8,531 matches
-
am luat și pe ăla din sala de așteptare și l-am pus tot jos acolo. Asta a fost, mă rog, a trecut. Și după câteva săptămâni, vine tovarășa Elena Bocretaș, care era Învățătoare, șefa culturală. „Tovarășu’ Maier, dacă aveți poză cu tovarășu’ Ceaușescu, aia care-i Într-o ureche, vă rog să ne-o dați, pentru că trebe să vă dăm o altă poză, În care apare cu ambele urechi”... „Da, poftim, Îs aicea, după dulap.” I le-am dat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și după câteva săptămâni, vine tovarășa Elena Bocretaș, care era Învățătoare, șefa culturală. „Tovarășu’ Maier, dacă aveți poză cu tovarășu’ Ceaușescu, aia care-i Într-o ureche, vă rog să ne-o dați, pentru că trebe să vă dăm o altă poză, În care apare cu ambele urechi”... „Da, poftim, Îs aicea, după dulap.” I le-am dat și o plecat. Și Îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, Într-o zi, văd
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
decât Întrerupere de sarcină, pe asta s-a mers până când, Într-o zi de miercuri, că nu era zi de anchetă, vine colegu’ Bățagă și cu colegu’ Tancău și zice: „No, puiule, ia spune tu, cum Îi chestia aia cu poza lu’ Ceaușescu”. Și-am spus: „Uite, o venit de la primărie”... „E, na, na, că nu-i chiar așa.” „Bine, mă, dacă nu-i, voi știți mai bine ca mine.” „Da’ mai este o chestie.” „Ce?” „Cu fotomontaju’.” I-am explicat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu o dată m-am întrebat, în clipele când citirea oarecăror stiliști chiaburi în adjective mă amenința cu înăbușirea, la ce severitate de sudație se supun acești scriitori când scriu pentru publicitate. Acest fel de a scrie este și el o poză, adică un atentat la bunul simț în interesul originalității. Dacă molima nu se va abate din calea civilizației noastre, suntem amenințați cu o bogăție nouă: fiecare scriitor va avea în viitor, pe lângă pantaloni, ghetele sau pălăria sa și „stilul“ său
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
copil Tudorel și În corespondența familiară cu Dv. Îi spun Tudorel, tocmai pentru că și Dv. vă este apropiat. Scrieți-mi, În interviul cu Mircea Dinescu, În același număr cu articolul meu, cine este domnul tânăr cu microfonul În mână În poza de 691 jos, partea stângă. Este cumva Dl. Constantin Severin? Vă Îmbrățișez cu toată prietenia, Ion Olteanu 17 Craiova, 20 febr. 2002 Doamnă și Domnule Eugen Dimitriu, prieteni dragi, Mi-am făcut mișcarea zilnică pe un soare de primăvară, temperatura
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mulți În buzunare, În timp ce la alții bate vântul! În privința fotografiilor, cum aș putea să pretind bani, când Dv. miați dat 3 cărți?! I-am trimis o fotografie și doamnei redactor de la Radio Iași, Camelia Savitescu (a fost directoare adjunctă) - În poză e În roșu - și i-am explicat pe fotografie cine sunteți: o „enciclopedie ambulantă”, că ar putea face o emisiune serial cu tot ce știți despre personalități din Fălticeni și relațiile lor cu altele din țară și de peste hotare! Aveți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
caselor În care a stat Enescu la Flt. Eu aș ruga, ceea ce crede că poate da, să ne trimită nouă. Rolly (cum i se spune lui Sandu În familie, locuiește la București). Desigur că menționează corect proveniența izvoarelor și a pozelor, decontându le. Cu drag o să vă trimit unele din lucrările mele. Pentru moment nu am În casă decât un exemplar din cartea despre Vaslui dar este exemplarul cu lipituri de poze și recenzii - deci cel de uz intern. Am scris
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
București). Desigur că menționează corect proveniența izvoarelor și a pozelor, decontându le. Cu drag o să vă trimit unele din lucrările mele. Pentru moment nu am În casă decât un exemplar din cartea despre Vaslui dar este exemplarul cu lipituri de poze și recenzii - deci cel de uz intern. Am scris să-mi mai trimită. Pentru Eugen Dimitriu, Încă o dată: felicitări și mulțumiri. Melanica 2 (Iași, nedatată, aprox. iunie 1981) Dragii mei, În sfârșit pleacă lucrările acasă. Am Întârziat cu trimiterea lor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
A fost amendată cu 250 de lei. Să-i fie de învățătură, ori: Bișnițarul M.I. a fost surprins plasând ceasuri electronice și țigări Kent. Organele de miliție i-au confiscat marfa. Acum lui M.I. i-a stat... ceasul!. Adeseori apar poze cu copii care de ani de zile tot dispar, dar rareori mai și apar. Unde s-or tot duce copiii aștia de vreo 7-8 anișori? Că pe Traiskirchen n-am văzut niciunul. Citești în acest ziar articole fără niciun Dumnezeu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
viață. Pe primele pagini ale ziarelor, revistelor și tuturor publicațiilor din țară, la noi apare în permanență cel mai iubit fiu al poporului, cel mai devotat, cel mai... și așa mai departe. Pe prima pagină a ziarului Sportul, de asemeni poza lui, unul zice într-o zi: Uite, ăsta e cel mai mare sportiv al anului. Dar ce a făcut în mod deosebit? , întreabă altul. Ne-a învățat să facem sport, să sărim peste mese (nemâncați), pe frig și pe întuneric
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
propria istorie și să ajungă a fi prezentat viitorimii drept un exemplu de puritate, fidelitate etc. Vom vedea (în ideea de astăzi a dictatorilor cunoscuți) tablouri înfățișându-i pe tinerii de astăzi în diferite ipostaze: de reținut că prima posibilă poză de arhivă este cea publicată zilele trecute de întreaga presă: Nicușor cu mâinile reunite în poală. Întocmai atitudinii atât de cunoscute, stând în picioare în fața părinților săi cărora le prezintă, în numele organizației de tineret al cărui jupân absolut este, felicitările
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din februarie), Adrian Păunescu sacrifică o pagină din revista sa pentru a putea face loc unei poezii-scrisoare în care-i propune pace adversarului său. Chipul durabil al unui mare scriitor, cum se intitulează pagina, cuprinde nu mai puțin de șase poze cu Barbu (concurență pentru Ceaușescu senior), citate din cel sărbătorit prins în toate ipostazele fermecătoarei sale existențe, inclusiv cea de fotbalist. Păunescu aștepta de mult pacea cu mai vechiul său profesor de lichelism și acum s-a hotărât să atace
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu prostituatele noilor timpuri, care pot fi, la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al „articolelor cu defecte” se translează, fără convingere, Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem să-l citească. Textele lui Cioran Îl fascinaseră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spate, țintuindu-l mai departe cu briceagul. În portofel erau șaizeci și șapte de mii de yeni, dintre care cincizeci de mii în bancnote nou-nouțe. Mai avea un permis de muncă emis de Compania de Gaze din Tokyo și o poză de familie. Ambele fete erau îmbrăcate în chimonouri de sărbătoare, așa cum se poartă de Anul Nou. Nici una nu era frumoasă. Semănau foarte bine, așa că nu mi-am dat seama care urma liceul Shimura și care Futaba. Am mai găsit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
turla unei catedrale. Pe ambele maluri, la intrarea pe pod, erau niște cămăruțe și geamuri mici. La ce naiba foloseau? Cerul era albastru, norii albi. Băncile de pe mal pline de lume. Toți purtau haine, iar femeile aveau șaluri pe cap. Frumoasă poză, n-am ce zice, dar mi se făcea piele de găină doar privind-o. Nu numai pentru că era toamnă și frig. Mă trec fiori ori de câte ori văd turle de biserici. Mi-am mutat privirile pe peretele opus. Era un afiș care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
caracter mai festiv decât mâncarea? Le-am luat la rând ca să-mi mai omor timpul. Am analizat toate cele cincisprezece afișe de la un cap la altul și am ajuns la concluzia că reclama pentru whisky cu gheață era chiar frumoasă. Poza fusese foarte bine făcută. Pe fundul paharului mare, cu baza lată, erau trei sau patru cuburi de gheață. Cineva turna peste ele whisky de culoarea chihlimbarului. Cu câteva clipe înainte ca gheața să înceapă să se topească și apa să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și lipsite de seva, totuși
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
al Facultății de Litere. Debutează în 1980 la „Luceafărul” și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
poetică, al poeziei lui Ioan Es. Pop. De altfel, G. este considerat unul dintre cei mai importanți poeți nouăzeciști, alături de Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu. În cărțile următoare, net inferioare estetic, facile, cu tușe de vulgaritate gratuită, autorul adoptă poza unui scandalos poet socio-erotic, care are ambiția de a scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
s-au pierdut „emiri fatidici”, simboluri ale unei vârste a iluziilor și îndrăznelii (Spleen; sonetul a fost considerat un posibil punct de plecare pentru Noaptea de decemvrie a lui Al. Macedonski). Chiar dacă în cazul lui deseori este vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
parțial, la Dominique Noguez, la foarte multe scriitoare cu sau fără nostalgii libertine (la drept vorbind, mai degrabă timide) pînă la a fi conținut de trup și memorie: un trup al memoriei Își arată carnea albă, neagră sau roșie În poze adumbrite, ori o memorie a trupului urgentă pînă la glossolalie stoarce În cascade materia unor volume scurte și penetrante. Literatura franceză de azi care se revendică de la Noul Roman nu mai mobilizează conștiința politică sau etică, se ferește de cuvinte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autentic, original, stăpânit de duhul pământului, plin de energie vitală, de o expresivitate viguroasă, frustă, inventivă, capabilă de construcții verbale și imagini pitorești, insolite, brutale uneori, dar firești pentru cinismul și sinceritatea agresivă a autorului. Cu timpul, antagonismul (mai mult poză artistică) dintre contestatar și lumea în care se integrase deja dispare, și în celelalte volume - Maria (1938), Dă-mi înapoi grădinile (1939), Versuri (1968), care reia și plachetele anterioare, Vinul sălbatic (1977) -, predomină consemnarea trăirilor erotice senzuale, a diverselor stări
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]