o guinee? Bănuiesc că Îmi arătați un album cu fete, nu-i așa? Sau nu le-aduceți pe fete aici? Își schimbase stilul. Părea sincer interesat, dar zîmbea În continuare, de parcă tocmai se gîndise la o glumă. Helen deveni prudentă. Era foarte posibil, se gîndi ea, să fie un nebun atrăgător, unul din tipii ăia - ca Heath - care Înnebuniseră datorită vremurilor. Nu știa dacă să creadă sau nu ce spusese despre ușă. Dacă a forțat-o? Deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se numea St Day’s. Pe un afiș scria: Nu mai avem camere libere. Duncan se opri, ezitant, la poarta din fața unei mici grădini. Știa că Fraser locuia la parter, pe partea stîngă. Își amintea asta pentru că Fraser făcuse o glumă pe seama celor spuse de proprietăreasă, care numea camera lui fața fundului; zicea că numai o soră medicală ar vorbi așa. Draperiile de la fereastră erau trase. Erau vechi draperii de camuflaj, negre. Dar se vedea o lamă subțire de culoare strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la el și, brusc, i se făcu frig. — Sora mea! Ce tot vorbești? Nu vrei să zici c-ai fost cu Viv? — Ba da, cu Viv. Ne-am dus la o cîrciumă. A fost teribil de drăguță... rîdea la toate glumele mele, chiar mi-a dat voie s-o sărut, la sfîrșit. A și roșit, cînd am deschis ochii și am văzut că se uită pe furiș la ceas... Am urcat-o Într-un autobuz și am trimis-o acasă. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea simți cum se mișcă Înăutrul pantalonilor și Îi apasă burta. Era o chestie uluitoare, se gîndea ea, chiar acum - nu se obișnuise deloc cu asta. Uneori el Îi aducea mîna la ea. „Asta ți se datorează“, spunea el În glumă. „E a ta. Numele tău e scris pe ea.“ Dar azi nu spuse nimic. Erau amîndoi prea serioși. Se trăgeau și se Împingeau unul În altul, de parcă fiecare era hămesit după atingerea celuilalt. Ea era Încă atentă la vocile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi pentru a azvîrli cocoloașe de hîrtie prin Încăpere. O’Neil terminase de bandajat mîna lui Hughes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atît de rău. Julia trase din țigară, apoi o aruncă pe jos și o acoperi cu pantoful. — Kay este atît de eroică, nu-i așa? zise ea lăsînd fumul să-i iasă pe gură. Tare ca piatra. O spusese În glumă, presupuse Helen, dar tonul ei nu era tocmai nepăsător și se uitase la Helen, după ce o spusese, pe furiș, aproape șmecherește - de parcă o Încerca, cîntărindu-i reacția. Atunci Helen Își aminti ce spusese Mickey despre Julia odată: că dorea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
face o fată să plîngă. Pur și simplu n-au imaginație. Ori Îi trage clapa, ori se descotorosește de ea, ori o pune la pămînt. Sau o lasă cu burta la gură, zise ea rîzÎnd. Ultima propoziție o spusese În glumă și Începuse să rîdă. Apoi Întîlni privirea lui Viv prin Întunericul tot mai profund, iar rîsul i se curmă. — O, Viv, zise ea potolită. — Știu, spuse Viv. — Vai, Viv! CÎnd ai aflat? — Acum două săptămîni. — Două săptămîni? Asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar n-o să fim caraghioase? Două femei de vîrsta noastră? — Contează asta? Nu, zise Helen, după o clipă. Presupun că nu. Se așeză și Încălță pantofii În așa fel Încît părul Îi căzu peste față. — Nu vrei, adăugă ea În glumă, cînd Kay ieșea din cameră, să inviți pe altcineva? — Pe altcineva? Întrebă Kay Întorcîndu-se surprinsă. Te referi la Mickey? Da, zise Helen, după o clipă. Nu, era doar o idee. — Vrei să trecem pe la Mickey În drum? — Nu. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum. — Bernie Lawson? — Și cu fiica doamnei Gifford, June. Tatăl lui Duncan zîmbi. Se apucă să-i spună lui Duncan o poveste... Duncan Îi pierdu firul aproape imediat, dar taică-său nu-și dădu seama. Îi spunea tot felul de glume și intrigi de fabrică, de parcă Duncan ar fi fost Încă acasă. — Stanley Hibbert, zicea el, și Muriel și Phil. Ar fi trebuit să le vezi fețele! I-am spus domnișoarei Ogilvy... Duncan recunoștea unele nume, dar oamenii erau pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai rău pentru femeile fără copii. Nu rîde! Tu, cel puțin, ai realizat ceva, Julia. Mă refer la cărțile tale. Julia Își retrase bărbia, zîmbind În continuare. — Astea! Semănă mult cu niște cuvinte Încrucișate. Pe prima am scris-o În glumă. Apoi mi-am dat seama că sînt bună. Habar n-am ce dezvăluie despre mine. Kay spunea că e o treabă ciudată - să scrii despre crime tocmai acum, cînd o mulțime de oameni sînt uciși. Era a doua sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pielea de tigru, apoi prin salon, pe lîngă bar și pozele din Paris, și jos, pe scara neluminată. La fiecare Întoarcere crezu că se prăbușește. — Îmi cer scuze, nu contenea să spună slăbită. Îmi cer scuze. Ele o certară În glumă pentru că-și face griji. Dac-ai vedea ce tipi babani ridicăm! spuse cea băiețoasă - Mickey - rîzÎnd. După asta o să ne apucăm să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E frumoasă! Coridorul următor era mai liniștit, iar cel de după el și mai liniștit; unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
islamul) Și văd că mulți își schimbă hramul, Dar crucea n-are nici o vină, Că ei româncelor se-nchină. Epigrama Epigrama-i ca femeia, Când cu poftă se consumă, La-nceput cu... vorba ceea, Mai apoi c-a fost o glumă.
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]
-
nouă, A fost de-a dreptul consternat, Că e-nșelat... de amândouă! Generalul și noua consoartă Cu soția în iatac, Sunt ceva nelămuriri: E-al îndeamnă la atac, El așteaptă...întăriri! Ajuns la vârsta a treia Seara-n pat, spunându-i glume, Tinerica mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și cu miez Vorbind, distinsa domnișoară, Nu am nimic să-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
NOTAȚII DESPRE CULEGEREA DE FAȚĂ Un relativ consens identifică în sentimentul de iubire dintre bărbat și femeie o atitudine în fața vieții și reflexul acestei atidudini în artă , în literatură, exprimat printr-un aliaj de inteligență și sensibilitate, de seriozitate și glumă, la urma urmei, prin contemplarea realității cu indulgență, cu înțelegere, adesea cu ironie și fără vreun sentiment anume al propriei superiorități sau experiențe. Tema relației de iubire, de atașament sufletesc între cele două sexe, a preocupat pe mai toți scriitorii
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
de fonduri până vineri. În plus, trebuie să fiu prezentă la ora 14.30 la o piesă de teatru despre nașterea Domnului foarte importantă. După ce termin cu e-mailurile de serviciu, pot trece la e-mailurile cu adevărat importante: mesaje de la prieteni, glume și povești Împărțite În stânga și-n dreapta ca bomboanele. Dacă este adevărat ceea ce se spune, că generația mea suferă din lipsă de timp, atunci e-mailurile sunt gustarea noastră vinovată, mâncare de consolare. Mi-ar fi greu să explic cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
afine pentru papile blazate“. Nu prea cred că aveam papile În anii ’70, dar aveam un apetit imens pentru dulciuri și mai aveam și dureri de stomac pe care le potoleam sugând comprimate de culoarea și textura pietrelor funerare. O glumă bună dacă stai să te gândești, nu-i așa? Exact În momentul În care milioane de femei fug de rolul de gospodină, apare brusc mâncarea demnă de a fi gătită. Gândește-te la toate mâncărurile minunate pe care le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Fie ești bunăciune, fie mămică, fie mamaie“. Pe atunci treceam drept o bunăciune. Și cum rămâne cu legislația pentru egalitatea șanselor? Nu Îmbunătățește situația cu nimic, doar deturnează misoginismul spre zone subterane, În grotele umede ale internetului. Facem tot timpul glume despre bărbați pe internet, glume acide, frustrate, furioase, dar lucrurile pe care unii bărbați ți le trimit: ei bine, și un ginecolog ar simți nevoia să se Întindă puțin. Să adopte câte legi vor. Poți interzice prin lege cocoșului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fie mamaie“. Pe atunci treceam drept o bunăciune. Și cum rămâne cu legislația pentru egalitatea șanselor? Nu Îmbunătățește situația cu nimic, doar deturnează misoginismul spre zone subterane, În grotele umede ale internetului. Facem tot timpul glume despre bărbați pe internet, glume acide, frustrate, furioase, dar lucrurile pe care unii bărbați ți le trimit: ei bine, și un ginecolog ar simți nevoia să se Întindă puțin. Să adopte câte legi vor. Poți interzice prin lege cocoșului să cucurigească? După părerea mea, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iar Banca Bonsai plănuiește să taie câteva dintre ramurile sale mai mici. Îmi puteți oferi sfaturi În acest sens, doamnă? xxxxx De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Subiect: Criza bancară japoneză Stimate domn, nu aveți un imperiu financiar de condus? Glumele despre situația dezastruoasă În care se află prietenii noștri din est sunt de foarte prost gust, deși am auzit că Banca Kamikaze e În cădere liberă, iar 500 dintre angajații din departamentele administrative de la Banca Karate au primit o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rod prietenos. Decid să bravez: A, da, e vorba de Percy Pineapple, pachetul de acțiuni din domeniul divertismentului, face parte din „fruitscape.com“, care se lansează pe piață acum. Președintele o să vină să discutăm despre emisiunea de acțiuni. E o glumă de-a lui. Doamne Dumnezeule, Încă nu am găsit un animator pentru ziua lui Emily. Am Încercat deja cu favoriții consacrați: Roger Rainbow, Clovnul Zee-Zee și Katie Cupcake care face niște trucuri uimitoare cu bomboane Smarties și o pompă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dumneavoastră germană, doamnă Reddy. Mai târziu, după vițel, o bucată de flanel Împachetată Într-un burete de brânză, urmează tiramisu, un fel de cremă de bărbierit cu migdale În ea. Mâncarea e dincolo de orice Închipuire de proastă, Încât savurăm deja gluma pe care o vom Împărtăși În legătură cu asta. Și apoi dansăm. Dansăm mult. Îmi amintesc că am și cântat, dar nu-mi vine să cred. În ce stare să fi ajuns ca să cânt În public? „Și totuși o voce Îmi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai găsit. După aceea au Început să dispară alte chestii: un casetofon portabil, o ramă din argint pentru poze, aparatul acela digital ușchit pe care l-a adus Jim din Singapore. Toată familia, ei bine, toți au Început să facă glume despre fantoma care fură lucruri, iar Deb a schimbat Încuietorile de la uși cu unele mai bune. Pentru că nu poți să știi niciodată. Și-apoi, chiar Înainte de Crăciun, și-a rătăcit jacheta de piele, aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cândva o poză cu Emily și Ben pe birou. O făcuse Richard imediat după ce Ben Învățase să stea În fund. Em stătea În spate, strângându-l pe Ben de mijloc cu mare mândrie. Era efervescent de parcă viața era o mare glumă și tocmai auzise poanta pentru prima dată. Am ținut fotografia pe birou câteva săptămâni, dar de fiecare dată când Îi suprindeam cu coada ochiului pe copii uitându-se la mine, mă gândeam la același lucru: Îi Întreții, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Închisă În față ca o cămașă m-a ajutat să zbor pe tot parcursul lunii a opta. Umflătura era atât de mare spre final, că trebuia să fac o Întoarcere de 180 de grade ca să ies din lift. Se făceau glume În timpul ședințelor despre faptul că va trebui să Întărim podelele ca să țină greutatea lui Kate, iar eu râdeam mai tare decât toți. De fiecare dată când treceam pe lângă biroul de tranzacții, Chris Bunce fluiera „Marșul elefanților“ din Cartea junglei: „Hap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]