8,119 matches
-
conflictelor/tensiunilor). - atributele teritoriale stabilite pe baza valorii indicelui de potențial geopolitic: arii pivotale (Arabia Saudită, Egipt, Maroc), arii periferice interioare (Algeria, Libia, Tunisia), periferii de contact (Irak, Kuwait, Bahrain, Qatar, E.A.U., Oman, Iordania, Siria, Liban, Teritoriile palestiniene, Malta), periferii marginale (Mauritania, Sahara Occidentală, Ciad, Sudan, Eritrea, Djibouti, Somalia, Yemen, Comore) - vezi fig. 92 de la Cap. 3.3.3. Lumea arabă - un „continent intermediar”. - atributele teritoriale date de valoarea indicelui de potențial a infrastructurilor critice de transport, definesc areale cu potențial ridicat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
perimetrul subregiunii est-sahariene (alături de Sudan) și nu în subregiunea afro-mediteraneeană, s-a făcut în baza valorilor conflictualității (cu pondere semnificativă și identică a aceleiași categorii de stări conflictuale - conflictele interne cu cauze etno-confesionale - 33%), precum și în baza atributului de periferie marginală al ambelor state date de valorile indicelui de potențial geopolitic. De asemenea, configurarea Irakului sub forma unei subunități singulare mesopotamiene, diferită de subunitățile vecine, a fost realizată pe baza unor particularități a elementului conflictual diferită de a statelor vecine (predominarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
Raportând apariția tulburărilor de involuție la substratul psihic preexistent, de diferențiază de către C. I. Parhon, în 1955, corelația dintre aceste tulburări și tipul de sistem nervos slab și dezechilibrat. O serie de alte lucrări prezintă cazuri psihiatrice totdeauna cu notații marginale foarte interesante (cazuistică). În epoca 1900-1930, această cazuistică constituia tezaurul care a alcătuit, în timp, fondul de dezvoltare al psihiatriei în România. În mai multe publicații, C. I. Parhon a analizat morbiditatea psihiatrică din România, fiind primul specialist în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cât mai mult posibil tendința de uniformizare a unor caracteristici comportamentale strict individuale, care depinde de o fenomenologie pe care încerca să o contureze cât mai detaliat. Evitarea strictă a sintagmei de "comportament normal", dezvoltarea și aprofundarea conceptelor de comportament marginal, deviant, disocial, patologic, corelarea acestora cu conștiința, morala, mentalitatea și mentalizarea au reprezentat și reprezintă un pregnant exemplu al modului în care acuratețea fundamentării și aplicării criteriologiei științifice pot fi utilizate în deplină armonie cu înțelegerea profundă a universului uman
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și (b) existența unei motivații cognitive universale pentru tiparul ergativ. (a) "Visitez les mers du Sud et plongez-vous dans l'insolite avec la construction ergative", scrie Tchekhoff (1978: 11), caracterizând construcția ergativă, necunoscută limbilor moderne occidentale, ca fiind ciudată, exotică, marginală. Participantul cel mai important la acțiune ar fi pacientul, care întreține cu verbul o relație mai intimă decât agentul, participantul cel mai puțin important, marcat și facultativ. Nu toți lingviștii care au avut în vedere fenomenul împărtășesc această idee. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
propuse pentru engleză. Este adevărat însă că ponderea verbelor derivate este considerabil mai mare decât a celor primare. Deși în engleză, ca și în româna actuală, verbele din această subclasă semantică nu acceptă complementul intern, în româna veche erau posibile, marginal, construcții de tipul a adormi un somn (vezi Capitolul 4, 4.). Din punctul de vedere al raportului dintre verbele care denumesc evenimente având cauză internă și cele având cauză externă, autoarele citate au arătat, pentru engleză, că majoritatea verbelor inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este o achiziție târzie. Limbile care nu dispun de a avea lexical folosesc pentru acest tip de structură pe a fi (être à). În structurile latinești de tipul Mihi est pecunia, obiectul posedat ocupă poziția de subiect, iar posesorul este marginal, fiind exprimat prin dativ. În structurile de tipul Habeo pecuniam, ego nu este agent, iar a avea este un verb de stare. Analiza lui Benveniste constituie punctul de pornire pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai citit și care a influențat cel mai mult Evul Mediu, după cum demonstrează răspândirea tratatului său, De institutione musica, ale cărui citate și referințe sunt prezente în toate lucrările medievale și ale cărui manuscrise conțin un corpus imens de glose marginale. În lucrarea sa, Boezio compendiază teoria armonică din Antichitatea târzie, făcând referință îndeosebi la tratatul armonic al lui Nicomaco di Gerasa, confruntându-se apoi cu teoria lui Aristosen și a lui Ptolomeu. De la Nicomaco, Boezio a împrumutat structura neopitagoreică, bazată
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
considerau că muzica bună putea să dea naștere emoțiilor sănătoase în sufletul credincioșilor, și, astfel, puteau să se roage mai bine în celebrările liturgice, unde se simțeau puțin solicitați din cauza limbii latine pe care nu o înțelegeau și a rolului marginal de simpli spectatori pe care îl aveau în cadrul unor ceremonii somptuoase. Între secolele XV și XVI, școlile muzicale abațiale și ale catedralelor au devenit astfel realități muzicale prestigioase și adevărate laboratoare de artă polifonică rafinată. Aici, cantorii-compozitori s-au format
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
compoziția madrigalelor spirituale au fost folosite, îndeosebi, cartea „Cântarea Cântărilor” și „Cartea Psalmilor”, întrucât acestea se pretau mai bine la bogăția lor poetică și la natura lor lirică. Odată cu invazia polifoniei, cântul gregorian și-a menținut o poziție limitată și marginală, fiind apreciat numai în teorie, dar puțin executat în practică; deseori, era folosit pentru compoziția polifonică asemenea unei cărămizi de construcție. A decăzut astfel și abilitatea executivă transmisă de secolele precedente, împreună cu capacitatea comprehensiunii sale stilistice și artistice. Pentru o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dintre factori, se pot opera discriminări în ceea ce privește ponderea cauzativă a diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze ale diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze ultime, în timp ce alții ca reprezentând mai mult variabile intermediare, cu o contribuție proprie marginală. În explicarea delincvenței, de exemplu, eficiența sistemului de învățământ sau a celui religios poate să nici nu apară ca un factor distinct în lista cauzală, ea fiind considerată a avea o influență slabă sau ca reprezentând o variabilă intermediară în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
forme de organizare, a unor noi strategii de acțiune (Etzioni, 1969). O persoană, ocupând poziții sociale diferite, va avea cerințe funcționale diferite: autoritate, prestigiu sau putere dacă ocupă o poziție de conducere, securitate și supraviețuire în cazul unei poziții sociale marginale (șomer), autoactualizare, recunoaștere socială, prestigiu într-o poziție ca aceea de artist sau om de știință. Există multe teorii care invocă drept cauze factori externi ce acționează asupra comportamentului sistemelor prin cerințele funcționale ale acestora. J. White (1948) face observația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fundamentale. Colectivitățile de până acum, cu excepția celor arhaice, sunt neomogene, diferențiate în clase și grupuri sociale cu interese distincte, mergând până la conflict. În aceste condiții, interesele generale sunt fie iluzorii (interesele particulare ale clasei dominante prezentate ca interese generale), fie marginale (referitoare la aspecte secundare ale vieții colective). Analiza fenomenelor sociale trebuie pornită de la indivizii reali, cu configurația lor individuală, biologică, dar și socială. Aceștia formează, în funcție de interesele generate de poziția lor în sistemul producției materiale, grupuri și clase sociale, tinzând
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau altul. După cum se poate vedea, modelul client/consultant are drept consecință faptul că intervenția specialiștilor poate provoca un dezechilibru în dinamica socială, oferind cunoștințele necesare doar unor componente ale colectivității. Sunt grupuri, în special cele denumite în mod curent „marginale”, care nu reprezintă clienți potențiali pentru știință: șomeri, minorități etnice, handicapați, bătrâni, adolescenți, consumatori. Sondarea cererii economice este foarte bine plătită, în timp ce investigarea gusturilor artistice ale populației nu prea găsește suport economic. A treia limită: neomogenitatea clientului însuși. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății. Sociologia industrială este interesată în explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă, în perspectiva distinctă a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un sociolog care studiază sistemul cercetării științifice poate să se concentreze asupra identificării cerințelor și condițiilor favorizante ale acestei activități, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este concluzia care stă la baza unei analize a aplicării sociologiei în SUA (Scott și Shore, 1979). Sistemul politic, consideră autorii, se caracterizează printr-o abordare incrementalistă. Mecanismele politice nu își pun ca obiectiv schimbări de structură, ci perfecționări treptate, marginale ale activității sociale. Din acest motiv, oamenii sunt tentați să considere soluțiile oferite de sociologi ca fiind dacă nu utopice, în orice caz nepractice. Concluzia specialiștilor americani este că rezolvarea acestei incompatibilități constă în asimilarea de către sociologi a perspectivei politice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sprijinirea practicienilor în formularea și soluționarea problemelor practice care apar neîncetat, sprijinul în perfecționarea pas cu pas a proceselor reale. Este clar că o asemenea soluție reprezintă o opțiune pentru statu-quo și pentru mecanismele tradiționale de schimbări bazate pe perfecționări marginale, pas cu pas, pe incrementalism. Ea reprezintă o adaptare a sociologiei la mecanismele tradiționale de schimbare socială și abandonarea explorării alternativelor de organizare. În fine, este necesar să examinăm relația dintre alternative și structura de interese a colectivității. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. *** (1971), Survey of Working Conditions, Survey Research Center, Ann Arbor. Capitolul 12 DIMENSIUNEA TEMPORALITĂȚII ÎN ȘTIINȚĂtc "Capitolul 12 DIMENSIUNEA TEMPORALITĂȚII ÎN ȘTIINȚĂ" Până în secolul trecut, timpul era considerat în știință doar marginal. Analiza științifică făcea abstracție de temporalitatea fenomenelor. Conceptul de „istorie”, expresie nemijlocită a dimensiunii temporale, nu avea ce căuta în preocupările propriu-zise ale omului de știință. Știința se ocupă cu aspectele generale și repetabile, insensibile la scurgerea timpului. Aproximativ pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
clase generale - atât cele existente, cât și cele inexistente, dar posibile - au o dinamică în timp care prezintă trăsături comune, generalizabile sau, dimpotrivă, este strict particulară, negeneralizabilă în nici un fel. Teza unicității structurale a seriilor temporale nu reprezintă o atitudine marginală, caracteristică doar pentru orientarea neokantiană, ci mai generală. În disputele filosofice legate de problema evoluției, ea este legată de celebra problemă a cauzalității istorice. David Bidney exprima în termeni tranșanți cele două posibilități de a considera cauzalitatea (Bidney, 1953). Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Societățile contemporane tind să dezvolte mecanisme tot mai eficace de eliminare a factorilor perturbatori, generatori de evenimente neașteptate, neplanificate și necontrolate. Evenimente ca războaie, lovituri de stat etc. există și în lumea contemporană. Ele însă devin, ca importanță, tot mai marginale și mai puțin caracteristice pentru lumea contemporană, antrenată în procese de durată, tipic evolutive. Descrierea unei asemenea istorii nu se mai poate face în termenii stricți ai istoriei evenimențiale, ci în cei ai unei istorii sociale. Evenimentele care punctează istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mărime stabilită proporțional cu utilitatea totală realizată de societate, iar impozitul de plată pe contribuabil ar urma să reflecte raportul dintre utilitatea individuală și utilitatea socială totală considerată la nivelul colectivității statale. Într-o a treia variantă, numită a sacrificiului marginal egal, se pune accentul pe determinarea mărimii impozitului căutând minimizarea părții din utilitatea individuală ce se sacrifică pentru a asigura funcționarea normală a statului. În această variantă, după plata impozitului, utilitatea marginală realizată ar trebui să fie egală pentru toți
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Într-o a treia variantă, numită a sacrificiului marginal egal, se pune accentul pe determinarea mărimii impozitului căutând minimizarea părții din utilitatea individuală ce se sacrifică pentru a asigura funcționarea normală a statului. În această variantă, după plata impozitului, utilitatea marginală realizată ar trebui să fie egală pentru toți indivizii. Este interesant că tot În concepția adepților acestei teorii se putea institui și așa-numitul „impozit negativ”, reprezentând, de fapt, o asumare de către stat a unei cheltuieli ca pe o alocație
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
În cel agricol. În al doilea rând, pentru a contracara dezavantajele economiei de piață care răsfrâng asupra Întreprinderilor (prin susținerea anumitor ramuri de producție, a anumitor niveluri ale prețurilor). În al treilea rând, pentru a preîntâmpina posibilele divergențe Între costurile marginale private și costurile marginale sociale. De exemplu, companiile petroliere pot exploata nemilos zăcăminte de resurse dacă statul nu ar introduce anumite restricții În acest sens. Pe de altă parte, se constată că la finele deceniului 7 și Începutul anilor '80
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
al doilea rând, pentru a contracara dezavantajele economiei de piață care răsfrâng asupra Întreprinderilor (prin susținerea anumitor ramuri de producție, a anumitor niveluri ale prețurilor). În al treilea rând, pentru a preîntâmpina posibilele divergențe Între costurile marginale private și costurile marginale sociale. De exemplu, companiile petroliere pot exploata nemilos zăcăminte de resurse dacă statul nu ar introduce anumite restricții În acest sens. Pe de altă parte, se constată că la finele deceniului 7 și Începutul anilor '80 din secolul anterior, conceptele
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
media. La sfârșitul anilor ’80, pe baza aplicării În practică a ideilor neoliberale, În multe țări are loc o reducere a rolului statului În economie, În special prin privatizare, și adaptarea sistemelor de impozite, având loc reducerea substanțială a cotelor marginale de impunere și lărgirea bazei de impunere a impozitelor. În același timp, preocupările pentru echilibrarea bugetelor publice sau reducerea ponderii deficitului bugetar În produsul intern brut s-a reflectat și În creșterea ponderii veniturilor fiscale, atât În veniturile bugetare totale
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]