14,286 matches
-
urmă copiii merg în dormitoare și trag un pui de somn... - Au pătuțuri? - Da, niște pătuțuri mici, ca pentru pitici! - Mami, dar și eu vreau să dorm în pătuțuri pentru pitici! - Sigur, și după ce te trezești te mai joci un pic și gata! Vine mami și te ia acasă! - Mami, eu nu vreau să merg la grădiniță! - De ce? - Pentru că nu vreau eu! Se alintă Ingriduța. - Trebuie să mergi, Ingriduță! - Încercă să o convingă mama. Toți copiii merg la grădiniță, așa cum
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
în care o construcție nu se înalță fără jertfe omenești, pentru ca în final: „Într-o noapte cu luna în nori/ valul subțire îl vom trece pe flori, verdele ierbii pe trup ca o formă ușoară/ să te zidesc și nici un pic să te doară/ ...Valul de la un timp va aluneca pe ape/ astfel dorind de zid să te scape/ ...de zidul habitatului clădit pe Ostrov. Fiecare poem este o sinteză a unui timp îndelungat, poate o viață de om, de aceea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
cât ale Zor. Pentru că, în definitiv, ce greutăți am avut de învins, ce obstacole de înlăturat? Nici una. Nici unul... În ce consta meritul meu personal? Un chip frumos? (Simplă întîmplare!) Educație, maniere alese? (Părinții, școala, mediul.) Spirit? (Hm! să zicem un pic.) Adevărul era că nu cucerisem nici o fată. Ele mă cuceriseră pe mine. Nu intram niciodată în vorbă înainte de a observa din parte-le un zâmbet, o privire, un gest (oferte, chiar angajamente). Totul se petrecea fără luptă, încît victoria mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Tu, Aimée, ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli firimiturile puse de Mihaela cu câteva minute mai înainte, fără să-i pese de vreo primejdie. ― Să-i dăm un pic de șnițel, ce zici? ― Fii serioasă, nu poate mânui furculița și cuțitul. Mihaela râse. Pasărea refuză să se înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
hal m-ai văzut! ― Haide, Aimée, nu-ți face mustrări pentru atâta lucru. Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult... ― Ești un Cassanova! Apoi mai spuse: Ascultă, nesuferitule, te rog mai lasă-mă să dorm un pic. Numai un picuț și mergem. Nu prea e de mers, plouă cu găleata... ― Daaa? Atunci ce-i de făcut? ― Nimic mai simplu: dormi aici. ― Ah, nu, nu se poate... Așteptăm până stă ploaia... Și pe urmă plec. Hai, vino, culcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește?!) și adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's sau măcar Cadillac. Așa că am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Romexpo. Iar articolul e menit să apară joi 1 decembrie, la câteva zile după ce eveni mentul se va fi încheiat, dar, logic, fără nici o referință la vreuna dintre întâmplările și cărțile petrecute sau lansate acolo! Cum o-ntorc, tot prost pic. Unde mai pui că-i vorba și de ziua națională! Mă sperii singur când mă gândesc la ce subiecte (total nepotrivite momentului) mi se îmbie: cartea lui Cioran despre Franța, amintirile Zoei Cămărășescu (a căror reeditare am prefațat-o recent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
siguri pe noi, pe viitorul familiei. Eram definitivi în învățământ spre dezamăgirea revizorului școlar Costenco, un om supărat pe ceilalți în lipsă de motive de supărare. De la Traian Val până la Marineanca, printre lanuri de păpușoi, pe drum de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat mulțimii de oameni cât de frumoasă poate fi Anastasia în rochiță nou-nouță. O merita. Se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la o aspră robie. 14. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi, și prin tot felul de lucrări de pe cîmp: și în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă. 15. Împăratul Egiptului a poruncit moașelor Evreilor, numite una Șifra și cealaltă Pua 16. și le-a zis: Cînd veți împlini slujba de moașe pe lîngă femeile Evreilor, și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
lăsat așteptat. În cele din urmă, am auzit un tușit ușor, așa ca pentru dresul glasului, apoi călugărul a început să vosbească, dar olecuță cam pe ocolite: „Suntem vechi cunoștințe, fiule. Și dacă stau și mă gândesc bine, chiar un pic de prieteni... Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ajutorul cel mai de nădejde. Peste acest gând se zburătăcea altul: „Uite cum mă poartă cu vorba de ici-colo și nu spune odată ce are de spus. I-auzi dumneata! Cică dacă stă el bine și se gândește, suntem și un pic de prieteni. De unde până unde?” Am stat mult pe gânduri, numai că n-am reușit să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de gânduri bune față de mine. Din acest hățiș de gânduri m-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mi-o dat apa, iar eu am pus-o...în traistă. Adică la treabă și gata. Îmi place, părinte. Cine a meșterit-o? Apoi mie nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a îndreptat spre alt ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar, mai cu seamă, în anotimpul cel mai frumos al copiilor, iarna, pentru că atunci pot prinde în palme fulgii de nea, să-i ascundă-n căuș, chiar dacă vor rămâne puțin triști și dezamăgiți că, în locul lor, vor găsi doar câțiva picuri de rouă. Pătrunzând cu sfială în această lume minunată, îți descoperi dorul de drag, de acel meleag care, de când lumea e lume, se știe, se numește: Copilărie! Și pe acest fundal imaculat se desfășoară povestea autoarei, Darul de la Moș Crăciun
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
era bolnav. Au luat niște plăcinte și au plecat. Băiețelul era într-un cărucior cu rotile. Lui Dorinel îi plăcu enorm acel scăunel. Nu mai văzuse până atunci. Încerca să îl roage pe Ionuț să îl lase să stea un pic în el, neînțelegând că acesta nu se putea da jos. Bunicul i-a șoptit doar că îi va explica acasă și că ar fi bine să îl facă pe Ionuț să se simtă fericit. Așa că Dorinel a început să povestească
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
bolnave... am avut un accident. Dar mă bucur că tu poți juca. Să joci și pentru mine și voi fi fericit. Dorinel, plin de uimire, privind picioarele imobilizate ale lui Ionuț, se uită la bunicul lui care era întors un pic într-o parte. Simți cum inima în pieptul lui bate așa de tare, de părea că voia să iasă afară din piept. A oftat! Poate primul lui oftat! S-a apropiat de Ionuț, l-a prins de mână și i-
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de ghemotocul ce începuse să tremure. O atinse ușor pe umăr, apoi apăsă mâna mai tare, încercând să îi cuprindă umărul mititel în căușul palmei. Gestul acesta oprise brusc tremuratul și fetița ridică fața roșie de plâns. Ochii priveau un pic speriați, buzele tremurau ușor. Învățătoarea o prinse de mână și încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus. A simțit că nu i se va întâmpla nimic rău. Ajunsă în mijlocul holului, învățătoarea se aplecă pe vine, devenind
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să mai aștepte alte explicații, Dumitrel sărea și se învârtea balansând brațele, strigând cu bucurie: ,,Mulțumesc, Dumnezeu! Mulțumesc! Mi-ai dat mere așa de coapte și struguri așa de aromați! Mulțumesc, Dumnezeu!” Bunica zâmbea printre lacrimi și mai avea un pic și făcea și ea ca Dumitrel, dar Dumnezeu vedea cum inima ei era ca acelui copilaș în acele clipe... doar ei doi știau asta: ea și Dumnezeu. Zilele treceau și Dumitrel tăcea. Nu mai arăta aceeași nerăbdare. Părea preocupat de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă îmbătătoare. Imediat îl descoperă mămica lui, și după ce se mai hârjonesc un pic, Andrei o întrebă pe mama lui ce balsam a folosit la spălat, că mirosul e atât de frumos. Mama îi spune zâmbind că nu a mai avut bani de balsam, dar a cules din grădina bunicii niște fire proaspete de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cum o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului. După câteva momente, Steluța observă mâinile mamei curățind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe apucau mărul roșu, îl cuprindeau strâns, apoi cu cealaltă mână, folosind un
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
popoare, luminându-ne, dându-ne aripile necesare zborului în tot ce făptuim. Ortodoxia este liantul acestui tot, nu pentru că este mai blândă, mai îngăduitoare, ci pentru că ea crede nelimitat în perfectibilitatea omului, salvarea omenirii. Analizând rătăcirile, căderile, să credem, fără pic de îndoială, că putem deveni mai buni decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și pieptul bombat, cum fac politicianiștii, ne scot în evidență, ne scot din anonimat și efemer, ci corectitudinea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
bine, de frumos și mult mai ieftin ca preț. Operația încheiată, rămânem un timp în bucătăria de vară la o gustare frugală și o discuție de suflet ca între prieteni adevărați. Observ discret că amicul meu a mai slăbit un pic, probabil și ca urmare a efortului făcut cu deplasarea la Bârlad. Îmi admiră grădina cu roșiile în coacere accentuată, îl rog să primească o sacoșă cu roșii deja pregătită din primele ore ale dimineții, roșii aspectuoase pe care le-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mine să culeagă roșii. Fiecare dintre noi ne mișcăm într-un anumit sens. Luca și-a găsit imediat prieteni fără să aleagă, fără prejudecăți. Ce bine ar fi dacă și noi, cei maturi, am încerca să mai fim măcar un pic copii nevinovați... Într-o atmosferă plăcută, emoțională, încheiem ziua de astăzi la un taifas prelungit până după miezul nopții, sub bolta de viță din fața casei, într-un superb și fantastic concert al greierilor care parcă ar vrea să salute în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tot așa eu, în momentul acesta, vedeam în cele două musafire pe fiica mea... Puțin după ora 11, așa cum mă anunțase de dimineață, mă sună pe mobil, anunțându-mă că sunt deja în fața porții. Deși vremea de noiembrie era un pic închisă, le primesc cu bucurie adevărată, cu lumină în ochi și suflet, cu emoții de ambele părți. Primul buchet oferit încă de la poartă pentru cunoștința mea din tren, iar la pășirea pragului casei pentru doamna Mihaela Popescu - verișoara d-nei Lucreția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Marian... Îi spun în ce moment al vizitei mă aflu și după un scurt schimb de impresii, o rechem în casă pe d-na Pândaru la o convorbire de circa 10 minute cu fiica mea. După aceea mai vorbim un pic și apoi, cu mulți cai putere, încet-încet ne îndreptăm spre restaurantul ales, aflat în spațiul Casei Armatei din orașul nostru. E prima dată când intru aici. E o atmosferă confortabilă și cu servicii de bună calitate. Continuăm discuțiile în aceeași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de peste 40 de ani, când am fost în pericol de a dispărea ca ființe individuale și chiar ca stat și popor. Această perioadă a fost Golgota mea și mai ales a țării întregi. Dar cum Creatorul a fost și un pic ROMÂN, am avut marele noroc al recâștigării libertății mult visate. Chiar dacă speranțele noastre nu s-au realizat așa cum ne-am dorit, mergem mai departe și generația sau generațiile tinere vor ajunge să ne împlinească toate dezideratele noastre ca popor și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]