9,012 matches
-
comerț. Ceadîr-Lunga a dat mai multe personalități remarcabile dintre care Mihail Ciachir, găgăuz, provenit dintr-o dinastie de slujitori religioși, a editat o serie de manuale și cărți didactice, printre care un dicționar moldovenesc și o scurtă prezentare a gramaticii moldovenești. De asemenea, a editat o serie de cărți în limba găgăuză. O altă personalitate remarcabilă a fost Mihail Guboglo, savant cu renume mondial în problemele poporului turc. Alte personalități notorii sunt Sava Cusurzus, primul întreprinzător din Ceadîr-Lunga, Stepan Curdimov, primul
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
2016 o populație estimată de peste 26 de mii de locuitori. Data primei atestări documentare a orașului este foarte controversată. Astfel, unii consideră că orașul a apărut în 1789, alții - în a doua jumătate a sec. XVIII, inclusiv în Enciclopedia Sovietică Moldovenească se scrie că orașul a apărut la răscrucea secolelor XVIII-XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu a găsit un document, care atestă ul la 27 mai 1443. Oricum, la începutul sec. XIX Comratul era un sătuc micuț, însă noile
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Alexandru Boldur, Alexandru Graur, Anatol Eremia și alții. Cuvântul "orhei" a fost atestat și în limba populației locale, cu sensul „deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită” În epoca sovietică, se căutau pentru toate denumirile moldovenești etimologii turco-tătare (iar când existau, ele erau oficializate în locul celor moldovenești, precum Bender sau Cahul în loc de Tighina sau Frumoasa). Prin urmare, și pentru Orhei s-a presupus o origine tătărească (mai ales că Tătarii au stăpânit o vreme cetatea) astfel
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
Tătarii au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip oriental, la începutul secolului al XIV-lea a apărut Orheiul Vechi, care a întrat în componența statului feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
componența statului feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea Nistrului - calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima mărturie documentare
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
apuse se înalță astăzi pe un dîmb la întrare în oraș. Tot aici a fost instalată și statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Țării Moldovei în anii 1634-1653. Acest edificiu este unul dintre primele monumente de arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform voinței domnești. Târgul a cunoscut o înflorire economică în timpul domniei (1634-1653) lui Vasile Lupu, care a refăcut lacul Orheiului, a construit poduri, a reamenajat mai multe străzi, a întemeiat lângă Orhei, o „slobozie”, venitul
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat fundamentele moscheii, mihrabului, minaretului, caravanseraiului și ale bailor. Orașul medieval moldovenesc Orheiul Vechi este înființat în secolul al XV-lea pe ruinele „Orașului Nou” al Hoardei de Aur. Perioada de maximă dezvoltare a Orheiului Vechi moldovenesc este atinsă în a două jumătate a secolului al XV-lea. În această perioadă pe
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
Până astăzi s-au păstrat fundamentele moscheii, mihrabului, minaretului, caravanseraiului și ale bailor. Orașul medieval moldovenesc Orheiul Vechi este înființat în secolul al XV-lea pe ruinele „Orașului Nou” al Hoardei de Aur. Perioada de maximă dezvoltare a Orheiului Vechi moldovenesc este atinsă în a două jumătate a secolului al XV-lea. În această perioadă pe malul Răutului sunt înălțate palatele pârcălabului de Orhei și cele două biserici ortodoxe. Cercetarea arheologică a complexului Orheiul Vechi a început în anul 1947. Tot
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
perioada interbelică, când Soroca devine unul dintre cele mai vestite centre culturale din România, dar în 1932 o inundație puternică distruge partea de jos a așezării. Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918) cu România, din pricina afluxului de refugiați care încercau să trecă Nistrul înot sau pe ghiață, sub gloanțele grănicerilor, nu rareori cu femei și copii, pentru a scăpa de colectivizare, de marea foamete sovietică sau de prigoana NKVD-ului. În timpul
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
Tiverților, proslăvit la picioarele unor stejari bătrâni și uriași, iar numele corecte, din cronicile genoveze, este „Alciona” însemnând „albastră” sau „Polihromia” însemnând „colorată” în grecește, dar aceste denumiri sînt tardive, din perioada bizantină). Există o legendă mai veche, din perioada moldovenească medievală, despre „"Barza albă a cetății Soroca"”, în care se spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința. În
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
trecut, cât și în prezent localitatea apare în publicații cu două denumiri: și Bender. este un nume utilizat, de regulă, în publicațiile în limba română, pe când Bender e folosită în tipăriturile oficiale. Denumirea „Bender” a fost preluată oficial de statul moldovenesc, în ciuda protestelor profesorilor, istoricilor și lingviștilor, care subliniază că atît autoritățile țariste, cît și sovietice au promovat sistematic denumirile străine în dauna celor moldovene, dar că guvernul Republicii Moldova nu ar trebui să procedeze la fel, cu atît mai mult cu
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
fost domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 - 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 - 16 iulie 1653. era de origine greacă după tatăl său Nicolai Coci, membru al unei familii influente și bogate din Epir, dar cu educație moldovenească, mama lui fiind de origine românească. Tatăl său, Nicolae Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat, ca și Matei Basarab al Țării Românești, prin răscoala provocată împotriva grecilor noi veniți în țară. Era bogat
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
având mari progrese în urbanism. Prezența apei din abundență, precum și deosebita fertilitate a solului, a condiționat întemeierea vechiului sat. Ungheniul a fost dintotdeauna așezat în imediata vecinătate a unor importante căi comerciale din trecut, cum au fost Marele Drum Comercial Moldovenesc și Drumul Pescarilor. Astfel, așezarea geografică a urbei de astăzi a fost condiția esentială pentru apariția și evoluția ei. Pe teritoriul actual al orașului cele mai timpuri urme ale existenței umane datează din perioada mijlocie a paleoliticului (milineiile LXX-XL î.e.n.
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
de știință nu a ezitat să-și susțină cu fermitate convingerile, chiar atunci când acestea veneau în contradicție cu un regim sau altul. Referindu-se la practicile de „purificare lingvistică” la care recurg autoritățile de la Chișinău, promovând ideea existenței unei limbi moldovenești, în cadrul conferinței științifice "Unitatea limbii române - cu privire specială la Basarabia și Bucovina", Eugen Coșeriu a reiterat opinia, pe care a susținut-o mereu, că "„a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
de la Chișinău, promovând ideea existenței unei limbi moldovenești, în cadrul conferinței științifice "Unitatea limbii române - cu privire specială la Basarabia și Bucovina", Eugen Coșeriu a reiterat opinia, pe care a susținut-o mereu, că "„a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică. Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
PDM), ales în 8 iulie 2015 (coaliția PDM-PPEM-PCRM). Componența Consiliului Raional Nisporeni (33 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Caracteristicile tectonice și geologice ale teritoriul raionului Nisporeni, situat pe podișul Moldovei, sunt datorate structurei geologice a plăcii Moldovenești în cadrul căreia se deosebesc fundamentul cristalin de vîrstă precambriană, și învelișul sedimentar alcătuit din roci de vîrste diferite. Fundamentul cristalin de la Nisporeni se află la o adîncime mai mare de 3 km și este alcătuit din roci magmatice și metamorfice
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
se deosebesc următoarele complexe stratigrafice: Mai puțin răspîndite și mai slab dezvoltate sunt rocile de vîrstă cambriană, ordoviceană, jurasică și paleogenă, iar depunerile carbonifere, permiene și cele triasice lipsesc. În cadrul raionului Nisporeni se evidențiază și depresiunea precarpatică care intersectează placa Moldovenească în partea de vest. Ea cuprinde partea centrală inclusiv și raionul Nisporeni și partea de sud a bazinului rîului Prut. Este o structură tînără, suprapusă aproape ‘în cruciș’ pe structurile tectonice mai vechi - placa Moldovenească. A luat naștere pe fundamentul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
depresiunea precarpatică care intersectează placa Moldovenească în partea de vest. Ea cuprinde partea centrală inclusiv și raionul Nisporeni și partea de sud a bazinului rîului Prut. Este o structură tînără, suprapusă aproape ‘în cruciș’ pe structurile tectonice mai vechi - placa Moldovenească. A luat naștere pe fundamentul precambrian -hercinic în decursul epocii miocene medii și a celei pliocene. Grosimea maximă a stratelor de roci pe teritoriul raionului este de 800 m. Depresiunea este orinetată submeridional, iar structurile de grad superior care o
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
sînt prezentate printr-un complex de roci cristaline de vîrstă arhaic-proterozoică (2000-1.650 mln ani) și roci mai tinere - sedimente terigene, sedimente vulcanogene și efuzive de vîrstă rifeu vedniană (1.150-570 mln ani). Complexul de roci arhaico-proterozoice alcătuiește fundamentul plăcii Moldovenești, iar complexul de roci de vîrstă rifeu vendiană-stratul de jos inferior al învelișului sedimentar. La baza profilului geologic al complexului arhaic-proterozoic se dispun gnaisuri piroxenice, amfibolice și biotit amfibolice ce au luat naștere datorită metamorfizării intense a rocilor vulcanogene bazice
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
se găsesc și pe teritoriul raionului și sînt reprezentate prin calcare nisipuri, argile. Lumea organică era bogată și variată în moluște, alge, briozoare, pești. În epocile badenian și sarmațian predomina o climă subtropicală. Pe măsură ce se ridicau munții Carpați și platforma Moldovenească marea regresa treptat spre sud. Spre sfîrșitul sarmațianului (cu 8 - 8,5 mln ani în urmă) marea a părăsit teritoriul rămînînd o cîmpie aluvial acumulativă. La sfîrșitul epocii miocene (veacul meotian) zona era o cîmpie ridicată pe care se dezvolta
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
a moldovenilor pentru neatârnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea polonofilă - izbăvirea Moldovei de turci numai în alianță cu Polonia. Într-un capitol intitulat " Pentru limba noastră moldovenească", remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
unde emigrase în 1992, în același timp cu soția sa Ruth, care se afla internată într-un alt spital. Pseudonimul literar "Crohmălniceanu" a fost inventat de traducătorul Iosif C. Mătăsaru în vara anului 1944, considerat de contemporani ca derivat din moldovenescul „crohmal“ sau „crohmală“, care înseamnă scrobeală. Există cert însă și faptul că Crohmal, scris „Krochmal“, este numele unui șir important de învățați evrei, cel mai vechi purtător al numelui Krochmal a fost Menahem Mendel Ben Abraham, șef rabin al Moraviei
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
negativ asupra întregii familii. Istoricul literar Tudor Vianu considera că acest contrast dintre identitățile regionale și sociale au avut rolul lor în formarea autorului, deschizându-i calea spre o „universalitate românească”, notând totodată că Sadoveanu era atașat de rădăcinile sale moldovenești. Mihail a mai avut un frate, tot cu numele de Alexandru, a cărui soție a fost criticul literar Izabela Morțun (cunoscută mai târziu ca "Sadoveanu-Evan", verișoara activistului socialist Vasile Morțun). Celălalt frate, Vasile Sadoveanu, a fost inginer agronom. Începând cu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
o monedă de schimb cultural între România și Statele Unite. Aprecierea de care se bucura Sadoveanu în Uniunea Sovietică de după cel de-al Doilea Război Mondial l-au făcut unul dintre scriitorii români a cărui opere erau publicate și în RSS Moldovenească. Jurnalele și notițele lui Sadoveanu au fost strânse la începutul anilor 2000 și publicate în 2006 de către Editura Junimea și de MLR. Principalii coordonatori ai acestui proiect au fost istoricii literari Constantin Ciopraga și Constantin Mitru, care a fost cumnatul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Iași. A fost inițiat în francmasonerie la Milano, în Italia. A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vieții artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești. Fiul său, Dimitrie Asachi, a fost de asemenea om de știință, a cărei activitate a vizat matematică și topografia. Fiica sa, Hermiona Asachi, a fost soția istoricului francez Edgar Quinet. S-a născut la Herța, ca fiu al preotului Lazăr
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]