8,671 matches
-
Îi întinde un curmei și o pânză de in. Ștefan leagă cârpele. Un tril încântător de ciocârlie. Ciocârlia mea din arin: mă scoală cu răsăritul odată... Și chiar pleci? îl întreabă Daniil și îl privește lung. Trebuie! Să te fi odihnit, o zi, barem... O să mă odihnesc... Nu m-ai lăsat să te oblojesc... Ștefan face câțiva pași să-și încerce "botina": De-a fi și-a fi să mă întorc în Scaunul de la Suceava, să vii cu straița doldora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pânză de in. Ștefan leagă cârpele. Un tril încântător de ciocârlie. Ciocârlia mea din arin: mă scoală cu răsăritul odată... Și chiar pleci? îl întreabă Daniil și îl privește lung. Trebuie! Să te fi odihnit, o zi, barem... O să mă odihnesc... Nu m-ai lăsat să te oblojesc... Ștefan face câțiva pași să-și încerce "botina": De-a fi și-a fi să mă întorc în Scaunul de la Suceava, să vii cu straița doldora de buruieni: o să ai ce obloji răni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai știa din timpul războiului (satul lor fusese, din fericire, ocupat de armata română și nu de cea germană). A murit la începutul anilor ’70. Era bolnav de inimă. Într-o după-amiază s-a culcat ca de obicei să se odihnească puțin, pe un divan, s-a plâns că-i este frig, tanti Manea l-a acoperit cu un palton... și s-a stins. Atunci, în vara-toamna lui 1956, ne-am fotografiat cu toții, am făcut un tablou de familie. Îl am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tata s-a întins pe un divan improvizat dintr-o ladă imensă, din alte timpuri, așezată sub ferestrele înalte (camera în care au locuit, pe strada Berzei, tanti Șura și unchiul Costea am descris-o în După-amiaza de sâmbătă); se odihnește puțin, dar nu doarme; somnul nu se lipește de el, are prea multe griji; din locul unde mă aflu îi văd perfect fața: ochii, largi deschiși, fixează plafonul, e concentrat, grav, se vede că face planuri de acțiune; chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la timp pentru a vedea pe cer, chiar deasupra acoperișului de țiglă roșie, etalat parcă anume ca eu să-l pot contempla în voie, un nor de o delicatețe inefabilă, pal trandafiriu, îngust și alungit, ca o pană de scris odihnindu-se pe o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu mama, că e un semn, un mesaj din partea ei, sau că este chiar ea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani după cea dintâi, efectuată în 1984. Era deci chiar în 1989, pe la sfârșitul lui mai, cred. Stabiliserăm ca a doua zi, luni, să facem pasul cel mare. Știind că noaptea va fi scurtă, duminică după-amiaza am încercat să mă odihnesc. Ca un făcut, n-am reușit nicicum să adorm. Țin minte că citeam un roman al lui Aitmatov. Mai târziu m-am uitat la televizor, „la ruși”, unde se dădea un film cu acrobați chinezi efectuând numere de circ absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privit lung, fără să spună un cuvânt, până ce capul i-a căzut în piept. „Toată noaptea s-a văitat”, ne povestea unchiul, încât, la un moment dat, a trebuit să intervină: „Liniștește-te, lasă-mă și pe mine să mă odihnesc căci eu trebuie mâine să te înmormântez și dacă nu mă lași să dorm n-o să fiu în stare”, i-ar fi spus el. Povestindu-ne, părea cu mintea rătăcită: pot trage deci nădejdea că aceste cuvinte nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de domesticitate; ne aflăm într-o încăpere mobilată foarte simplu, covoare pe pereți și pe jos, un divan pe care unchiul s-a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară plouă acum de-a binelea, în cameră e aproape întuneric deși suntem în miezul zilei; ritualul descălțării a luat sfârșit, unchiul s-a întins pe divan; din colțul în care mă aflu (îmi amintesc exact de poziția pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reglat, parcă pe ore, e variat și echilibrat: mănâncă, dorm, fac „gimnastică”, își ascut ghearele, se aleargă (răvășind seismic covoarele de pe hol, executând salturi de câțiva metri și chiar folosindu-ne pe noi drept trambulină), apoi, în mod obligatoriu, se odihnesc, se uită pe fereastră, se mușcă și se bat (nu prea rău însă), după care fac pace, spălându-se unul pe altul cu extraordinară tandrețe... Activitățile lor sunt intense, dar de scurtă durată: aici e poate secretul vitalității lor pisicești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Șalamov, un biet deținut, foarte aproape de capătul puterilor și îndeletnicindu-se cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o scurtătură, o biată rață sălbatică rămasă în urma stolului și lăsându-se, ca să se odihnească, pe apa unui pârâu, aproape în întregime înghețat. O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri. Încercarea nu reușește și nici nu poate reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost la înmormântarea ei. Că era tânără. Avea 34 de ani. județul Botoșani, în satul Răchiți. Pe tata îl chema Dumitru , Maria Mosneagu (Bulgaru) Și copiii nu mai aveau mama. Dar... Dumnezeu s-o ierte și cu sfinții s-o odihnească! Tata era un creștin bun, cu teamă de Dumnezeu și un agricultor care știa să muncească pământul. Aducea hrană necesară familiei. Bineînțeles, ne lua și pe noi toți la muncă câmpului. De mici ne lua la câmp și ne învață
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se întorcea de la câmp. O încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam că învățătoare pe doamna preoteasa Maria Avasiloaie. Soțul ei era preot chiar în sat la noi. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! învățătoarea era atât de bună cu noi, ne iubea pe toți. De multe ori ne dădea la toți copiii mere, bomboane, zahăr pătrațele și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare și eram de ajutor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și soțul a început să meargă la biserică și astfel toată familia mergeam la slujbă. Și astăzi mai punem casetă cu slujba lui. Era preot vrednic. Și preoteasa lui era bună și milostiva. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! Apoi a urmat o perioadă de vreo 4 luni fără preot. A fost greu. Dar prin grijă Protopopiatului Botoșani ni s-a dat un preot vrednic de ascultat și de urmat. Părintele se numește Gheorghe Viziteu. El ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-I pentru toate și rugând să fie cu noi pururi. De acum se inserase și am venit în Ierusalim la biserică unde eram cazată. Am stat la masă, le-am povestit pe unde nea dus părintele David, apoi ne-am odihnit puțin că era oră târzie, iar a doua zi se merge în alte locuri de pelerinaj. Așa că fiecare își face rugăciunea lui și se culcă. Noapte bună! Muntele Carmel A doua zi dimineață în 5-10 minute ne-am adunat cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se citește o rugăciune de vreo 7 minute. Apoi toți servesc masă. Doar o singură persoană citește dintr-o carte rugăciuni. Când ea a terminat toată lumea se ridică și mulțumește în cor lui Dumnezeu pentru toate. Apoi toți se odihnesc o oră și reiau lucrul fiecare. Mâncarea este foarte bună și multă. Cu adevarat curge miere și lapte. Curățenie mare peste tot. Multă ordine. Tot personalul e drăguț și iubitor de străini. Toți sunt prietenoși și darnici. Au un cimitir
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ai lăsat povară lui Dumnezeu, ți-a luat sarcina care o duci uneori atât de greu. Sau poate îți dă putere s-o poți duce până la capăt. Așa este și ne oprim puțin, facem un mic popas să ne mai odihnim. Privim Cerul și cugetam la cele ce nu se văd. Că toată ziua alergăm în toate direcțiile, parcă ne mâna cineva să nu mai avem timp să privim în sus la Tatăl. Poate și El se miră de ce alergăm după
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau în fața mormântului, după un mic grilaj de fier, si mângâie poporul care vine și se roagă. Aici se odihnește împăratul și Proorocul David. Aici se odihnește Regele lui Israel care a scris Psaltirea. A scris cei 150 de psalmi atât de frumoși și înălțători către Dumnezeu. Cand ii citești ți se umple sufletul de speranță, de nădejde și bucurie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau în fața mormântului, după un mic grilaj de fier, si mângâie poporul care vine și se roagă. Aici se odihnește împăratul și Proorocul David. Aici se odihnește Regele lui Israel care a scris Psaltirea. A scris cei 150 de psalmi atât de frumoși și înălțători către Dumnezeu. Cand ii citești ți se umple sufletul de speranță, de nădejde și bucurie. Îți dau atâta putere și afli Bunătatea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ajuns acolo seară, pe la orele 21. Părintele Irineu a stat de vorbă cu călugării de la mănăstire. Ne primesc și ne găzduiesc, oferindu-ne o cameră mare cu multe paturi de fier, cu saltele și tot ce trebuie ca să te poți odihni. Am stat puțin, cam o oră, si la ora 22 și 5 minute am ieșit pe poarta mănăstirii să urcăm în Muntele Sinai. După vreo 300 m începi să urci pe munte. Cu multă anevoie se urcă. Sunt peste 3
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vreo 20-30 minute au venit câțiva beduini și ne-au cerut bani (dolari) pentru ca le foloseam paturile. N-au ajuns la înțelegere cu părintele Irineu, cât să le ofere, și ne-au alungat. Eram cu toții obosiți și fără să ne odihnim a trebuit să plecăm. Vă imaginați ce supărați puteam fi, era singurul loc din lume de unde se poate vedea Răsăritul Soarelui la 430 dimineață. Unicul loc în lume! După efortul nostru făcut pe întuneric, la lumina lunii, merita să-l
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
240 După aceea am văzut moaștele (mâna) Sf. Ecaterina și le-am sărutat. Un preot călugăr ne-a binecuvântat și ne-a dat câte un inel de argint cu inițială Sf. Ecaterina. Apoi am vizitat întregul locaș și m-am odihnit puțin. Seară, la orele 20 au venit de pe Muntele Sf. Ecaterina părintele Irineu, părintele Ștefan și ceilalți. Am servit masă la mănăstire cu toții și ne-am culcat câteva ore. Patru sau cinci ore am dormit pentru că la ora 3 dimineața
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de sfințenie și întărită de Duhul Sfânt, mă întorc pe Drumul Crucii cugetând la toate. Am venit la biserică unde eram cazată. Am luat o gustare în curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1 decola avionul cu destinația România. Una cate una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovniceasca
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acum la Ierihon. Este un preot vrednic și bun, la fel cum a fost și tatăl lui, care a slujit la Boroaia, lângă Fălticeni. Multe lucruri minunate s-au auzit despre el. Acum este mutat la Domnul, Dumnezeu să-l odihnească în pace și cu sfinții să-l numere! Multe a suferit din cauza comuniștilor. S-a scris și o carte despre el, s-o citiți, ca rămâneți uimiți de suferință lui! Are doi fii și amândoi sunt preoți vrednici, cu toată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
greu Singur mă închid în casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptură ne învață Că orice îi cerem Lui Ne va da acum, în viață, Din belșugul Cerului. Cand furtună se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptură minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e noapte înnorata Și nu văd în calea mea Mă călăuzește - ndată Domnul cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]