9,417 matches
-
au văzut, Într-o formă sau alta, catapultați În fruntea treburilor unei comune, ale unui oraș, județ sau chiar În parlament ori guvern. Corupția enormă pe care ne-o reproșează forurile de la Bruxelles Își are aici originea, disprețul față de cetățeanul „mărunt”, birocrația ca o altă formă de corupție și care l-a Împiedicat și dezarmat adesea pe investitorul străin să se abată și pe plaiurile noastre. Vorbesc de realul investitor, și nu de acei aventurieri care au folosit abil lăcomia stupidă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asuprire. Și poetul Alexandru, care, naiv - Însă manipulat de presa culturală pro-ceaușistă! -, credea că sosise ora „românismului” sub mantia unui „domnitor grotesc”, mai hilar și mai abil decât orice fanariot exportat de un imperiu leneș și depărtat; un biet și mărunt șef de stat care, după ce confiscase tot ce mișca și stătea, și-a vârât mâna-i hrăpăreață și În istoria națională, spurcând pentru multă vreme icoane și simboluri sfinte naționale! Un nebun, de fapt, pe care „ai săi” l-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar care „nu mâncase salam cu soia”, care nu-și petrecuse deci ultimele decenii În sânul populației cum o făcuse Iliescu, de exemplu! - să acceadă la cea mai Înaltă funcție În stat. Între cei doi s-au interpus apoi, firesc, mărunții intriganți ce apar În orice organizație care tinde spre putere și, din „cearta” lor, din insistenta neînțelegere care a domnit Între ei, s-au născut relele majore care și-au pus amprenta pe Întreaga viață a P.N.Ț.-ului, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a destinului” - „cale” pierdută mai târziu, În timp și În alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele În nopțile de august, de interese și necesități de toată mâna, derizorii, spre care ne Împing poftele noastre mărunte și tiranica opinie publică. Adeseori gândesc, cum o zice psalmistul, la cei morți de tineri prin stupidele și interminabilele „noastre” războaie sau chiar și la miile și miile de copii care mor Înainte de vreme (Gustav Mahler are un ciclu superb
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevăr Îndrăznește, cât adevăr suportă un spirit” - spune Nietzsche. „Eroarea credinței Într-un ideal nu este obtuzitatea (ne-Înțelegereaă; eroarea este lașitatea!...” Lașitatea unui destin, care nu este altceva decât „pierderea, Înnămolirea” unei ființe În acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav, ci credința În forțele proprii. Sau, În ceea ce unii istorici „romantici și reacționari” considerau a fi „credința În geniul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niște mediocri aroganți, Începând cu acel Pavel Apostol (fals prieten al lui Blaga, ale cărui denunțuri la securitate contra marelui poet și filosof ies acuma la lumină!Ă și cu alții, cam din aceeași făină, dacă nu informatori, oricum carieriști mărunți, provinciali, Împânzind coloanele bietelor reviste literare de atunci - Contemporanul printre altele! - cu texte imunde, false, ornate, bineînțeles, cu citate din „tovarășul”. Din admirație culturală, dar și din compasiune, mi i-am apropiat pe cei doi „Castor și Polux” ai filosofiei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Unii cititori vor zâmbi probabil citind rândurile de mai sus; sunt de acord, trebuie un anume curaj sau inconștiență să ataci teme atît de discutate și Întoarse pe toate fețele de minți luminate și auguste, Încât orice ai adăuga tu, mărunt scriitor aflat Într-o zonă marginală a marii culturi europene, nu poate, În cel mai bun caz, decât să provoace o ridicare din umeri: problema bătrâneții și, mai ales - mai ales! - problema morții! Dar, dacă, În fervoarea tinereții și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată nevoilor fizice personale, nerăbdarea față de alții, o nerăbdarea ce devine tot mai organică și care Înseamnă de fapt slăbirea gravă a capacității de imaginare a celuilalt, a empatiei, cum se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi se Întâmplă și mie - și foarte multora, pe toate meridianele! - când ridic privirea admirativă, uimită și Înspăimântată, spre firmamentul sclipitor și teribil, ce Încearcă, prin grandoarea și forța sa liniștită și enormă, să mă turtească În carapacea mea de măruntă insectă așa-zis gânditoare! Toată această indescriptibilă și incomensurabilă masă de piatră și gaze, de continue explozii nucleare și de capacitate de autodistrugere, care, prin simplă și continuă comparație, mă aruncă la ultima periferie a valorilor și măsurilor realității, pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gânditoare! Toată această indescriptibilă și incomensurabilă masă de piatră și gaze, de continue explozii nucleare și de capacitate de autodistrugere, care, prin simplă și continuă comparație, mă aruncă la ultima periferie a valorilor și măsurilor realității, pe mine, infinit de mărunta și perisabila ființă vie, tot acest „teatru” enorm și vast, teatru al Mișcării și al Materiei, nu cumva Își găsește echilibrul tocmai În infima și „disprețuita” mea ființă? În spiritualitatea mea născută atât de labirintic și În urma unor atât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Rebreanu „coboară” la București?Ă „Norocul” de a fi fost desemnat de la vârsta de șaisprezece ani ca „dușman de clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații sociale”, decenii la rând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atât de rar, de mare, Încât nu-și arată roadele decât peste decenii. Și, ha-ha, cu condiția să o suporți, să te „ghemuiești”, cum spune un erou de-al meu, sub această piatră mare, grea, acoperită de mucegai și de mărunți scarabei, să te dai, așa, cu câțiva „centimetri” de-o parte „din tine”, să te rupi ca o fugară stafie din conturul de carne al propriului tău trup vizibil și să te privești, dacă poți, cu „oarecare” interes! Nu, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii le fac acest „dar” ciudat; un dar ca o lovitură de ciocan a timpului, o nenorocire, o năpastă care, la capătul ei... da, doar la capătul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față de experiențe și trăiri plenitudinare, de vârf. Că Încă nu am ajuns „să-mi fie frică!” și pot privi cu o anume candidă curiozitate În unghere ale realului ce se luminează brusc. Sau, pe dos, dacă vreți și dacă un mărunt zâmbet sarcastic vă mișcă buzele - ei, da, bine, să zicem că... nu mi-e frică de „demonul nebuniei”, un musafir oarecum previzibil pe culoarele „meseriilor” noastre, cele care trăiesc din imaginație debordantă și din Închipuiri ultra-colorate, ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-mă! Cânta Încă o dată poetul nostru național, „mințind cu adevărul”, deosebindu-și, la rându-i, norocul În suferință! Una, pe jumătate „imitată” din marea modă romantică a vremii, dar și pe jumătate veșnic renăscută din firea sa inaptă de mica, mărunta fericire omenească, respingând mereu acel noroc de care te Împiedici la toate colțurile străzii. Orgolios, princiar, vroind un „alt noroc”, cel pentru care era născut - spre fericirea, spre Împlinirea sa și spre adevăratul nostru noroc al neamului În a cărui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Elena, a exclamat: Quel roman que ma vie!... Iată cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om creator de istorie sau ins „mărunt”, se poate transforma În „pilda”, În „schema”, În „linearitatea” și simbolul unui erou romanesc. Deoarece ce este În fapt un „personaj”, ca și Întreaga știință a tipologiei romanului?!... Nu este cumva Încercarea noastră de a „Înțelege”, de reducție, deci, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevoie de o politică de mână forte pentru punerea În aplicare a programului de reforme. Din păcate, după marele guvern prezidat Între 1863 și 1865 de Mihail Kogălniceanu, căruia i se datorează esențialul reformelor, Cuza s-a Înconjurat de oameni mărunți și corupți. A reușit să-i coalizeze Împotriva lui pe conservatori și pe liberali, care altminteri nu se Înțelegeau deloc. Susținuți și de armată, liderii politici au pus la cale lovitura de stat din 11 februarie 1866; Cuza a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
președinția „colegială“ a României). Faptul că una dintre fiicele lui, lipsită de talent și cu o Înfățișare nu tocmai convingătoare, a aspirat să devină stea de cinema și a interpretat roluri principale În numeroase filme a fost doar o abatere măruntă și oarecum anecdotică de la regula comunistă a unei puteri personale manifestate cât mai impersonal. Oficial, instanța supremă rămânea partidul. Odată cu Ceaușescu, instanța supremă a devenit familia, pusă, chiar oficial, Înaintea partidului. Inițial, Ceaușescu a moștenit doar funcția de lider de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fermentul ei spiritual. Al doilea personaj simbol a devenit Emil Constantinescu, profesor la Facultatea de Geologie și rector al Universității din București Între 1992 și 1996; Înainte de 1989, a fost — ca milioane de români — membru al partidului comunist, Îndeplinind funcții mărunte la nivelul facultății, unul dintre acei membri de partid „pasivi“ care nici n-au rezistat, dar nici n-au slujit cu entuziasm regimul; În 1990, ca prorector, s-a declarat solidar cu manifestanții din Piața Universității. Fără a pune Încă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
majoritatea absolută, P.D.S.R. și-a asociat la guvernare Între 1992 și 1996 cele trei partide ale stângii naționaliste: P.U.N.R., P.R.M. și P.S.M. Coaliția aceasta a fost supranumită „patrulaterul roșu“. Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a practicat politica pașilor mărunți. „Pași mărunți“, este drept, spre economia de piață și spre Occident. Altă cale nici nu mai era. Regimul Iliescu s-a angajat Într-un curs obligat. Cu meritul de a fi Înțeles că altfel nu se mai poate, dar și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
P.D.S.R. și-a asociat la guvernare Între 1992 și 1996 cele trei partide ale stângii naționaliste: P.U.N.R., P.R.M. și P.S.M. Coaliția aceasta a fost supranumită „patrulaterul roșu“. Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a practicat politica pașilor mărunți. „Pași mărunți“, este drept, spre economia de piață și spre Occident. Altă cale nici nu mai era. Regimul Iliescu s-a angajat Într-un curs obligat. Cu meritul de a fi Înțeles că altfel nu se mai poate, dar și cu vina
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
marș asupra Bucureștiului (la Începutul anului 1999) decât Mânăstirea Cozia, cu medierea Bisericii! Și, În sfârșit, alegerile din 2004 s-au desfășurat Într-o notă religioasă cât se poate de vizibilă. Aproape toți candidații la președinție, mai importanți sau mai mărunți, au ținut să pună În evidență relația lor specială cu Biserica; În Parlament, patriarhul și-a jucat rolul la Învestirea noului președinte, iar acesta, mult mai degajat decât Iliescu, n-a ezitat să se Închine În repetate rânduri. România este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trezit un pic. Era ca și cum prezența mea activa luminile. (Sau poate te urmărește ceva - un al doilea gând, pe care nu voiam să-l iau în considerare în acel moment.) Prin ușile glisante ale bucătăriei m-am uitat afară. Ploua mărunt, dar Victor dormea pe verandă, tremurând, pierdut într-un vis, dezvelindu-și colții la un dușman necunoscut și nu s-a trezit când am deschis ușile glisante, am ieșit și m-am îndreptat în direcția din care veniseră sunetele acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și frig. Lume străină este și acum multă (...). Specialiștii cunosc cauzele timpului de anul acesta, dar noi ceilalți, dacă ne ridicăm În univers, ne Îngrozim chiar de existența noastră. Un haos În care plutim și ne frământăm cu fapte rele, mărunte. La Fălticeni am predat și Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a ceea ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
secundă de bucurie a avut când a văzut pe Blériot zburând cu avionul după modelul machetei sale reținute la expoziția de la Paris din anul 1900. Doar atât; și câte În lume nu sunt nefirești și numai nepreviziunea și multe sau mărunte sunt stavile În calea adevărului. Dumneavoastră aveți meritul că ați făcut ce s-a putut În rămânerea scrisului În timp, care cine poate ști dacă cândva, În viitor, nu va fi un indiciu pentru noi căutători de adevăr, și atunci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]