KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...311 312 313 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599

pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici e Veneția lui Guardi și Canaletto, plain-air-iștii lagunei. Firescul ca normă civică. La Standa, în față, nedezmințit, nebunul cu trompetă. Costumat cum altfel? marinar. Dar e nebun? Pentru că doar se preface a cînta din instrumentul lui boțit. La subsuoară, strînge un tranzistor jerpelit, din care ies, bubuitor, marșurile unei fanfare interbelice. El e, adică, solo trompetă. Și bancnotele s-adună, slavă domnului, în tocul deschis al trompetei

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Pentru că doar se preface a cînta din instrumentul lui boțit. La subsuoară, strînge un tranzistor jerpelit, din care ies, bubuitor, marșurile unei fanfare interbelice. El e, adică, solo trompetă. Și bancnotele s-adună, slavă domnului, în tocul deschis al trompetei. Nebun? Cînd totul începe să se liniștească, revin mereu pe debarcaderul de la Cà d'Oro. Mă-ntind pe scîndura lată, lîngă fata și băiatul ce-și spun vorbe dulci. În italiană? În japoneză? Ba, chiar în italiană, dar italiana lor, ca

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
cineva? Pe mine, îi zic, privindu-l foarte serios. Năuc de răspuns, insul face stînga-mprejur. Ce găsesc acum despre Schopenhauer: unul din paznicii grădinii botanice prin care filosoful se plimba fascinat de ce vedea, atras de atitudinea vizitatorului și luîndu-l drept nebun, îl întreabă cine este. Bătrîne, răspunde Schopenhauer cu aer solemn, dacă ai putea dumneata să-mi spui cine sînt, ți-aș rămîne foarte recunoscător... În drumurile (constructive) prin Eternitatea, citesc pe un mormînt ceva în genul: Nu vreau să fie

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
rivalizînd, în frumusețe păgînă, cu cea africană. Masca ăstuia din parbriz nu rivalizează cu-a nimănui. Unică în hidoșenie și perfect emblematică momentului. Ne este, de altfel arătată, seară de seară, la jurnale. Nu-mi mai plac bețivii. Îmi plac nebunii. Decupez din ziar poza cu țicnitul gol-pușcă făcînd jogging pe Independenței. Și nefăcînd rău nimănui. 13 iunie Pe la opt, în mijlocul străzii, un careu de asfalt dislocat, în care se odihnește, pe dreapta (sau pe stînga), un picamer cam second hand

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
artei mondiale de azi. Cel care dă tonul, care decide, finalmente, ce trebuie să ne placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
putea înșela chiar și pe cel mai nătîng vameș ideologic. Doar Baba, cu uriașa lui forță expresivă, nutrită de realism neclișeizat, a reușit performanța păcălirii, și asta chiar în ultimii ani ai dictaturii, cei mai inhibanți: a dat seria de nebuni, unii, de ce nu, cocoțați în tronuri uzurpate. Dar cazul lui Baba e rarisim. O parte din maeștrii picturii dintre războaie, cei care și-au prelungit lucrul și în regimul comunist, s-au înregimentat din timorare, din oportunism structural în formațiunile

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
onomasticii din scrisul imberbului de Tătărași.) Ținînd seama de precizarea autorului că locul acțiunii e: "în Iași, capitala Moldovei, de unde încep dacii liberi, locul unde se însoară Dumnezeu", să înșir personajele: Japardelea, Bulboacă, Neață, Espadrilă, Parpalea, Magiun, Bilă, Motănescu, Regele nebunilor (!), Zburlea, Doctorul (!), Lordul John, Aprid, Faianță, Fosfor ș.a. Iar cînd din gura lui Japardelea mai iese și perla: "Haoleu, fraților, ce bine-i la Socola!", atunci gîndul că Budai-Deleanu a trecut și el pe-acolo pare aproape sănătos. Cum în

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Nu e la îndemîna oricărui condeier să spună: "tu te întinzi pe jos și noi călcăm pe tine pînă cînd, orbi, îți învățăm trupul pe de rost, să îl dansăm mereu, în orice seară",sau: " Din zborul cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi, ouă mișcate de bocetul așteptării. Îmi place Heinrich Böll", sau: "aș vrea un năvod să-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615

pe Pământ și chiar existența universului. În opinia sa, „șansele ca civilizația noastră terestră să supraviețuiască secolului XXI nu sunt mai mari de 50%”1. În mod obișnuit asemenea afirmații bombastice ar fi fost ignorate și respinse ca aiurelile unui nebun, dar, În acest caz, avertismentele au fost luate În considerație de către, media și au devenit subiect de controversă În comunitatea științifică datorită calificării impresionante a mesagerului. Există limite pentru investigația științifică? Rees este o autoritate În ceea ce privește găurile negre, iar teoriile

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea că se transformă în nebuni, se trăgea cu un pistol printre picioarele sau peste capul bolnavului, încă la începutul secolului al douăzecilea. (dr. Furtună). Dar încă din epoca fierului se pot desprinde unele informații directe. La sciți, se știe de la Hipocrat, predomina o patologie endocrină

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
timpul o rugă pentru sănătate: "Sfinte Augustine, Și tu Sfinte Trifoane, luați tulburarea cugetului, din creștetul capului, dinăuntrul creierului, din gâtlejul gâtului"14. În același scop, în Moldova, în special în regiunile riverane Prutului, este sărbătorit Sfântul Trifon, "Trif cel Nebun", a cărui zi (1 februarie) este păzită de oameni și sărbătorită "să nu înnebunească". Se consemnează de către A. Gorovei 15 același lucru referitor la un Sf. Voina, pe care I. A. Candrea nu-l poate identifica. Tradiția a dispărut cu

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Cel mai general termen ilustrând alienarea este nebunia. Sensul acestei noțiuni, ubicuitară în România, este foarte bine definit și în Moldova. El are o utilizare foarte veche. În cronica lui Neculce are un înțeles precis: "nefiindu el în fire, ce nebun". Pravilistul, în secolul al XVII-lea, îl definește astfel: Când nu-i omul în toată mintea, eșit din fire, nebun, ce va fi den afară den minte"38. Termenii cu înțeles similar buiac și, mai ales, bolund au avut circulație

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
mănăstiri, multe din informațiile asupra lor fiind inedite. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la Mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria reputată a vindeca pe epileptici și pe nebuni. Paul de Alep o descrie în 1559, când a vizitat biserica împreună cu Patriarhul Macarie: "Acolo se află o veche și miraculoasă icoană a Maicei Domnului, încadrată în 24 rozarii. Mâinile și brațele sale sunt de aur curat, făcându-se împodobirea

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
și ea mai veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, aducându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
dificultățile care mai persistă și astăzi, trebuie să admitem că această diferențiere a fost foarte dificilă în condițiile când medicina legală și psihiatria se reduceau doar la câteva idei despre boală și bolnav, când știința psihiatrică era cvasi-inexistentă. Diferența între nebun și normal a fost, mult timp, o chestiune de bun-simț. Mai dificilă a fost, desigur, încadrarea în lege (scrisă sau nescrisă) a persoanelor cu comportament morbid, dar cu integritatea mintală aparentă (a caracteriopatiei în general), dintre care se disting unele

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
adaptare a legislației occidentale). Pravila stabilește, mai întâi, expertiza, desigur, încă rudimentară, dar care semnifică totuși un pas: pentru a se stabili starea de nebunie a unui inculpat, judecătorul va recurge la vraci, "carii foarte lesne cunoaște de va fi nebun cu adevărat". Rezultă de aici seriozitatea cu care se punea (și se concepea) problema stabilirii stării de alienare, deși criteriile de a se recurge la vraci (practicieni extrem de modești) și lipsa de îndoială față de diagnostic ("foarte lesne'l cunoaște") sugerează

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
fiind moașa. În cazuri speciale, se vor chema vracii cei mai buni, iar în cazuri de opinii diferite "vom crede pe cei mai mulți, sau pri cei mai buni, sau pri cei distoinci, iară nu pri alții". Am menționat că era considerat nebun cine "nu-i cu toată mintea, eșit din fire sau din afară de minte". Pravilistul menționează că nebunia este de mai multe feluri, de aceea se prevede specificarea de către expert ("ce fel de nebuie va fi fost având"). Pentru judecătorul pravilist

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om beat", dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitatea alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșeală, iară tot nu se cade să-l slobozească de tot să

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșeală, iară tot nu se cade să-l slobozească de tot să umble pe drumuri slobod, ce să

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșeală, iară tot nu se cade să-l slobozească de tot să umble pe drumuri slobod, ce să aibă pază, să fie pe lângă oamenii săi, până se va

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
în vedere evoluția surprinzătoare și remisiunile sau vindecările neașteptate. Alienarea motivează și desfacerea legală a logodnei dacă unul dintre viitorii seoți "se va bănui de dracul și se va îndrăcii". Judecătorul se poate pronunța și singur dacă poate cunoaște pe nebun punându-i întrebări meșteșugite ("în multe feluri și cu multe meșteșuguri"), dar, deseori, chiar recurgând la vraci și la moașă, poate avea îndoieli datorate simulării ("de se va supăra nestinse de hierea neagră, cum s-ar părea că se îndrăcește

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
fiind o adevărată valoroasă operă psihiatrică. Tot în Moldova, în 1877, a apărut o interesantă revistă anexată spitalului și ospiciului de la Neamț, revista Nosographu Ospitalului și Ospiciului de Neamțu, iar în 1893 Julian Lukaszewski publică un memorabil articol intitulat "Soarta nebunilor". Despre aceste episoade, care au conturat premizele psihiatriei științifice în Moldova, ne ocupăm în paginile următoare. A. Fătu: Proiectul de organizare a Spitalului de psihiatrie În lucrarea "Proiectul de organizarea Policiei Sanitaria în România"80, A. Fătu consacră asistenței psihiatrice

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
de tot felul. Astăzi este o raritate bibliografică, găsindu-se, după câte știm, numai la Iași. Acestui modest buletin și inimoșilor săi colaboratori, doctorii Ulle și Moscovici, le datorăm un interesant episod din istoria psihiatriei științifice românești. Julian Lukaszewski: "Soarta nebunilor" Abia peste trei decenii de la apariția proiectului lui A. Fătu, problema asistenței sanitare a alienaților s-a reluat în Moldova, în mod științific de data aceasta, de un practician psihiatru. Ne referim al lucrarea publicată în 1893 în Analele Casei

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]