9,535 matches
-
a fost o perioadă de foamete, în 1872 o epidemie de holeră care a secerat viețile unor oameni, iar în 1893-1894 a făcut ravagii tifosul. În primul război mondial (între 1914-1918) au murit pe front 16 persoane din Rus. Perioada interbelică este una de calm relativ și de prosperitate economică. Rusenii sunt descriși ca fiind oameni muncitori, cu credință în Dumnezeu, în mare măsură greco-catolici potrivit mărturisirilor celor care au trăit în acele vremuri. În ceea ce privește ținuta, aceasta era formată din căciulă
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
duceau traiul zilnic, o altă cameră pentru oaspeți și tindă. Școala din sat a fost edificată în anul 1910, fiind inițial tot din lemn. Se pare că a folosit o vreme ca și casă parohială sau anexă a acesteia. Perioada interbelică este și o perioadă de avânt economic pentru satul Rus, aici existând deja pomenitele topitorii și spălătorii, precum și o linie ferată ce transporta minereu de la Târgu Lăpuș la Baia Mare. Rusenii au avut și un drapel minier foarte frumos și prețios
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
masă pentru cursuri între 8 și 12, urma apoi pauză de masă, iar după-masă, cursuri între 14 și 17. Adulții urmau cursuri doar seară, câte două ore, la lumina lămpii cu petrol. Învățător pe o perioadă mai îndelungată în perioada interbelică a fost Oliver Viman din Gâlgău, ginerele preotului Atanasiu Cândea. Alți învățători în această perioadă au fost: Oros (Vasile?) și Săvan (Ion?). În 1952, clădirea în care școală funcționează și în prezent a fost construită din piatră de calcar. Materialul
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
fost în comuna Stănița) și Principele Carol; comuna făcea parte din aceeași plasă și avea 2246 de locuitori. În 1931, satele componente ale comunei erau Bâra, Călugărița-Negrești, Oțeleni, Principele Carol și Rediu (preluat de la comuna Doljești), iar spre sfârșitul perioadei interbelice, comuna devenise reședință a plășii I.G. Duca a aceluiași județ. După instaurarea regimului comunist, satul Principele Carol a primit denumirea de "Satu Nou" În 1950, comuna a fost transferată raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea
Comuna Bâra, Neamț () [Corola-website/Science/301618_a_302947]
-
prin tratatul de la Trianon. Astfel, anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele românesc de "Bicaz", cu o populație de 6994 de locuitori, în plasa Tulgheș a județului Ciuc, această comună cuprinzând și teritoriul actualei comune Bicaz-Chei. Spre sfârșitul perioadei interbelice, cele două comune s-au diferențiat. În 1950, comuna Bicazu Ardelean a fost transferată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a trecut la județul Neamț. În comuna Bicazu Ardelean se află din satul Telec, monument istoric de arhitectură
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
iar o parte provin din Ungaria ori Bulgaria. Biserică veche din Buruienești a fost construită din cărămidă în anul 1864, dar a ars în anul 1872, rămânând zidurile goale. Biserică s-a refăcut după incendiu, a durat până la începutul perioadei interbelice, când s-a construit biserică actuala, începută de pr. Leon von Melzen OFMC, originar din Belgia. S-a dat în folosință cultului în anul 1937. Tot el a adus din Belgia și clopotele actuale. Patronul Bisericii este "Sfanțul Iosif Muncitorul
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
Patronul Bisericii este "Sfanțul Iosif Muncitorul". Silueta bisericii, cu o lungime de 43 m., domină coasta dealurilor din stanga Șiretului cu turnul înalt de 40 m., flancat de cele două turnulețe. Centrul parohial din Buruienești s-a deschis la începutul perioadei interbelice, după ce a fost alternativ administrat fie de Săbăoani, fie de Adjudeni. La 1 martie 1970 a fost numit paroh pr. Petru Ciocan. Începând din anul 1992, împreună cu bunii și mărinimoșii credincioși din Buruienești, s-au făcut mai multe lucrări la
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
parte din comune și plăși diferite. Astfel, Moara Nouă făcea parte din comuna Ploieștiori (plasa Târgușorul), iar satul Corlătești era reședința unei comune din plasa Crivina, comună ce avea 431 de locuitori și o biserică datând din 1792. În perioada interbelică, s-a regăsit în plasa Ploiești a județului Prahova. În 1925, comuna Berceni fusese desființată și inclusă în comuna Corlătești, cu reședința în satul Berceni și având în compunere satele Berceni, Cătunu, Corlătești și Ghighiu (compoziție apropiată de cea actuală
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]
-
Bâra este un sat în comuna Balta Doamnei din județul Prahova, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, avea 456 de locuitori și făcea parte din comuna Lipia-Bojdani, plasa Znagovul, din județul Ilfov, iar în perioada interbelică, din comuna Turbați (denumită ulterior Siliștea Snagovului), plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov. În 1950, județele s-au desființat și a trecut în regiunea București, raionul Buftea. La reforma administrativă din 1968, a fost arondat comunei Balta Doamnei din județul
Bâra, Prahova () [Corola-website/Science/301643_a_302972]
-
cu 82 de elevi (dintre care 28 de fete) în 1891. În oraș se ținea târg duminica, în care localnicii își desfăceau produsele agricole, dar și de dulgherie, rotărie, cizmărie, fierărie. A continuat să aibă același statut și în perioada interbelică, deși avea doar 1700 de locuitori în 1924. În 1950, a devenit parte din raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești, pierzându-și statutul de oraș. În 1968, comuna a devenit parte a județului Prahova, reînființat, alipindu
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
Enuță și soția sa Ecaterina în 1802. În comună erau 2 mori cu aburi. La începutul secolului al XX-lea, satul Mazîli a căpătat denumirea de "Fântânele", ca și comuna, iar Bozieni a devenit sat de sine stătător. În perioada interbelică, comuna a fost arondată plasei Urlați din județul Prahova, iar în 1950 a trecut în raionul Urlați din regiunea Prahova și apoi în raionul Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, în comuna Fântânele a fost inclus și teritoriul comunei Vadu
Comuna Fântânele, Prahova () [Corola-website/Science/301671_a_303000]
-
Dimitrie Ioanidis. Satul Poenarii Apostoli era reședința unei comune formată din el și din satele Poenari și Gorgani, având în total 849 de locuitori, o școală mixtă și 2 biserici (una datând din 1820 și una din 1744). În perioada interbelică, cele trei comune au fost transferate plășii Câmpul din același județ. Comuna Poenarii Apostoli a fost reorganizată la începutul secolului al XX-lea, satele Poenari și Gorgani fiind comasate în satul Poenarii Vechi, comuna având atunci 1035 de locuitori. Comuna
Comuna Gorgota, Prahova () [Corola-website/Science/301678_a_303007]
-
de Sus (ultimul fiind astăzi în comuna Dumbrava), având în total o populație de 657 de locuitori, o singură biserică zidită în 1790 și o școală datând din 1874 frecventată în 1892 de 28 de elevi, toți băieți. În perioada interbelică, în anuarul SOCEC din 1925 apare și satul Belciuguri, ca parte a comunei Cornurile, iar Drăgănești a fost în continuare reședință de plasă, denumită în acea perioadă "Drăgănești". În 1950, plasa și județul au fost desființate, comunele fiind arondate mai
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
moșierul Alexandru Filipescu în 1844 și o alta zidită în 1879. În această comună, pe râul Teleajen funcționau două mori de apă și o pivă, iar pe râul Drajna, în cătunul Făgetul exista o altă moară de apă. În perioada interbelică, Anuarul Socec consemnează că în 1925 cătunul Chirițești a dispărut, iar comuna Cătunu a fost desființată, fiind alipită comunei Ogretin. Comunele Drajna de Jos, Drajna de Sus și Ogretin făceau parte din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
Iordăcheanu în 1864. Satele aflate pe malul drept al râului făceau parte, alături de alte sate, din comuna Hârsa, o comună ce avea în total 1.863 de locuitori, 5 biserici și o școală frecventată de 45 de elevi. În perioada interbelică, comuna a fost temporar desființată și satele sale trecute la comuna Gornet-Cricov. A fost reînființată în 1938, cu aceeași compoziție. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, iar în 1952 — raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Buzău și era formată din satele Pietricica, Lapoș, Lăpoșel și Valea Unghiului, având 1210 locuitori; o școală în cătunul de reședință, frecventată de 37 de elevi; și trei biserici. Satul Glod făcea pe atunci parte din comuna Tisău, În perioada interbelică, comunei i s-a arondat cătunul Glod, împreună cu satele Buda și Crăciunești, comuna având în total atunci 2387 de locuitori. În 1950 a trecut la raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi, din 1952, al regiunii Ploiești. În 1968, la
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cricovul și era formată din satele Țărculești, Gornet, Coșărele și Valea Boului. Ea avea 1943 de locuitori, o școală frecventată de 120 de elevi (din care 4 fete) și 4 biserici. În perioada interbelică, comuna Iordăcheanu (cu satele Iordăcheanu, Plavia și Mocești) a fost desființată și inclusă temporar în comuna Gornet-Cricov, iar satul Valea Boului a trecut la comuna Apostolache. În 1936, comuna Iordăcheanu a fost reînființată. În 1950, comuna a fost arondată raionului
Comuna Gornet-Cricov, Prahova () [Corola-website/Science/301679_a_303008]
-
comuna Tohani, fiind amenajat ca stațiune balneară, datorită izvoarelor de ape minerale de acolo. Satul Boboci a fost prima stațiune balneară din Țara Românească, înființată în 1825 și vizitată de domnitorul Grigore al IV-lea Ghica în 1828. În perioada interbelică, i s-a arondat și satul Fințești, după desființarea comunei Fințești, comuna Jugureni având atunci 2860 de locuitori. În 1950, la desființara județelor, comuna a fosta arondată raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În
Comuna Jugureni, Prahova () [Corola-website/Science/301685_a_303014]
-
înfrântă, mulți țărani fulgeni au fost judecați și acuzați de rebeliune. În această perioadă, comuna era formată din cătunele [[Fulga de Sus]] și [[Fulga de Jos]], la fel ca și astăzi. Ea făcea parte din plaiul Câmpul al [[Județul Prahova (interbelic)|județului Prahova]], cu 3515 locuitori, având câte o biserică în fiecare din sate, (cea din Fulga de Sus zidită la 1834 „prin osârdia și cheltuiala vătafului Iordache Rușescu și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
avut loc în această perioadă bombardamente aliate. Participarea ostașilor fulgeni la război a fost cinstită prin ridicarea a două monumente în cele două sate: „Lor și înaintașilor noștri pentru binele țării,/ de-a pururi o lacrimă de recunoștință.” În perioada interbelică, comuna a aparținut de plasa Drăgănești, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1950, a fost arondată raionului Urlați din [[regiunea Prahova]] și apoi, în 1952, raionului Mizil din [[regiunea Ploiești]]. În 1968, comuna a redevenit parte a
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni). În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului. În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, și a preluat satele comunei
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
doar 58 de familii. Până în 1845 (când s-a desființat jud. Saac), Plavia era resedința plasii Tohani, afirmație ce ni se pare eronată. DTSR (1872) menționează așezarea ca sat component al com. Iordăcheanu, fapt confirmat și în DGJPh. În perioada interbelică satul intra în componența com. Gornețu-Cricov. După război, HCM restabilește apartenența de comuna Iordăcheanu, în componența căruia îl găsim, dar prin Decizia nr. 275/1989 a comunei ex. al Cons. Pop. Jud. Ph., satul dispărea ca unitate administrativ teritorială. Legea
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
de 58 de elevi (din care 14 fete) și trei biserici — două în Păulești, din care cea mai recentă data din 1887, și una în Găgeni, datând din 1888. Satul Cocoșești făcea parte pe atunci din comuna Strâmbeni-Blejoi. În perioada interbelică, anuarul Socec menționează în plus două cătune, Dănești și Degerați, precum și apartenența comunei la plasa Ploiești din același județ. În 1931, satul Găgeni a devenit reședința unei comune formate doar din el. Între 1938 și 1945, comuna l-a avut
Comuna Păulești, Prahova () [Corola-website/Science/301700_a_303029]
-
675 de case. Comuna avea o școală mixtă frecventată în 1899 de 53 de elevi și 6 biserici ortodoxe — în Podenii Noi, refăcută în 1827, în Ghiocel (1841), Mehedința (1861), Rahova (1832), Popești (1857) și Valea Dulce (1807). În perioada interbelică, comuna este menționată în anuarul Socec în componența actuală, acolo figurând și satul Podul lui Galben; comuna avea în total 4614 locuitori. În 1931, câteva sate ale comunei s-au separat și au format comuna Mehedința, aceasta având în compunere
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
a devenit comună de sine stătătoare, iar Poiana Țapului a trecut la comuna Predeal. Comuna Bușteni, formată din Bușteni și Poiana Țapului, s-a înființat la 1 iulie 1908, datorită creșterii economice și demografice a așezărilor din zonă. În perioada interbelică, Poiana Țapului era o comună separată, având arondate satul Poiana Țapului și cătunele Jepii Mari, Jepii Mici, Cumpătu, Piatra Arsă, Valea Babei și Zamura, cu 634 de locuitori, în plasa Peleș din județul Prahova. În 1950, comuna a fost desființată
Poiana Țapului, Prahova () [Corola-website/Science/301711_a_303040]