9,213 matches
-
surpriză în privința asta. Noul guvern era format pe jumătate din membri ai Hamas. În traducere: dau bani pentru orice mai recent de secolul VII; dacă vreți să dezgropați ceva mai vechi, sunteți pe cont propriu. Lui Ahmed nu-i scăpă ironia. Cândva fusese un erou al clasei politice palestiniene. Fusese membru fondator al unui grup de intelectuali, care cu câteva decenii în urmă insistase să cerceteze pământul de sub picioarele lor după o metodă absolut nouă. Până în acel moment, încă de la expedițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arabii aruncau în aer toate cafenelele din Ierusalim. Pentru că tipul care a stat în scaunul ăsta a încercat să facă o treabă bună, dar ei au dat-o în bară. Liniște, până și la interfon. Știau ce însemna asta: o ironie venită de sus, care, cu siguranță, nu va fi ultima. Avem mai multe date legate de moartea colaboratorului, spuse agentul CIA, încercând să schimbe starea de spirit. — Da? interveni secretarul de stat. — După cum spuneam mai devreme, în mod normal un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care să aibă legătură cu indiciul lui Guttman. Înaintă spre un spațiu mai larg, unde lucra un grup de bărbați cu căști de protecție galbene: arabi, Maggie nu putu să nu observe. Își aminti nota din materialul informativ, ce sublinia ironia faptului că așezările evreiești de pe Malul de Vest, la fel ca și bariera de securitate sau zidul Israelului, atât de urâte de arabi, erau aproape întotdeauna construite de mâini arăbești. În fața ei se afla secțiunea de curând expusă a Zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poți să fii. Cum îndrăznești... —Ai făcut toate astea pentru că ți-a fost teamă că scoaterea la iveală a testamentului ar putea da peste cap procesul de pace? Toate aceste omoruri, de ambele părți? În glasul ei se simțea o ironie tristă. —Ai făcut toate astea ca să previi suspendarea procesului de pace? Nu te-ai gândit nici o clipă că omorurile în lanț, în cel mai delicat moment al negocierilor ar putea singure să dea dracului negocierile? Vreau să spun că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oricum, dacă n-aș avea eu inițiativa, tot mi-ați fi cerut dumneavoastră să le pun În vedere să nu fim deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată din avion la firescul ironiei savante cu care neutraliza tentativele mele ridicole de a domina dialogul. Ridicole, pentru că postura În care mă aflam nu justifica deloc, dar absolut deloc, ipostaza cocoșească În care Încercam să mă instalez În virtutea unor obișnuințe devenite deja și de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Franța. În paranteză fie spus, președintele De Gaulle se afla atunci, dacă nu mă-nșel, Într-o vizită de stat În România. Că tare Îl mai cultivau liderii occidentali pe Ceaușescu al dumneavoastră, așa comunist și dictator cum era! Scuzați ironia... Prin Parisul zguduit de mișcări de stradă, studenții au defilat, Între altele, cu bannere pe care scria: Dumnezeu a murit! - semnat, Nietzsche. Pe unul dintre ele a apărut replica glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze mai mult povestea acelui Nicolae Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmă, m-am redresat. Am avut chiar puterea să-mi reprim impulsul de a pune Întrebări. - Cred că - până la un punct, cel puțin - aș putea să continui eu povestea, am spus, căutând să-mi ascund cât mai bine neîncrederea și ironia. Fetița din fotografiile aduse În Franța de iubitorul bunic, pe numele ei de botez Elvira, viitoare Eveline, a crescut și, Într-o zi, absolut, dar absolut din Întâmplare, a descoperit documentele pe care Sebastian Corbu, care nu prea dăduse crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îmi imaginez eu că se cheamă criminalii care se ocupă cu enigmistica aplicată). Rezultatul va fi, ai ghicit, zece. Respectiv, șirul numerelor de la zero la nouă. - Până aici, logica ta Îmi pare perfectă, am intervenit din nou, neținând seama de ironia cu care mă gratulase la Întâia tentativă de Încurajare. - Din păcate, logica - fie ea și perfectă - este o condiție necesară, nu Însă și suficientă pentru a ajunge la rezultate valabile. Dacă nu mă crezi, Încearcă. Poftim, ai aici, ca material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo). Își petrecea serile într-o farmacie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo). Își petrecea serile într-o farmacie, și lumea spunea că-și prepară veninurile. Și totuși el a fost acela care a organizat lupta politică împotriva dictaturii lui Joîo Franco, rezumînd-o într-o formulă celebră: "Trebuie să-l obligăm
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
desăvârșită; căci întocmai cum Suveranul plătea cu viața greșeala lui Joîo Franco de a instaura dictatura într-un moment când nimic nu mai putea fi salvat, tot așa Franco plătea greșelile Regelui; inaderența lui la momentul politic intern, ușurătatea și ironia lui, care-l făcuseră peste măsură de impopular. "N-am văzut pe nimeni plîngînd", scrie Julio de Vilhena, amintindu-și de seara de la Arsenal. Se discuta cazul, făcîndu-se felurite considerații, dar n-am văzut nici o lacrimă alunecând pe fețele prietenilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cea mai înaltă accepție a cuvântului și buni Portughezi, așa cum e nevoie pentru mărirea Portugaliei" (A minha resposta). Salazar mărturisea aceasta în 1919, cu prilejul suspendării sale din învățămînt, învinuit fiind de monarhism și antirepublicanism. A minha resposta, în afară de savuroasa ironie și fermitatea morală care însuflețesc cele 15 pagini dactilografiate - este și un foarte prețios document autobiografic, - căci, așa cum nu prea obișnuiește, Salazar vorbește aici despre sine și despre idealurile vieții sale. Pasiunea de profesor se trădează la fiecare pagină. Lipsit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat la început nedumerire, așa cum provocaseră ideile lui, stilul lui de viață, sobrietatea lui, tăcerile lui, lipsa lui de luxurie, de emfază, de veselă ironie. Un om care nu făcea spirite, nu putea fi inteligent; un om care nu vorbea, nu putea fi simpatic; un dictator care cerea economii, nu putea avea geniu politic. Nedumerea, exaspera - dar el continua să-și vadă de treabă. Știa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceva mai plin, antebrațele ei ceva mai puternice și o dată sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani s-a măritat cu un fierar dintr-un sat Îndepărtat) o licărire de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a nu Îngădui zâmbetului ei să dispară, de a-mi tulbura somnul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plângea În anii douăzeci și treizeci că tinerii poeți ai emigrației Împrumutaseră de la el meșteșugul, dar se conformau principalelor clișee la modă, l’angoisse și remodelarea sufletului. Am căpătat cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul lui fizic era bolnăvicios, cu niște nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e un copil normal, am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de a te pedepsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care m-am chinuit s-o plătesc în cea mai mare parte a vieții mele de om muncitor, și să mă duc după o fată plicticoasă cu care abia dac-am vorbit. Ar râde cu toții acum, desigur, amuzați de ironia mea, de ridicolul poveștii mele și de felul isteț în care o exprimam. M-am uitat în jos la picioarele mele. Nu se clinteau, bineînțeles. Pe cât de incredibile ar fi fost comportamentul și motivația mea în orice lume reală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de început, dar uneori chiar de groază. Dar știam că nu peste mult timp va trebui să dau ochi cu casa și cu Judy. Deși eram surprins să descopăr cât de lesne supraviețuiam cu strictul necesar de efecte personale (ce ironie că majoritatea timpului meu dintr-o zi era petrecut în dispute privind diviziunea celor mai triviale dintre bunuri), știam că în scurtă vreme va trebui să-mi extind garderoba și, pe lângă haine, mai aveam nevoie și de unele cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu asta am intenționat. ― Ar fi trebuit să mă supăr, repetă încăpățînat bătrânul. Dar nu mă supăr pentru că n-ați înțeles nimic. Sânt un om sever. Sever în primul rând cu mine însumi. ― Probabil că eu nu cunosc noțiunea... ― O ironie ieftină care nu vă onorează, iar pe mine nu mă atinge. Am crescut într-o casă unde, înainte de toate, mi s-a cultivat simțul datoriei. ― Și dragostea pentru semeni, bănuiesc. ― Vă obsedează caietul meu. Oamenii aceia au greșit. Nu puteau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-au deschis, nimeni n-a venit pe palier ca să se bucure de spectacolul fugii, nimeni n-a aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua nu s-a aplecat nimeni la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe scară târând tot calabalâcul acela, lifturile zbârnâind la urcare, zbârnâind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care fusese scrisă această frază, pe care tocmai o citase : „Trebuie precizat însă faptul că memoriile din care tocmai am citat această frază au fost publicate în 2003, cînd martirii și eroii autoproclamați timp de un deceniu provocaseră nu numai ironii, ci și respingere în rîndul publicului bulgar”, menționează autoarea. Carevasăzică așa : pe la începutul anilor 2000, în Bulgaria era deja de bonton o astfel de „neutralitate axiologică” a amintirilor despre comunism, expresie, s-ar înțelege, și a unei saturații publice față de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
natură să recupereze o perioadă de derută și stagnare și să relanseze țara pe piața politică și economică a lumii : Atenție, Bătrîna Doamnă se întoarce, mai tînără și în pas cu lumea ca niciodată ! - avertiza sloganul, cu o subtilă (auto-)ironie tipic britanică. Problema cu acest brand de țară care trebuie să promoveze un proiect de țară este că un asemenea proiect ar trebui să existe. Or, din cîte văd eu privind în țara noastră în ultimii ani, singurul proiect de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]