10,156 matches
-
13 iulie 1774. Paraclisul bisericii este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe Dealul Mitropoliei. Clădit în secolul al XVII-lea împreună cu palatul, paraclisul este refăcut 1723. Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția este în versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu (1719-1731) sunt prezentați ca fiind ctitrii lăcașului de cult, ei de fapt fiind restauratorii acestuia
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
înălțime și sprijinit de două contraforturi, despre care nu există informații certe privind data construirii. De asemenea, și acesta a suferit lucrări de restaurare, cu acest prilej introducându-se într-unul din ziduri o piatră de mormânt. Biserica nu este pictată în interior, având pe pereți icoane armenești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Biserica "Sf. Simion" se afla o perdea cu icoane cusute din Sfânta Scriptură, care despărțea altarul de restul bisericii, care provenea de la Biserica "Sf. Cruce". Pe
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
Deoarece în interiorul tainiței nu s-a găsit nimic, arheologul Florin Hău a susținut că "„atunci cînd tainița a fost închisă, aceasta a fost golită”". Deși o lungă perioadă de timp s-a crezut că Biserica "Sf. Simion" nu a fost pictată niciodată, prin decaparea tencuielii de pe pereții nordici ai naosului au fost descoperite în iulie 2010 urme de pictură murală destul de bine conservate. În 1890, după cum scrie preotul și istoricul Dimitrie Dan în lucrarea ""Die orientalischen Armenier in der Bukowina"" (Cernăuți
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
Ia parte la manifestări internaționale la New Delhi (1965]); la Paris Salonul independenților (1973), Kosice (1974); Cangnes-sur-men (1977) Festival internațional de pictură; Expoziții personale: București 1957, 1962, 1968, 1972, 1973, Veneția (1967); Malmo (1970); Odorheiu Secuiesc (1971). În 1977 a pictat un tablou care îl avea pe Nicolae Ceaușescu în prim plan, cu Burebista, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân în fundal.
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
de formă semicirculară, în părțile laterale fiind dispuse câte o nișă pentru proscomidie și pentru diaconic. Catapeteasma este un element de o mare valoare artistică, fiind înaltă până la arca prin care se susține bolta naosului și altarului. Icoanele au fost pictate în ulei pe lemn de tei. S-a construit apoi un zid de incintă prevăzut cu turn-clopotniță la intrare și mai multe corpuri de chilii. Până în prezent s-a succedat un număr de 6 preoți duhovnici. La data de 13
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
numele de Sârbi Susani, ctitoria nemeșilor din acea parte a satului. Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică. Deasupra pronaosului tăvănit se înalță turnul-clopotniță. Acoperișul are streașină dublă. Se pot admira câteva icoane pe lemn deosebit de valoroase, dintre care două, pictate în jurul anului 1775, pot fi atribuite lui Radu Munteanu (una o reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul, iar cealaltă este un Deisis). Ușile împărătești, frumos sculptate, pot fi atribuite meșterilor iconari din familia Plohod, din Dragomirești, Maramureș.
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
simt ofensați. Dar sincer, consider că toate trupele din care am făcut parte au fost punk-rock. Pentru mine nu are absolut niciun sens." "Se îmbracă exclusiv în negru, refuză orice urmă de drăgălășenie, sunt teribiliști și le place să-și picteze unghiile în negru" - așa ar descrie una dintre sutele de definiții din The Urban Dictionary noțiunea de "Emo Kid." Curentul emo este uneori identificat cu o anumită modă. Termenul "emo" e deseori asociat stereotipic cu blugi strâmți, breton lung întins
Emo () [Corola-website/Science/308461_a_309790]
-
maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: La acestea se adaugă și Casa scriitorului
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
avut de atunci trei turle: s-au adăugat câte o turlă deasupra pridvorului închis și a altarului, alături de cea a Pantocratorului. Maica Tavefta l-a adus pe pictorul Nicolae Grigorescu, pe atunci în vârstă de numai 20 ani, pentru a picta pereții interiori ai bisericii (1858-1861). Cu ocazia acestor reparații, biserica a fost înzestrată cu mobilier înnoit, lucrat la Viena și Paris. Biserica a fost resfințită la 25 ianuarie 1862 de către arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos. Cu acel prilej, pe peretele
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Cu ocazia acestor reparații, biserica a fost înzestrată cu mobilier înnoit, lucrat la Viena și Paris. Biserica a fost resfințită la 25 ianuarie 1862 de către arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos. Cu acel prilej, pe peretele vestic al pronaosului a fost pictată o lungă inscripție: De asemenea, au fost renovate chiliile din incintă și biserica Mănăstirii Agapia Veche. În mănăstire au fost organizate o școală de patru clase pentru surorile tinere, ateliere de covoare și broderii, precum și o școală de pictură bisericească
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
efectuat lucrări ample de consolidare, protecție și renovare a bisericii și a clădirilor din jurul ei. Atunci s-a reparat șarpanta din lemn a bisericii mari și s-a înlocuit învelitoarea cu tablă din cupru. Paraclisul Nașterea Maicii Domnului a fost pictat în frescă în 1968-1969 de către profesorul Neculai Stoica, iar un an mai târziu un colectiv de pictori restauratori (ieromonah Firmilian Ciobanu, arhimandrit Sofian Boghiu, Gh. Trășculescu și Gh. Zidaru) au curățat de fum picturile murale ale lui Nicolae Grigorescu din
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
un colectiv de pictori restauratori (ieromonah Firmilian Ciobanu, arhimandrit Sofian Boghiu, Gh. Trășculescu și Gh. Zidaru) au curățat de fum picturile murale ale lui Nicolae Grigorescu din Biserica „Sf. Voievozi”. Cu acel prilej, pe peretele vestic al pronaosului a fost pictată următoarea inscripție: În anul 1992, prof. ing. Alexandru Cișmigiu a efectuat o expertiză tehnică a Bisericii "Sf. Voievozi", în care s-a precizat necesitatea efectuării de lucrări urgente pentru consolidarea construcției și salvarea picturii parietale. Ca urmare a agravării avariilor
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
inspirat din chipurile țăranilor și țărăncilor din satele vecine, din cele ale călugărițelor de la mănăstire sau ale vizitatorilor. Istoricii de artă presupun că pictura murală „Proorocul Daniil” ar fi de fapt un autoportret al artistului. Între anii 1858-1860, Grigorescu a pictat interiorul bisericii într-un stil laicizant realist inspirat din compozițiile vestiților pictori ai Renașterii: Tizian, Rafael Sanzio, Rembrandt, Bartolomé Murillo, Leonardo da Vinci etc. La Agapia, atât icoanele, cât și pictura murală, se dovedesc de o calitate superioară, rezultat al
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
a fost la origine ctitorie boierească și că a devenit ctitorie voievodală mai târziu. În 1942, Nicolae Ghica-Budești consideră că biserica pare a fi anterioară domniei lui Matei Basarab, care nu a făcut decât să adauge pridvorul. Dar macheta bisericii pictate în cadrul tabloului votiv și ținută de voievod și de soția sa este reprezentată fără pridvor. Mănăstirea a fost renovată de către Barbu Știrbei între anii 1852-1856, când o parte a chiliilor au fost dărâmate datorită stării de ruină la care se
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Maria Hodighitria. Ultimele două icoane au dispărut în timpul Primului Război Mondial, dar există fotografiile lor și copiile lor, făcute în 1915 de pictorul Belizarie care a reprodus exact inscripțiile citite de cei doi arheologi. Inscripția primei icoane menționează că ea a fost pictată de „Stroe din Târgoviște” în 1644, în timp ce stareț al mănăstirii era Serapion, donator în același timp al icoanei; pe celelalte două se menționează că au fost donate de Matei Basarab și doamna Elina. Similitudinea stilului dintre icoane și pictura murală
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
orice caz, ansamblul de pictură a fost executat între anii 1642 și 1644, perioadă în care relicvele Sfinților Mihail al Sinadelor, Ioan Chrisostom, mucenica Marina și apostolul Filip au fost depuse in altarul bisericii Arnota și portretele lor au fost pictate în diaconicon, în timp ce Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei Basarab, avea funcția de mare spătar (14 ianuarie 1636 - 20 decembrie 1644), titlu pe care îl poartă în cadrul tabloului votiv din pronaos. Monumentul, neobișnuit de modest pentru o necropolă domnească, este un
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
reprezintă o sarcină pe care un zugrav ar fi putut-o îndeplini într-un răstimp foarte scurt. Zugravii etapei brâncovenești au fost Preda și Ianache, atestați anterior la bolnița Mănăstirii Hurezi și la biserica mare a Mănăstirii Cozia. Tabloul votiv pictat în pronaos, îi reprezintă pe Matei Basarab și Doamna Elina, pe străbunicii voievodului: Datco, mare armaș din Izvorani și Brânncoveni, înrudit cu Craioveștii, și soția sa, Calea din Brâcoveni; urmează și apoi părinții săi, vornicul Danciu, strănepot al Margăi, sora
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
se călugări. În acel tablou se vedea Mănăstirea Bistrița, mai sus Arnota și mai jos Păpusa, care, după tradiție, existau deja la acea epocă. Urmașii Craioveștilor au înlocuit biserica de lemn cu una de zidărie, care a fost reparată și pictată de Matei Basarab și Preda Brâncoveanu; aceștia au adăugat chilii, un turn clopotnița la intrarea în incintă, iar mai târziu biserica a fost mărită cu pridvor. Constantin Brâncoveanu, descendent colateral, s-a ocupat de mănăstirea Arnota, ajunsă într-o stare
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
este sugerat printr-o linie aspră, bărbia voluntară este reliefată de o umbră dură. În schimb, restul picturii, în locurile în care nu este prea deteliorată și poate fi luată în considerație, prezintă caractere stilistice asemănătoare celor ale icoanelor împărătești pictate de Stroe în Târgoviște. Figura lui Hristos din icoană este aproape identică cu aceea din scena Deisis, cu ovalul îngust al feței susținut de un gât drept, ochii migdalați în orbitele ușor umbrite cu cearcăne abia vizibile. Desenul sprâncenelor este
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
în prima din încăperi și a ctitorilor în cea de a doua, a fost suprimat rândul de medalioane. O altă particularitate a repartiției scenelor este că marile sărbători nu mai încep - ca de obicei - pe semicalotă, cu Nașterea, care este pictată pe semicalota nordică, ci cu Coborarea la iad. Înălțimea turlei naosului a permis desfășurarea ierarhică completă a treptelor revelație divine, dominate de Hristos Pantocrator. Acesta este înconjurat de serafimi și heruvimi, urmați de sus în jos - pe registre succesive - de
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
divine, dominate de Hristos Pantocrator. Acesta este înconjurat de serafimi și heruvimi, urmați de sus în jos - pe registre succesive - de îngeri, de profeți și, la baza turlei, de 8 reprezentări de apostoli, înscrise în medalioane. Simbolurile apocaliptice ale evangheliștilor, pictate pe pandantivi, profeții, martirii și papii reprezentați pe arcul triumfal și pe arcurile care susțin boltirea, se adaugă, ca de obicei, suitei Pantocratorului. Desfășurarea forțelor simbolizând gruparea puterilor cerești și a personajelor Vechiului și Noului Testament în jurul lui Hristos forma
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
totuși unele idei. Astfel, rolul Fecioarei ca receptacol al Verbului divin, ca simbol al Bisericii creștine aliată cu vechea lege a profeților, dar și ca intercesoare rugându-se neîncetat pentru credincioși, a fost figurat prin bustul Maicii Domnului orante, având pictat pe pieptul său bustul Copilului Iisus ținând în mână ruloul noii legi. Ea este adorată de arhanghelii Mihail și Gavriil și flancată de profeții Avacuum, Ieremia, Iacob și Isaia . În schimb Împărtășania apostolilor are mare dezvoltare, căci s-a preferat
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
dimensiunile exagerate ale episcopilor, în bogatele lor veșminte sacerdotale cu polystavrion, ținând în mâini rulouri desfășurate pe care sunt scrise rugăciuni liturgice și adorând Amnosul, simbolizat prin Hristos copil culcat pe patenă, acoperit și păzit de arhanghelii Mihail și Gavriil, pictat pe glaful ferestrei din axul altarului. Sacrificiul este reprezentat încă o dată, naturalist, în proteză , prin bustul lui Hristos mort, ieșit din potir, iar un înger îngenuncheat culegându-I într-un caliciu sângele care țâșnește din coasta Sa, totul încadrat de
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
erau păstrate în capelele funerare respective, acei sfinți fiind socotiți ca intercesori . Astfel, ritualul liturgic avea și o implicație funerară care era cerută de decorația unui altar unde se păstrau osemintele sfinte. În naos, ciclul marilor sărbători începe cu Nașterea pictată pe semicalota de nord și continuă cu Prezentarea la templu și Botezul pe bolta în leagăn, la vest, Schimbarea la față pe timpanul de vest și Coborârea Ia iad pe semicalota de est. Or, Coborârea la iad sau la limbi
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
a suferințelor omenești ale lui Hristos. La fel ca la Căluiul și Sadova, registrul cu sfinți începe și la Arnota, pe peretele de sud, la dreapta altarului, cu Deisis sub formă imperială, dar nu mai conține pe ctitori, care sunt pictați in pronaos. După studii recente asupra semnificației programelor iconografice, reprezentarea Coborârii la iad și a Deisisului lângă scenele Patimilor revela caracterul funerar al monumentului respectiv. Acest înteles era evident atunci când ctitorii erau reprezentați și îngropați în încăperea respectivă. Dar cu
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]