8,218 matches
-
reprezentând Piramida alimentelor, pe care o va studia, apoi va alcătui o listă cu alimentele sănătoase, în ordinea importanței lor pentru sănătatea organismului. 4. Tehnica viselor Copiii sunt așezați pe saltele în poziții confortabile. Se comunică sarcina de lucru: „Ne prefacem că dormim. Închideți ochii, lăsați corpul moale, respirați ușor. Eu vă povestesc ce visăm. Voi vă imaginați visul. „ „A sosit vacanța mare. Noi am ajuns la mare. Facem un castel din nisip. Îi facem turnuri înalte și ferestre. La fereastra
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
banului, fie prin Înscenări și intrigi de culise. Lucian Blaga a caracterizat proverbele ca fiind „aforismele poporului”, expresie potrivită pentru a reda bogăția de Înțelesuri a acestora: „Avem proverbe care sunt biciuiri de foc și proverbe care Înainte de a se preface În cuvinte au fost flori. Unele, discrete, deschizând orizonturi metafizice. Altele sunt surâsuri desprinse dintr-o tragică resemnare În fața vieții. Unele au urâtul obicei al dascălilor care moralizează. Altele, un umor izbăvitor de tristețe. Adâncime, joc, grotesc Întâlnești la fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând cu tot dinadinsul să ascundă o minciună dovedită cu o altă minciună, arătându-și inconsecvența față de sine Însuși, Își trădează caracterul, se autodemască, precum cucul care „Își cântă numele”.) „Dacă te prefaci uneori că nu știi ceea ce se crede că știi, altădată se va crede despre tine că știi ceea ce nu știi.” (Fr. Bacon) Unele minciuni sunt preferabile adevărului. („Minciuna care aduce un bine valorează mai mult - ni se spune Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
blândă zgârie rău. (Pe moment, omul ipocrit ne poate chiar Încânta cu aparențele sale, dar atunci când Își vede interesele lezate ne face să simțim din plin răutățile egoismului său.) „Tocmai În lucrurile mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul.” (A. Schopenhauer) Bine - rău; bunătate - răutatetc "Bine - rău; bunătate - răutate" Cine Întinde mâna se face iubit. Pentru că un astfel de om dovedește nu numai că nu are resentimente față de alții, dar și că dorește buna conviețuire: „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cuiva (sau naivitatea În sine), văzând În ea o limită psihologică sau o deficiență, dar neglijăm faptul că ea poate fi și un semn de superioritate morală (și anume atunci când naivitatea exprimă nevinovăția, candoarea, ingenuitatea, incapacitatea cuiva de a se preface). Μ Nu atât faptele sunt mărețe, cât mai ales sentimentele din care ele izvorăsc. Μ Omul lipsit prea mult timp de vreo ocupație poate fi stârnit la orice. Μ Disputele ireconciliabile iau naștere nu atât pentru faptul că fiecare vede
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei Își Îndreaptă odrasla spre o instituție militară sau clericală, unde modul său liberal de a gândi sau de a simți va trebui să țină cont de rigorile mentalității profesiei respective. Dar stratagema nu reușește Întotdeauna: Într-adevăr, copilul Își preface uneori Într-atât conduita după modelul profesiei, Încât sfârșește prin a crede că i se potrivește perfect; alteori dă naștere Însă unor mari suferințe interioare, care pot duce la o atitudine de revoltă sau la suicid. Μ Periculozitatea conduitelor egoiste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o parte a Înțelepciunii pe care creștinătatea o strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și a silogismului. Cartea Facerii spune ceea ce trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu atât mai interesant cu cât arată complexitatea jocului adevărului, complexitate și mai sporită În mediul universitar. Într-adevăr, un profesor de literatură engleză poate să recunoască fără să riște prea mult că nu a citit Hamlet, sau să se prefacă. Pe de o parte, are toate șansele să nu fie crezut. De altminteri, nu e nevoie să Îl fi citit ca să vorbești despre piesă, atât e ea de cunoscută. Chiar dacă ar fi adevărat că nu a „citit” Hamlet, Ringbaum are
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lor interioară, despre puterea lor de expresie, în Postfața traducerii volumului Anei Blandiana, Proiecte de trecut și alte povestiri, Marco Cugno identifică anumite elemente specifice: Există, pe de-o parte, materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", scrie autoarea în poezia Darul, din cea de-a doua culegere, Calcâiul vulnerabil), iar de cealaltă, aproape vrând să scape de acest "blestem", nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conștientizarea că acest fel de a viețui este ca o sabie cu două tăișuri se regăsesc în poezia Darul"67: "Tragic mi-e darul, asemenea pedepselor vechi/ Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port lauri-vina?/ tot ce-ating se preface-n cuvinte/ Ca-n legenda regelui Midas". Stând sub semnul cuvântului prim, al cuvântului creator de lumi (motiv subordonat temei condiției poetului), traseul poeziei capătă două direcții: de a recompune realități și de a ordona realitățile existente deja. Învestind cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două direcții: de a recompune realități și de a ordona realitățile existente deja. Învestind cuvintele cu suflet, Marco Cugno subliniază, făcând referire la acest poem: Există pe de-o parte materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", iar de cealaltă, aproape vrând sa scape de acest "blestem", nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Aceasta "vânătoare" a "umbrei cuvintelor" este însă supusă riscului: cuvintele pot
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realitatea exterioară nu era o piedică, sau, chiar dacă ar fi fost, ea ar fi putut fi disimulată, prin joc, devine, din ce în ce mai mult, tăcere. O tăcere interioară profundă, care nu mai poate oferi resurse pentru exterior, nici nu se mai poate preface. Circuitul exterior interior devine, din ce în ce mai lent, meditativ, el fiind vizibil chiar și prin fragmentarismul de la nivel textual, precum și prin numeroasele puncte de suspensie. Interiorul, obosit și săturat să lupte, nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
volume. În altă ordine de idei, deși metafora se subțiază, până la dispariție, cuvântul este cel care rămâne, invadând totul: "Tragic mi-e darul, asemenea pedepselor vechi/ Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port lauri vina?/ tot ce ating se preface-n cuvinte/ Ca-n legenda regelui Midas/ Aș vrea să adun vorbele toate-ntr-un loc,/ Să le aprind, să dezbrac lumea de ele,/ dar s-ar scoroji trupul lumii asemenea/ Frumosului prinț cu piele de porc din poveste.// O dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică dominantă, care guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
povești? Ba sînt povesti și încă unele urîte, în care demult nu mai crezi! Și nici eu! Ilie: Iartă-mă, Mina... Mina: Așa că las-o pe asta. Ilie: Bine, dar n-are nici un sens. Mina: Și ce? Cîți nu se prefac că au un sens?! (Mina reclamă starea de rău) Ilie: (observînd) Ce e cu tine, ți-e râu? Mina: Nu mi-e rău... Mi-e altceva... Ilie: (bănuitor) Altceva?! Nu cumva simți și tu că... Mina: (extrem de calmă) Ba da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
păpică ideii... de cal? Mina: (se supără) Nu fi proastă... Sigur că-i dau. Vera: Sigur, o idee de mîncare, nu? Mina: Important e că mă preocupă gîndul de a-i da... De fapt, nu cred de loc în... Mă prefac, mă prefac, mă prefac... Vorba lui Ilie, dacă-ți spui mereu că unu și cu unu fac trei, cu timpul crezi că-i chiar așa. Vera: Să fiu a naibii, Mina, dacă n-am impresia că-i ohaluicinație, că-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de cal? Mina: (se supără) Nu fi proastă... Sigur că-i dau. Vera: Sigur, o idee de mîncare, nu? Mina: Important e că mă preocupă gîndul de a-i da... De fapt, nu cred de loc în... Mă prefac, mă prefac, mă prefac... Vorba lui Ilie, dacă-ți spui mereu că unu și cu unu fac trei, cu timpul crezi că-i chiar așa. Vera: Să fiu a naibii, Mina, dacă n-am impresia că-i ohaluicinație, că-i un coșmar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mina: (se supără) Nu fi proastă... Sigur că-i dau. Vera: Sigur, o idee de mîncare, nu? Mina: Important e că mă preocupă gîndul de a-i da... De fapt, nu cred de loc în... Mă prefac, mă prefac, mă prefac... Vorba lui Ilie, dacă-ți spui mereu că unu și cu unu fac trei, cu timpul crezi că-i chiar așa. Vera: Să fiu a naibii, Mina, dacă n-am impresia că-i ohaluicinație, că-i un coșmar. M-e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adică nu o idee. Ceva concret, adevărat. Ia un copil. Mina: M-am gîndit la asta... demult și de multe ori... Vera: Îți spun eu c-ar fi nemaipomenit. Și să știi că ăsta copilul nu te lasă să te prefaci că-i dai de mîncare... Țipă dacă-i dai numai ideea de mîncare. Nu crezi c-ar fi minunat? Mina: (știe bine ce spune) Calul verde rămîne oricum. Pentru că l-am primit aici din nevoia de convingeri, de certitudini. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
analiză psiho-morală, o parabolă a totalitarismului, învăluită în pînzele precauției ideologice, împinsă, de dragul cenzurii, spre tema crizei cuplului. Instaurarea în existență, în real a unei "idei de cal" (ceva ce nu e, dar credem că e deși știm că ne prefacem, că nu credem că e adevărat...) este o soluție absurdă, cu substanță totalitară, incapabilă să elimine disperarea, și mai ales cauzele ei, să suplinească autoritatea personală, echilibrul moral, identitatea individului amenințată să dispară, pe deoparte, iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uita, sînt încă puternic și voi mai fi puternic! Irina: N-ai fost niciodată puternic. Mihai: Ei, cum așa! Irina: Cînd ești puternic, ești întotdeauna. Mihai: Deci eu n-am fost puternic niciodată?! Irina: N-ai fost. Îți închipuiai, te prefăceai. Și noi prefăceam că te credeam așa. Mihai: Aha! Și nu ți-a fost rușine să te prefaci? Irina: Ba da. Mihai: Vai de mine, dar se poate! Să te prefaci față de părintele tău! Să-l faci să creadă că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puternic și voi mai fi puternic! Irina: N-ai fost niciodată puternic. Mihai: Ei, cum așa! Irina: Cînd ești puternic, ești întotdeauna. Mihai: Deci eu n-am fost puternic niciodată?! Irina: N-ai fost. Îți închipuiai, te prefăceai. Și noi prefăceam că te credeam așa. Mihai: Aha! Și nu ți-a fost rușine să te prefaci? Irina: Ba da. Mihai: Vai de mine, dar se poate! Să te prefaci față de părintele tău! Să-l faci să creadă că este puternic! Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa! Irina: Cînd ești puternic, ești întotdeauna. Mihai: Deci eu n-am fost puternic niciodată?! Irina: N-ai fost. Îți închipuiai, te prefăceai. Și noi prefăceam că te credeam așa. Mihai: Aha! Și nu ți-a fost rușine să te prefaci? Irina: Ba da. Mihai: Vai de mine, dar se poate! Să te prefaci față de părintele tău! Să-l faci să creadă că este puternic! Nu-i frumos! Irina: Credeai asta oricum. Mihai: Da... Da..., vasăzică ai dus o viață plină
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puternic niciodată?! Irina: N-ai fost. Îți închipuiai, te prefăceai. Și noi prefăceam că te credeam așa. Mihai: Aha! Și nu ți-a fost rușine să te prefaci? Irina: Ba da. Mihai: Vai de mine, dar se poate! Să te prefaci față de părintele tău! Să-l faci să creadă că este puternic! Nu-i frumos! Irina: Credeai asta oricum. Mihai: Da... Da..., vasăzică ai dus o viață plină de prefăcătorie și de rușine... Da... da..., mi se sfîșie inima de remușcări
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]