KorAP: Find »[drukola/base=ins & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...311 312 313 ...350 >

8,741 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

lui poștaș secret care ducea parole la domiciliul doamnei Valy, nevasta băcanului din colț, care mă plătea generos și nu mă lăsa să plec până când nu repetam de foarte multe ori răspunsul ciudat, criptat desigur, și aproape că tremuram ca insul acela din fabula lui Esop, ca să nu încurc limba de pasăre cu limba de vacă, dar de fiecare dată Ucu era mulțumit și mă plătea și el, nu așa de generos ca doamna Valy, dar un pic de bun-simț aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Berlin. M-am cutremurat atunci când, doar peste trei zile, sediul filarmonicii berlineze a fost cuprins de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de ce, nu pot apela la niciuna dintre aceste variante. Cred că sunteți genul de om care vrea aruncate imediat cărțile pe față, nu-i așa?... I-am explicat că sunt victima unei confuzii regretabile și am dat să plec. Atunci insul m-a întrebat, cu oarece talent, dacă n-aș vrea să văd niște "desene tematice", chiar așa a zis, care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub microscop, ca un microb..." Brusc, mi-a venit să vomit și, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3 în re minor?" El, umflându-se în pene, sarcastic, superior peste poate, cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3 în re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în demolări chiar și decât unul ca mine, insul împopoțonat cu toate titlurile râvnite de un muritor de rând aflat la vârsta țâncismului. La inevitabilul extemporal în care noi, băieții, urma să fim masacrați, fetele ne-au propus (Doamne, a fost singura propunere decentă a unor domnișoare, dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere la franceză doar pentru faptul că deschideam uneori gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mi-a și propus să mă mut mai aproape de el, pentru că și Dubai a devenit, între timp, un paradis fiscal. Evident că ideea m-a atras, motiv pentru care l-am și întrebat: "Cât de aproape și pentru câte nopți?" Insul, despre care se zice că ar avea și ceva sânge albastru de șeic, s-a prins că i-am aruncat vitriol pe moacă și m-a onorat cu tăcerea. Dar nici nu și-a mai manifestat marea admirație pentru pânzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de himeră; evadare din tristețea ta în tristețea altuia; spațiu din care, cu siguranță, vei orbecăi către dezamăgire, pentru că-ți indică poteca sigură către ea [vezi cazul A&Z, cu nimic deosebit de celelalte miliarde de cazuri]; nimic specific unui anumit ins, întâmplare gravidă de banalitate ["Întâmplător, oricine poate iubi", zice Dostoievski]. Trădare. Atitudine specific umană. Animalele nu trădează, ci pleacă [Am observat că animalele nici nu ucid; doar își procură hrana; atât]. Prostia. Deși este infinită, nu are niciun handicap. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
un fraier de toboșar!" Pe care, bineînțeles, până în ziua spectacolului nu l-am găsit. Cei de prin cartierul meu băteau aiurea și în preșuri, când le scuturau, de sărbători... Tristețe mare de tot. Fără un fraier de toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pare rău că m-am trădat. Dar, fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în școală, isterie mare: toată lumea voia să fie toboșar. Înnobilasem misia insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
șeic, șeicior, cum îi zic eu. Este vorba despre același personaj despre care-ți spuneam, cam în treacăt, că mi-a cerut să mă mut mai aproape de el, prin Dubai, pentru că și acolo este un paradis fiscal. Da, este același ins pe care l-am întrebat cât de aproape să mă mut de el și pentru câte nopți, replică la care am crezut că nu va avea răspuns. În Little Cayman m-a căutat șeiciorul și mi-a mărturisit, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul unei mari drame. Juca rolul personajului din povestea aceea cu drobul de sare. Mai erau și alte scaune în birou, dar visase probabil toată viața lui să stea pe un scaun de director, motiv pentru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu mă credea... Hai s-o luăm încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Dar îi privesc, pentru că n-am altă variantă, cu oarece respect, și le explic, tot din priviri, că n-am dezlegare pentru o așa dezvăluire. Ține figura. Nea Onuț îmi spusese de fapt numai atât: "Tăcerea e de aur". Profundul, ins umblat prin lume, își așază din nou mâna dreaptă în poziția frunte-barbă și privindu-mă drept în ochi, după modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să-și hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un amor narcisist, dar mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc anul trecut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
aibă mai multe informații, să le prelucreze, să... Devine din ce în ce mai clar: încă o vacă de muls se pregătește să fie stearpă pentru mine... Suzana, lângă școală, cu ochii pe cuplul dat în urmărire: "Z, acesta-i individul?"... Îhî... Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
stihiile cerului. El-Zorab presimțise asta și voia să mă apere. Întâmplarea asta nu-i fragment de telenovelă. Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cușete de clasa a doua sunt deosebit de confortabile. — Da, așa este. Da, răspunse zelos celălalt. Da’ de unde ați știut că-s englez? — M-am obișnuit, spuse domnul Opie cu un zâmbet, să nu subestimez oamenii de la prima vedere. — Desigur, spuse insul, dumneavoastră, ca om al bisericii... Vânzătorii de ziare strigau sub ferestre și domnul Opie se aplecă În afară. „Le Temps de Londres. Qu’est-ce que c’est que ça? Rien du tout? Le Matin et un Daily Mail. C’est

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

cineva care să le mai primească, solicitate ori nesolicitate. Acum, ce facem? s-au întrebat cei doi. Ne ducem la stăpânire, să aducem la cunoștința celor de-acolo, rezultatul experimentului nostru. Vezi de treabă; vrei să lași o grămadă de inși să aprecieze că noi doi am înnebunit, iar, pe o grămadă de alții, să-i lași să moară de foame, fără ... șpăgi ... fără Ț.Ai dreptate. Hai acasă. Mergem, dar nu acasă. Dar unde? Mai bine, la barul de alături

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]