11,301 matches
-
ultimului vagon (dar aici putea fi folosit orice clișeu); 3. scriitorii mănâncă și discută în restaurantul Trenului Literar; 4. un peisaj „filmat” din viteza trenului; 5. o cameră de hotel, cu birou, veioză, laptop și câteva cărți (din nou, un pasaj trucabil, nu apare nici o față în cadru); 6. picnic la țară - scriitori discutând, întinși pe iarbă, la Casa-Muzeu François Mauriac de lângă Bordeaux; 7. un vagon cu inscripții în mai multe limbi al Literatur Express-ului; 8. secvență de la un meci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta și mințile multor milioane de necăjiți, de oameni. „Norocul nostru” se află Dincolo, un „dincolo” ce trebuie meritat, această lume, a Vizibilului, nu e decât un „pasaj” de trecere, un loc, o „vale” încărcate cu semne negative, făcute spre a ne induce în Eroare, spre a ne încerca adevărata noastră dorință de „existență”. Ce se va petrece doar Dincolo, loc însă din care nu s-a „întors
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tandreței și ale dorinței umane, nu e chiar sigur că Hristosul credinței ar fi triumfat asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal cu discipolii săi ("nu voi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a făcut elastic, adaptabil la orice public, după voia Bisericilor ori a școlilor. Pasajele alese sunt scurte pentru a putea fi memorate ușor; locurile imprecise, deci transportabile; datele incerte și deci reactualizabile. Credinciosul se poate introduce în interiorul acestor siluete goale, ca în pozele trucate de la bâlci. Clericii pot broda pe seama acestei opere deschise, pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
victima perioadelor stilului ternar la care, ca bun elev la iezuiți, ținea atât. În mod evident, frazei îi lipsește un "și care a suferit atât de mult o vreme atât de îndelungată". Lacuna a fost totuși bine umplută în alte pasaje ale faimoasei conferințe de presă din noiembrie 1967, excelent concepută, din care a fost ulterior extrasă celebra formulă. Generalul își exprimă aici marea lui stimă pentru poporul israelian (și o va exprima și ulterior într-o scrisoare personală adresată lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cânte; mâna lui dreaptă mergea mai bine decât stânga. Niște bieți oameni, în definitiv." După ce inițial mă întristase, pentru că nu-ți place să-ți vezi idolii trecând pe lângă valoare, și încă și mai puțin pe scriitorul cu pana vrăjită, acest pasaj din Călătorie în Orient sfârșește prin a mă liniști. El îmi confirmă toate temerile: 1) un tip interesant poate spune uneori și lucruri tâmpite; 2) să n-ai niciodată încredere în spoiala politică: ea ascunde culoarea; și 3) poate exista
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din ultima un exercițiu pentru școlari retardați, când de fapt ea făcea parte din viața cotidiană a omului de rând. Există, mai ales, o școală de filosofie ale cărei formule, atitudini, cuvinte chiar pot fi regăsite, în filigran, în nenumărate pasaje din Evanghelii. O școală a predicatorilor fără frontiere, blânzi anarhiști apolitici călătorind din oraș în oraș, eliberați de dogme și formalisme, bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle goale și de hârtie igienică: când te uiți în sus vezi o mulțime de pete negre. Tot ce aruncă locuitorii pe geam se oprește pe acest grilaj. La
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
temelie de beton) dă impresia unei perfecțiuni tehnice la care nu poate aspira tot ce se meșterește în genul împrejmuirilor în cele patru colțuri ale planetei. Dar ceea ce-i dă acestei lucrări o notă pedagogică specială nu-i doar latura "pasaj la limită" cu o caracteristică universală, ci și, într-un mod mai amar, ironia unei profeții transformate în mod sarcastic în contrariul ei. Mesianismele ereditare care se confruntă aici unul lângă altul ne-au tot făcut să sperăm, ca Isaia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost controlată niciodată de Radu. De altfel, este greu de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de război”. În studiul lui E. Antoche, Ștefan cel Mare apare ca un fugar, după înfrângerea de la Baia. Mai mult, ungurii au reușit să-l prindă, în timp ce domnul rătăcea însoțit doar de două slugi. Această afirmație se bazează pe un pasaj din Cronica moldo-germană, titlu dat de P. P. Panaitescu, deși ea avea un titlu: Cronica breviter scripta (Cronica scrisă pe scurt). Autorul ei a fost un neamț, pe care P. P. Panaitescu îl considera un militar de meserie, obișnuit „să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Stoicescu, Curteni și slujitori, Al. Gonța considera pe bună dreptate că “orice boier sau ostaș care exercită o misiune la una din curțile, de ocol sau de ținut, ori la Curtea Domnească din capitala țării, este implicit și un curtean”. Pasaje din Letopisețul lui Grigore Ureche ne demonstrează că toți boierii mici și mari, fie că îndeplineau sau nu o slujbă, erau curteni. Când a luat domnia Ștefan cel Mare, Grigore Ureche scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
participat la campania din 1473, cînd oastea cea mare, a boierilor, a jucat un rol esențial. În acest caz, viteaz nu înseamnă o anumită categorie de luptător, ci întreaga oaste, care s-a comportat vitejește. În cel de-al doilea pasaj, referitor la ospățul oferit de domn, după lupta de la Vaslui, acesta a fost oferit „mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic”. Vitejii sunt trecuți înaintea boierilor mari și mici, deci, nu poate fi vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorba de țărani ridicați, în timpul ospățului, la rangul de boieri și trecuți înaintea boierilor mari și mici. Nu este vorba de o altă categorie de boieri, ci de vitejii dintre rîndurile boierilor, care s-au distins în timpul bătăliei. Și în pasajul referitor la bătălia de la Războieni se arată că acolo au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii, care se numărau printre boierii mari, printre oșteni buni și tineri, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumnezeu să ne ferească de așa ceva - atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie”. De aceea, domnul le cere să îi vină în ajutor cât mai este vreme. P. P. Panaitescu reproduce din scrisoarea trimisă de Ștefan dogelui Veneției următorul pasaj: „Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru trebile creștinești țărișoara mea; socot că e de prisos pentru că lucrul e prea vădit, că este seraiul (cetatea) Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii”. Dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apare acum hărăzit, promis într-o formă inexplicabilă, punitivă. Motivul blestemului mamei către sugar apare și în cântecele de leagăn: „Haidi liu - liu cu mama,/ Cî mama te-a legăna/ Șî din gurî a blestema” (Izvoare - Neamț). Forma lirică a pasajului din baladă prin care pruncul este menit balaurului și coerența imaginilor poetice ce transcend genurile folclorice semnalează faptul că ne aflăm în fața unui imaginar mitic bine definit. Protecția astrului diurn continuă inclusiv în momentul pășirii pe tărâmul sacru, potrivirea temporală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fundamental pentru portretul protagonistului, care are ca sarcină principală să imite și să reitereze faptele strămoșilor întemeietori. Descrierea, ca procedeu artistic ce dă penelul substantivelor și adjectivelor în crearea unei imagini statice, apare preponderent în prezentarea naturii alese a tinerilor. Pasajele acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în colinde. Atunci când alternează cu alte timpuri verbale, perfectul compus consti¬tuie planul secund al tabloului temporal, cu care intră în raport dimensiunea arhetipală. În colinda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se poartă o luptă acerbă pentru menținerea păcii și creșterea productivității. Textul în sine oferă o imagine fidelă asupra fluxului propagandistic căruia i-a căzut victimă muncitorimea din România în anii `50. Fiindcă urmările dezastrului se resimt și astăzi, anumite pasaje de pură demagogie propagandistică se cuvin a fi redate integral. Ele împiedică uitarea unora și amintesc altora cum meșteșugul vorbelor nu pune limită între prostie și înțelepciune: „Astăzi este o zi de deosebită importanță pentru organizația noastră de bază, întrucât
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
hîrtiile cu grijă și le-a pus deoparte. A luat plicul și s-a uitat la adresă și la timbru. Apoi a scos scrisoarea. A citit scrisoarea În gînd, pe urmă a citit-o din nou, cu voce tare, sărind pasajele În care nu era vorba despre iarbă. A pus scrisoarea pe masă și s-a uitat la mine. - Nu numai că fumezi iarbă, a zis, dar faci și trafic, și ai un pachet din iarba asta pitit pe undeva. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ediția de față a acestui volum, am pornit de la ediția din 1996 (cu textul transcris după manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei, ca și în cazul volumului I), pe care am reconfruntato cu ediția din 1937, urmărind redarea integrală a textului. Pasajele, mai lungi sau mai scurte, pe care leam intercalat în textul actua lului volum au fost trecute în paranteze drepte cu asterisc []* și însoțite de note de subsol în care se precizează sursa: ediția I, 1937 sau ediția a II
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înfățișează un adevărat univers - universul vieții rurale românești de acum un secol - tot asa limba folosită de autorul lor reprezintă chintesența vorbirii noastre populare din aceeași epoca. Nu există pagina care să nu pună un numar de probleme, nu există pasaj, oricât de redus că întindere, în fața căruia să nu te intrebi prin ce minune acest țăran relativ puțin cultivat a izbutit să creeze, cu mijloacele cele mai simple , modele strălucite nu numai de limbă, ci și de măestrie artistică. Când
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze pe Georgeta Mircea Cancicov, se îmbarca în huruitorul lift cu grilaje din Pasajul Victoria, o afla trăind de mulți ani într-o ciudată ambianță de vestigii. Printr-un coridor obscur, fără iluminare directă, puteai pătrunde, la capăt, într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amintire când am redeschis, zilele trecute, volumul de debut al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii. El conține o dedicație care poate interesa și dincolo de raporturile mele personale cu poetul, și numai pentru că este astfel îmi îngădui să reproduc aici un pasaj din ea. Așadar: ... în această zi de Crăciun când subțiați de frig pe delicata stradă a Naipului aranjăm un început de speranță în legătură cu identitățile noastre provinciale. Și mai pe esență, dă-ne Doamne să ieșim în primăvară în întregime. Cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmat de Adrian Zograffi în ordinea indicată de scriitor, adică biserica, bulevardul, grădina publică, iar a patra oferind o perspectivă inversată asupra aceluiași traseu: grădina publică, bulevardul, biserica. Dar să-i dau în sfârșit cuvântul lui Valeriu Avramescu, reproducând câteva pasaje din textul său apărut în Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică, nr. 2/1999: „Biserica Maica Precista, Sfânta Maria sau Maica Domnului, cum este deopotrivă numită, ne apare în prima carte poștală ilustrată în toată splendoarea înfățișării ei, nesupusă prefacerilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]