KorAP: Find »[drukola/base=oriental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...311 312 313 ...319 >

7,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

unor comercianți sau chiar a unor meșteșugari de proveniență egeeană, deși influența lingvistică, așa cum a reconstruit-o Emilio Peruzzi, presupune și contacte demografice. Centre de acest fel sunt atestate În Italia meridională (Scoglio del Tonno, lângă Tarent) și În Sicilia orientală (Thapsos). Fragmentele din Italia centrală sunt totuși punctul final al unui itinerariu comercial mai lung, iar unele pot fi puse pe seama unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată că sudul Italiei atinsese un grad Înalt de aculturație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că nu este permisă falsificarea acestui fenomen schimbând evaluarea sau terminologia lui, ceea ce se Întâmplă de obicei când, de exemplu, se estimează că acceptarea cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" ar reprezenta o ruptură cu religia republicană și Începutul decăderii orientale sau când epoca imperială este limitată la „sincretism” și este redusă la o fază de „supraviețuire” a cultelor clasice 1. 3. Mituri, misterii, filozofitc "3. Mituri, misterii, filozofi" a) Mituri Numeroase mituri grecești care Îl transferă pe cititorul modern În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu se ajunge la nici o situație stabilă, nici În raporturile internaționale, nici În interiorul fiecărui teritoriu. După moartea diadohilor, În multe cazuri violentă, și după aproximativ patruzeci de ani de lupte fără răgaz care au tulburat profund existența populațiilor din Mediterana orientală, se ajunge la o ordine aproape definitivă care va permite - În menținerea esențială a echilibrelor politice și militare - dezvoltarea unei noi civilizații cosmopolite, Într-o convergență rodnică a diferitelor experiențe culturale și religioase. S-au constituit, așadar, cele trei mari

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a populațiilor, care, În primă instanță, avea scopuri militare și comerciale (Rostovzev, 1941), dar simultan reprezenta și un vehicul de schimburi culturale de rază largă și o sursă de transformări profunde chiar și la nivel religios. Între popoarele bazinului mediteranean oriental se mențin diferențe destul de Însemnate pe plan social și economic, În afară de cel instituțional, Întrucât structura monarhică a statelor eleniste conviețuiește cu autonomia internă recunoscută cetăților grecești și ligilor lor. Cu toate acestea, este posibil să vorbim despre elenism ca despre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
arhaică și clasică, dobândește acum o dimensiune atât de amplă, Încât să se impună ca trăsătură distinctivă a unei Întregi faze a civilizației popoarelor din zona mediteraneană. În legătură cu aceste lucruri, este necesar să facem o distincție preliminară Între situația regiunilor orientale, În care seva greacă pătrunde adânc În humusul local și din care, la rândul ei, absoarbe elemente vitale, și cea a lumii mediteraneene unde, spre deosebire de alte popoare, atinse doar marginal de puternicul val grec din prima perioadă elenistică, chiar dacă mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acolo unde „imperiul” lui Alexandru și regatele elenistice care au urmat, prin faptul că au distrus autonomia cetăților grecești și a fiecărei etnii din teritoriile cucerite, au determinat un amplu transfer de indivizi dintr-o regiune În alta a Mediteranei orientale, iar prin deschiderea tuturor frontierelor naționale, le-au oferit indivizilor mai Întreprinzători posibilități de acțiune pe plan militar, politic, economic ce nu puteau fi exercitate Înainte. Cu toate acestea, În acest cadru intervin elemente decisive de ordin ideologic și religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
săi majori, cum sunt Cleante din Assos (mort În 233 sau 231 Î.Hr.) și Chrysippos din Soloi, În Cilicia, (281/277-208/204 Î.Hr.), exemplifică trăsăturile distinctive ale elenismului ca rod al prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al unui negustor cipriot care, mergând des

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un angajament În viața socială impus de aceeași forță divină conducătoare, Întregul ordonat, a cărei funcționare cere activitatea sârguincioasă a fiecăruia. Inspirația religioasă a stoicismului se traduce și Într-un efort de recuperare a patrimoniului tradițional al cultelor grecești și orientale, În special În dimensiunea lor mitică, dimensiune ce alimentează o exegeză de tip naturist (personajele divine și Întâmplările lor ca „figură” a unor elemente și evenimente cosmice) ce va cunoaște un atât de mare succes În lumea antică și se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propulsor, Atenaxe "Atena", Îl dețin pe tot parcursul istoriei antice, chiar și În Împletirea profundă cu alte experiențe culturale. Un primat analog asumă, În același timp, și tradiția religioasă a grecilor În vasta panoramă a credințelor și practicilor diferitelor națiuni orientale cu care ei au venit În contact. Chiar Symmachus, În rugămintea adresată Împăratului Valentinian (384 d.Hr.) pentru restaurarea altarului Victoriei, se poate referi - fără teamă că va fi contrazis nu numai de colegii săi aristocrați foarte zeloși față de tradițiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În această epocă, Îi caracterizează fizionomia. Într-adevăr asistăm la răspândirea progresivă dincolo de respectivele lor granițe naționale a anumitor culte sau a unor ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor „familii” divine, așa cum este cazul cultelor orientale ce se răspândesc În Grecia și În Occident, și, În același timp, la o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea locală și În parte conviețuind cu ea, conferă vieții religioase

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Grecia și În Occident, și, În același timp, la o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea locală și În parte conviețuind cu ea, conferă vieții religioase din marile orașe orientale, atât noi cât și Întemeiate din vechime, o amprentă elenică mai mult sau mai puțin pregnantă, dar, În orice caz, decisivă. La stabilirea acestei situații contribuie o serie de elemente. Pe de o parte, orientalii care, din diferite motive, se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cultele se propun liberei alegeri a individului care, deși În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își cinstesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ei, Roma devine centrul propulsor pentru răspândirea acestora În tot Imperiul. Dacă, așadar, Grecia continentală și insulară și, odată cu ea, marile poleis elenizate din Asia și Africa sunt protagonistele indiscutabile ale arcului istoric examinat, În succesivele valuri migratorii ale cultelor orientale către Occident Grecia are un rol minor sau de-a dreptul marginal, fiind uneori doar superficial atinsă de unele fenomene, de altfel destul de Însemnate pentru viața religioasă a Occidentului În primele secole d.Hr., ca mitraismul, În timp ce sumedenia de baalim

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
numeroasele divinități siriace acceptate În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței sale istorice specifice, faptul că toate aceste culte de matrice orientală au suferit o elenizare precedentă mai mult sau mai puțin profundă, astfel Încât, atunci când au fost propuse populațiilor Occidentului latin, ele erau purtătoarele unor conținuturi și valori religioase oarecum noi față de acea facies originară a lor. Acest fapt este valabil mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
altele, În iconografie și În asimilarea cu Rhea sau câteodată cu Demetraxe "Demetra", dar, În același timp, și-au și menținut, În componenta mistico-orgiastică ce le era cunoscută autorilor din veacul al V-lea, niște trăsături distinctive ale rădăcinilor lor orientale. Pe de altă parte, ivirea treptată a acestora este percepută mai clar la Începuturile epocii elenistice, când o serie de izvoare, literare, monumentale și epigrafice, dezvăluie cu o frecvență din ce În ce mai mare prezența, alături de Marea Mamă, a unui personaj tânăr, Attisxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În alte așezări răsăritene (Sfameni Gasparro, 1985, pp. 64-83). Prezența dimensiunii ezoterico-inițiatice În cultul Marii Mamexe "Mame" este corelată cu problema, asupra căreia vom reveni, rolului exercitat de modelul grecesc, În special eleusin, În asumarea acestei caracteristici de către unele culte orientale. Pentru moment, adăugăm doar că sursele nu ne permit să asociem perspective escatologice particulare cu practica misterică, chiar dacă, În ansamblul lui, cultul Marii Mame oferă garanții neîndoielnice pentru bunăstarea individului, În special sub aspectul sănătății fizice, dar, uneori, și morale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perspective escatologice particulare cu practica misterică, chiar dacă, În ansamblul lui, cultul Marii Mame oferă garanții neîndoielnice pentru bunăstarea individului, În special sub aspectul sănătății fizice, dar, uneori, și morale. Cultul zeiței anatoliene cunoaște o soartă unică În panorama răspândirii cultelor orientale În Occident, fiind introdus la Roma În 204 Î.Hr. din inițiativa autorităților publice care, aparent trecând peste experiența greacă a acestui cult, se adresează regelui Attalos al Pergamului și Îi primesc imaginea aniconică, piatra neagră ce va fi găzduită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Delos a cultului lui Serapisxe "Serapis" și a celorlalți zei din mediul egiptean, Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", Anubisxe "Anubis" și Horusxe "Horus"/Harpocratexe "Harpocrate" are valoare de exemplu pentru ceea ce putem considera obiceiul cel mai curent În răspândirea cultelor orientale În afara teritoriilor lor naționale respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI, 1299 = Roussel, no 1, pp. 71-83), preot al lui Serapis În așa-numitul Serapeum A, Înainte de ocupația atenienă a insulei (166 Î.Hr.), povestește cum bunicul, preot egiptean din Memphis

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe "Mame" și cel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe "Mame" și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest fapt pune o problemă de o considerabilă importanță istorico-religioasă, Întrucât este vorba despre identificarea circumstanțelor și motivațiilor fenomenului, odată ce În respectivele lor țări de origine aceste

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ne autorizează să identificăm În mystèria o experiență religioasă tipică a culturii grecești, cultură În care sunt atestate cel puțin Începând cu sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. (Eleusis). La contactul cu această cultură, unele complexe mitico-rituale de origine orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
are, Începând cu 291 Î.Hr., sălașul În Insula Tiberină, care Își va păstra peste veacuri, până În zilele noastre, Însușirea de stabiliment medical. În cadrul ce gravitează În jurul lui Asclepios converg toate elementele tipice ale atâtor ansambluri de cult grecești și orientale cu o finalitate analoagă: dimensiunea iatrică, În dubla posibilitate a intervenției miraculoase instantanee și a diferitelor prescrieri medicale, se Îmbină cu cea oraculară, În forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor. Atent la valorile acelei bios pitagoreice (Viața lui Pitagora), este foarte interesat de practicile teurgice și de revelațiile oraculare. În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea un fundament sub aspect rațional. Obiectivul său pare revitalizarea păgânismului Înțeles ca un creuzet comun al unor tradiții grecești și orientale, Înzestrându-l cu o solidă bază teoretică inspirată din ontologia plotiniană. În acest scop, propune o multiplicare a ipostazelor metafizice pusă În paralel cu multiplicitatea ființelor supraomenești din politeismele tradiționale, toate avându-și originea din rădăcina unică a Ființei, Unul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]