10,350 matches
-
viitor, agonizează în voluptatea putrefacției, pe ruinele unui lupanar antic. Există și o altă literatură și artă franceză, aceea a sănătoasei renașteri creștine și naționale, reprezentată de un Francis Jammes și de un Paul Claudel, care recomandă ca izvoare de inspirație familia, patria și religia, dar nu aceasta e dominantă. Și dacă insistăm asupra decadentismului încărcat de falsele nestemate și zorzoane antice, o facem ca să arătăm unde duce apoteozarea fără frâu a clasicismului ca disciplină mintală, a umanismului ca disciplină morală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îngrămădite toate artificiile goale ale acestui factice gen literar, imens prin întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și care stau la temelia celei mai false, dar și mai primejdioase inspirații moderne: mania detracată a păgânismului antic Antichitatea ca izvor de inspirație e gândită de germani altfel decât de francezi. Într-un capitol solid și instructiv, „Poesie și Mitologie”, din cartea sa despre Filosofie și poesie, d. Tudor Vianu actualizează marea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și care stau la temelia celei mai false, dar și mai primejdioase inspirații moderne: mania detracată a păgânismului antic Antichitatea ca izvor de inspirație e gândită de germani altfel decât de francezi. Într-un capitol solid și instructiv, „Poesie și Mitologie”, din cartea sa despre Filosofie și poesie, d. Tudor Vianu actualizează marea problemă dezbătută de romanticii germani, a mitologiei ca izvor al artei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Parsifal, toate sunt legende creștine medievale. Ultimul proiect al lui Wagner, care personal se credea mai mult budist decât creștin, e schița de libret Iisus din Nazaret, cu care voia să-și încoroneze uriașa operă de deschizător de izvoare pentru inspirația modernă. Folosirea în artă a mitologiei grecești trebuie socotită astăzi ca o simplă și stupidă superstiție culturală. Creație colectivă a poporului grec, această mitologie și operele derivate din ea găseau rezonanțe adânci în sufletul antic. Geniul artistic al Eladei i-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toată creatura. Cea de-a doua e modul special de a se manifesta și de a lucra în sufletul creștin ca putere suprafirească de mântuire de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin care Justin Filosoful își explica similitudinile dintre cugetarea păgână și adevărul creștin, similitudini fragmentare și nedesăvârșite, dar nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin care Justin Filosoful își explica similitudinile dintre cugetarea păgână și adevărul creștin, similitudini fragmentare și nedesăvârșite, dar nu mai puțin reale. Ceea ce numim inspirație supranaturală se leagă de prezența harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm de asemenea că nu există numai aceste două moduri de a lucra, ci multe alte feluri și chipuri. înțelepciunea lui Dumnezeu e inepuizabilă și adâncul ei insondabil pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de asemenea că nu există numai aceste două moduri de a lucra, ci multe alte feluri și chipuri. înțelepciunea lui Dumnezeu e inepuizabilă și adâncul ei insondabil pentru mintea omenească. E un mister nepătruns în ce constă deosebirea esențială dintre inspirația naturală și cea supranaturală, deosebire din care se naște un sublim artistic, incontestabil altul decât sublimul mistic. Întrebările ridicate de Charles Du Bos țintesc către acest mister și se întorc cum s-au ridicat, ca pietrele aruncate din praștie, ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu și-a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare spre bine ale omului căzut, spre adevăr și frumos, trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează necontenit în lume înainte de a se întrupa ca Mântuitor al ei. Căci, în toate felurile, Dumnezeu e autorul binelui, iar omul, redus la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează după
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
admiratorii lui din Occident? în teoriile despre artă cele mai noi, se spune că stilul e o creație a inconștientului. Am căutat să demonstrăm că, din punct de vedere al doctrinei ortodoxe, inconștientul nu poate fi socotit ca sediu al inspirației, fiindcă după această doctrină, inconștientul și iraționalul fac parte din sfera biologică inferioară. Dar dacă inspirația, precum am văzut, nu poate țâșni din inconștient, e posibil ca stilul să fie determinat de această subterană a ființei omenești, atât de atractivă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o creație a inconștientului. Am căutat să demonstrăm că, din punct de vedere al doctrinei ortodoxe, inconștientul nu poate fi socotit ca sediu al inspirației, fiindcă după această doctrină, inconștientul și iraționalul fac parte din sfera biologică inferioară. Dar dacă inspirația, precum am văzut, nu poate țâșni din inconștient, e posibil ca stilul să fie determinat de această subterană a ființei omenești, atât de atractivă pentru psihologia modernă. Și într-adevăr sunt teorii care susțin cu tărie lucrul acesta. Cea mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atâta vreme cât lipsește putința de a le verifica, ai toată libertatea să le îmbrățișezi cu simpatie ori să le respingi, fără să fie nevoie de argumentări speciale. Ca să înțelegem mai bine lucrurile, trebuie să spunem că stilul nu e totuna cu inspirația. Pe câtă vreme Jung dă importanță inspirației, care n-ar fi altceva decât izbucnirea la suprafață a unui arhetip primitiv, ce pândește de veacuri și poate de mii de ani în inconștientul colectiv, Lucian Blaga nu dă nici o însemnătate acestei chestiuni. Pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
le verifica, ai toată libertatea să le îmbrățișezi cu simpatie ori să le respingi, fără să fie nevoie de argumentări speciale. Ca să înțelegem mai bine lucrurile, trebuie să spunem că stilul nu e totuna cu inspirația. Pe câtă vreme Jung dă importanță inspirației, care n-ar fi altceva decât izbucnirea la suprafață a unui arhetip primitiv, ce pândește de veacuri și poate de mii de ani în inconștientul colectiv, Lucian Blaga nu dă nici o însemnătate acestei chestiuni. Pentru el, stilul e produsul inconștientului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altceva decât izbucnirea la suprafață a unui arhetip primitiv, ce pândește de veacuri și poate de mii de ani în inconștientul colectiv, Lucian Blaga nu dă nici o însemnătate acestei chestiuni. Pentru el, stilul e produsul inconștientului. Indiferent de originea ei, inspirația e momentul hotărâtor, când apare în câmpul fanteziei viitoarea operă de artă. Stilul însă se ține de al doilea moment și anume acela al executării, al realizării operei. Dacă admitem prin absurd că inspirația e un fapt cu totul inconștient
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
produsul inconștientului. Indiferent de originea ei, inspirația e momentul hotărâtor, când apare în câmpul fanteziei viitoarea operă de artă. Stilul însă se ține de al doilea moment și anume acela al executării, al realizării operei. Dacă admitem prin absurd că inspirația e un fapt cu totul inconștient, este exclus să admitem că executarea ei ar fi tot un fapt inconștient. Ceea ce se numește în mod obișnuit stil e strâns legat de forma și de fizionomia pe care o dăm operei în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Caragiale, stilul lui Eminescu sunt rezultate dintr-o muncă titanică de îndreptări, de refaceri, de transcrieri nenumărate, până să ajungă la forma perfectă, până să ajungă deci ca stilul să fie expresia adecvată a formei ideale, întrevăzute în momentul inspirației. Stilul muzicii lui Wagner e tot ce poate fi mai personal, adică mai original. Dar între atâtea alte trăsături revoluționare ce-i alcătuiesc fizionomia particulară, e una, cea mai izbitoare, leit-motivul. Fiecare personaj din dramele sale muzicale e caracterizat printr-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
geniile artistice de pretutindeni au participat la făurirea stilului bizantin. Dogma ortodoxă și-a imprimat caracterul ecumenic în ființa acestui stil. Și dacă noi îl regăsim același la toate neamurile ortodoxe, este pentru că aceeași dogmă ecumenică înflăcărează credința religioasă și inspirația artistică a acestor neamuri. În Italia, la Veneția, la Roma, la Ravena, în Sicilia, au rămas capodopere ale artei bizantine. Ele durează din vremea fericită a dogmei ecumenice. Dar când dogma a fost modificată în această țară, nici un monument de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfințenia copilăriei. Există o artă sacră prin obiectul și prin funcția căreia îi e de la început destinată. Ea se conformează dogmei Bisericii și simbolismelor ei rituale, a căror expresie hieratică devine. Există apoi o artă religioasă liberă, născută din spontaneitatea inspirației. Caracterul ei dominant reiese atât din obiectul pe care și l-a ales să-l trateze, cât și din felul cum îl tratează. Căci singur obiectul sau tema unei opere nu-i dă caracterul religios. Dimpotrivă, sunt opere a căror
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Mirele vieții veșnice și iubindu-l pe el, te-ai ridicat pe planul iubirii universale. Androginul realizat de ascet înseamnă neutralizarea instinctului erotic, eliberarea de fatalitățile legate de el și intrarea în armonia pură a iubirii universale. Poetul de adâncă inspirație creștină, V. Voiculescu, a creat un cuprinzător simbol al neutralității androgine, contemplată ca o prefigurație a vieții eterne: Țin cumpăna-ntre suflet și-ntre carne... Drept chezășie limpede-a puterii Că patimile n-au să mi-o răstoarne, Port amândouă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
văzduh ideal, ce seamănă cu nemărginirea și cu veșnicia, ca din largul acesta să-i înțelegem mai bine proporțiile închise în timp și în spațiu. De aceea geniul se socotește chemat și ales de sus și învocă puterile supranaturale ale inspirației. Misiunea de a ne descoperi lumea vremelnică sub unghiul eternității se pare că depășește forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tradițional poetic, pentru că în realitate muza lor nu are sens păgân, ci unul pur creștin. Acesta e modul teandric al culturii creștine, la temelia căreia stă permanent o rugăciune de chemare a harului dumnezeiesc. Concepută fie mitologic, fie haric, ideea inspirației implică un plus de puteri adăugate geniului, o depășire a omenescului, o dilatare a viziunii ca să poată considera obiectul concret și limitat al artei în lumina nemărginită a veșniciei. Toate operele prin care culminează cultura omenirii respiră aceste aderențe la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e poetul lucrurilor ultime, al eshatologiei creștine, într un sens sau altul, viziunea lor merge până la limitele extreme al cauzalității și ale finalității. Nimic din ceea ce au dibuit cei vechi nu seamănă cu vastitatea acestor concepții poetice. Ele au măreția inspirației creștine. Se poate prea bine ca această inspirație să nu intensifice propiu-zis puterea de expresie a geniului, e incontestabil însă că ea dilată la maximum viziunea și totodată înnobilează expresia prin adecvare. E oare cu putință să ne imaginăm Paradisul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un sens sau altul, viziunea lor merge până la limitele extreme al cauzalității și ale finalității. Nimic din ceea ce au dibuit cei vechi nu seamănă cu vastitatea acestor concepții poetice. Ele au măreția inspirației creștine. Se poate prea bine ca această inspirație să nu intensifice propiu-zis puterea de expresie a geniului, e incontestabil însă că ea dilată la maximum viziunea și totodată înnobilează expresia prin adecvare. E oare cu putință să ne imaginăm Paradisul Pierdut sau Divina Comedia în afară de creștinism? Substanța lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
totodată înnobilează expresia prin adecvare. E oare cu putință să ne imaginăm Paradisul Pierdut sau Divina Comedia în afară de creștinism? Substanța lui e atât de intim substanța lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi înlesnesc să ierarhizeze substanțele imponderabile și incandescente ale sufletelor, ale îngerilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]