9,158 matches
-
Supraviețuitorul devenit artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe care Îl Întrevede din peștera solitudinii sale. El este, inevitabil, mai conștient decât oricare dintre contemporanii săi că lumea trăiește sub amenințarea de a se prăbuși În hăul dezastrului. George Koves vedea lagărul ca o realitate a „predeterminării”, Înăuntrul căreia funcționează alte predeterminări. Confratele său, B., confirmă că viața post-Auschwitz poartă și ea amprenta unei negre predeterminări. În acest context, „arta catastrofei”, dacă o putem numi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de încurajare, prin reclama indirectă, care li se făcea. în dosul comunismului sta evreimea cu banii, cu presa și cu numărul agenților săi. Însă evreul nu putea fi atacat de liberali. Asupra problemelor semite apăsa o tăcere de mormânt. Cuzismul prăbușit la pământ prin incapacitatea lui proprie, încerca să se refacă și cele două sau trei gazetuțe urlau în pustiu, oamenii care le conduceau au fost cu totul compromiși și cu ei, compromisă și ideea. Garda de Fier În asemenea împrejurări
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dau bucuros. Aveți în mâinile d-vs onoarea întregului tineret al neamului românesc”. Concluziuni „Din dezbaterile procesului rezultă limpede că înscenarea și reaua credință au dominat întreaga lui desfășurare. Rechizitoriul și Ordonanța definitivă nu conțin nici un grăunte de adevăr și se prăbușește la cea dintâi confruntare cu faptele. Rostul acestor două instrumente juridice a fost să apară în presă, să impresioneze publicul și n-au avut nici o legătură cu ceea ce s-a petrecut în ședință, unde cu totul alte lucruri s-au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în mijlocul câmpului. în curând am ajuns acasă. N-am apucat bine să intrăm pe poartă și din curte se auzea un plânset nestăpânit de femeie zdrobită de durere. Mama lui Ion Banea mă aștepta, dar văzându-mă singur, a căzut prăbușită pe niște lemne de lângă casă și în cuvinte sfâșietoare își evoca fiul pierdut. N-am mai avut tărie și nici voință de a mai rezista acestui val de durere, care ne copleșea sufletele. Ecoul plânsului de atunci ne-a pătruns
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mișeliei și trădării unei clase conducătoare inconștlente. Mișcarea Legionară de zeci de ani a luptat pentru o Românie Mare și sănătoasă. înfrângerea ei temporară din prigoana trecută a fost și înfrângerea neamului și a țării, ale cărei granițe s-au prăbușit ca niște castele de carton. Biruința de azi a Legiunii este și va fi biruința neamului. De aceea Garda de Fier nu vrea nimic pentru ea și pentru ai ei. Ea va fi în viitor pavăza României, pe care va
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Aici am întâlnit pe prof. Stoicănescu, care venise cu mult înainte și am plecat la Brașov. Am stat acolo până la plecarea lui Stoicănescu. El a plecat cu un avion împreună cu Schmidt și am fost informat că avionul s-ar fi prăbușit și n-am mai știut nimic de amândoi. Până atunci acțiunea din țară a fost condusă de Stoicănescu. De la acea dată am luat eu conducerea. Până nu plecase Stoicănescu ne-am dat seama că nu trebuie să se întreprindă nimic
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
instructor la armată, la Găești, în 1943 și cu el legasem o frumoasă prietenie. Este vorba de două momente, care arată foarte clar atât ferocitatea administrației cu paznicii ei, cât și fermitatea prietenului meu, care în trecerea prin Pitești se prăbușise la un moment dat, revenindu-și apoi spectaculos. El avea obiceiul, fiind mai vorbăreț, să converseze la cazimcă cu gardienii, cărora să le spună ce întâmpinase la Pitești și cum după aceea se făcuse un proces, în care chiar directorul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării impuse prin atâtea silnicii barbare spunea tuturor că-i amintește de nefericiții soldați germani prăbușiți prin dezastre, pe care pistolarii sovietici îi puseseră să strige în genunchi; „Hitler kaputt.” Părintele Ioan de la mânăstirea Vladimirești arestat pentru că era duhovnicul maicilor din mănăstire, între care se afla si sora comandantului legionar Iordache Nicoară, Maica Mihaela. Fratele ei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
carte apărută în 2004 a lui Puiu Năstase, intitulată „Temerarii” la pag. 417 relatează episodul acesta ultim din strategia comunistă. Crăciun își păstrase pentru la urmă argumentul lui cel mai puternic, prin care spera că rezistența din Zarcă se va prăbuși, și anume dezlegarea lui Nicolae Petrașcu. Reușise să-l determine pe profesorul Nicolae Petrașcu să vorbească. S-au instalat niște difuzoare în Zarcă, ca să fie auzit în toate celulele. Profesorul a făcut un fel de istorie a Mișcării Legionare, vorbind
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
valurilor mării în descreștere. Am crezut că leșin. Mi-am imaginat că nu mai aud zgomotul pentru că eram pe punctul de a-mi pierde cunoștința - nu prea înțelegeam de ce să-mi pierd cunoștința, dar mă rog - și de a mă prăbuși. Au trecut câteva secunde, dar eram tot în picioare. Mă simțeam chiar bine. Numai zgomotul din jurul meu mai slăbise. — Am venit să te iau, zise bărbatul. De data aceasta cuvintele lui s-au auzit clar. Am clătinat din cap, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unui crater în interiorul căruia existase o floră și o faună cu totul și cu totul deosebite. Cu alte cuvinte, O lume dispărută, cum ai spus tu. — Crater? m-am mirat eu? — Da. Craterul fusese rotund, cu pereții abrupți, dar se prăbușise cu zeci de mii de ani în urmă și din cauza mișcărilor tectonice, a căpătat forma podișului amintit. Pentru că n-au întâlnit nici un dușman natural, unicornii și-au continuat traiul în acest ținut. Platoul dispunea de izvoare naturale, pământul era roditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai mult era că Umbra mai avea încredere în mine. La puțin timp după aceea a venit și Paznicul. Înainte de a intra, s-a șters de transpirație cu prosopul și s-a scuturat de așchii și de rumeguș. S-a prăbușit pur și simplu pe scaun. — Cu ce-ți pot fi de folos? întrebă el. — Am venit să stau de vorba cu Umbra. Se poate? A clătinat din cap de câteva ori în timp ce îndesa tutun în pipă. A scăpărat apoi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă se potrivesc cum scrie la carte. Am ars lista în chiuvetă, am pus carnețelul într-o cutie pe care am băgat-o, împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri. Senzația plăcută dată de alcool mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apuc. N-aveam cum să fug toată viața de dușmani, cu craniul la subsuoară. În clipa în care am terminat de mâncat salata de cartofi și de băut berea, am auzit ușa de oțel sărind din țâțâni. Când s-a prăbușit spre interior, am zărit o matahală de bărbat cum nu mai văzusem în viața mea. Era îmbrăcat cu o cămășă hawaiană și pantaloni militari kaki, pătați pe ici-colo cu grăsime și o pereche de teniși albi, imenși, care arătau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înalte decât mine. Terenurile mlăștinoase îmi împiedicau și ele înaintarea. Pânze imense de păianjen mi se lipeau de față, de gât, de mâini. Din când în când aveam impresia că mișuna ceva prin copaci. Crengile lor uriașe păreau că se prăbușesc peste mine. Pădurea era întunecată precum fundul oceanului. La baza copacilor se zăreau ciuperci de diverse forme și mărimi. Puteai face o boală de piele doar privindu-le. Cu toate acestea, m-am îndepărtat ușor de Zid și am pătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
creveți pe care tocmai îi congelasem, mușchiul file de vită, înghețata, untul de calitate superioară, sulul de icre de somon lung de vreo treizeci de centimetri, sosul de roșii făcut de mine... Toate se lipiseră de linoleum ca niște meteoriți prăbușiți pe asfalt. A apucat apoi congelatorul cu ambele mâini și l-a izbit de pardoseală cu ușa în jos. S-a rupt cablul din spate și a făcut scurtcircuit, aruncând în jur o ploaie de scântei. Mă durea capul numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el spune că se sfârșește lumea, să știi că așa va fi. Crede-mă! Se va sfârși. — Nu pricep nimic. Ce înseamnă că se sfârșește lumea? Adică bunicul tău n-a vrut cumva să spună că „se distruge“ sau „se prăbușește“? — A zis că se sfârșește. Continuam să bat cu unghiile în dinți și să mă gândesc la toate posibilitățile. Și sfârșitul ăsta al lumii are vreo legătură cu mine? — Da. Tu ești cheia problemei. Bunicul a început să cerceteze cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în plus. — Dacă presupunerile tale sunt adevărate, atunci chiar că e o afacere de zile mari, am zis eu. Se iau la întrecere unii cu alții, iar prețurile vor urca incredibil. Dacă sunt la fel de puternici, n-are cum să se prăbușească piața. — Bunicul a observat asta când a lucrat în Sistem. La urma urmei, Sistemul este o întreprindere privată care a inclus o seamă de interese la nivel înalt. Foarte înalt. Întreprinderile particulare nu urmăresc decât să obțină profit și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frig și peisajul a recăpătat aspect de iarnă cu toate că nu se pornise încă vântul rece. De la coama dealului de nord și până la câmpia de sud cerul atârna greu din pricina norilor încărcați de zăpadă. Aveai senzația că era gata să se prăbușească. Sub fereastra mea, cei patru bătrâni continuau să sape. Patru? Parcă fuseseră trei înainte. Trei bătrâni cu cazmale în mâini. Dar acum erau patru. Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
senzația că-mi săpau groapa în creier. La fiecare lovitură de cazma, vidul din capul mereu sporea mai mult. Înainte de prânz a început să bată vântul mai tare și să fulguiască. Fulgii înghețați se loveau ușor de geam și se prăbușeau pe cercevea în dezordine. Erau fulgi mari, ce promiteau să se adune laolaltă. Nu va trece mult și pământul va fi iar acoperit de un strat gros de zăpadă. Fulgii tari prevesteau zăpadă mare de obicei. Bătrânii nu se sinchiseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un dulap. O treime era ocupată de pat. Umbra slăbită zăcea nemișcată, cu o pătură trasă peste ea. Sub pat se vedea o oală de noapte. Lumânarea - singura sursă de lumină - pâlpâia pe masa veche ce lăsa impresia că se prăbușește în orice clipă. Calorifer nu exista, iar pardoseala de pământ, neacoperită cu nimic, atrăgea umezeala și mai mult. Ochii Umbrei păreau lipsiți de viață. Nu cred că o mai ducea mult. Colonelul avusese dreptate. — Vă las, spuse Paznicul, evident dornic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
003/A.C./113/poziția 40, după aceleași scheme odioase cărora le-a căzut victimă Niculina Tacu, mama, cu ceva ani înainte de 1970. În noblețea lor morală nu și-a făcut loc gheara golemului stalinist. Au murit anticomuniști, conștienți de năpasta prăbușită peste ei . În 1936, vărul mamei, Costică Filipescu ministrul agriculturii în Cabinetul Alexandru Vaida Voievod, în anturajul elitei satului Burdusaci, printre altele, a rostit și cuvintele comunism și Stalin. După plecarea musafirilor, mama a rugat preotul să sfințească cerdacul ospitalier
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
colonelul Miroiu de la DSS, așteptat în mașină de căpitanul Andronic Vasile, serviciul de contrainformații Iași. În luna următoare, noaptea lui 21 spre 22, exact cu trei ani inainte de abolirea tiraniei, de la o stare fizic-psihică absolut favorabilă, Mălin s-a prăbușit într-o comă stranie și după cinci ore a murit. Medicul Ștefan Mihalache, de gardă în noaptea dramei la Spitalul 3, este inaccesibil la contactele cu media pentru explicații. În ziua de 20 decembrie ’86, sâmbătă, prin curtea Spitalului de
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cele mai diverse spații (camera, strada, orașul, câmpul): „Urcam dimineața prin pădure și aerul scârțâia/ sub pașii mei,/ ca zăpada în februarie./ Mă împresurau o respirație nemaiîncercată,/ o rupere de țesuturi, un scâncet, o negură deasă;/ era cum te-ai prăbuși brusc în afara lumii,/ cum te-ai rezema de pereții de gheață/ ai balenei albe,/ de umbra dovleacului uriaș,/ răsărit miraculos dintr-un munte de nisip.// Și-atunci, deodată se făcu ziuă și-n față/ se arătase o luncă și-n
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
îngenuncheze în celule, au fost omorâți prin împușcare cu revolverul, noaptea, în grabă, la lumina săracă a unui felinar de vânt. Câțiva dintre ei - printre care și G. - au scăpat cu viață: doar răniți ori teferi, dar șocați, s-au prăbușit printre cadavrele celorlalți și au fost crezuți morți; ceva mai târziu au reușit să fugă din închisoarea care avea să fie incendiată. În Masacrul, materia autobiografică este transpusă în ficțiune (prin modificări de nume și situații) și literaturizată (cu vădite
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]