7,964 matches
-
succes enorm zece ani mai târziu 245. Cea mai importantă publicație catolică de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial a fost Esprit, înființată în 1932 de Emmanuel Mounier, un cunoscut intelectual catolic, adept al personalismului. Esprit trata orice temă cu profunzime și căuta regenerarea culturală, deoarece directorul ei considera că civilizația trecea printr-o criză acută, fiind absolut necesară recuperarea valorilor creștine 246. Presa a luat tot mai mult avânt și în 1946 a ajuns la un tiraj de 15 milioane
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu aveau cunoștințe teologice și chiar dacă aveau studii universitare, nu puteau scrie cu acuratețea unui teolog. Dar dacă voiau să abordeze subiecte religioase, trebuiau să aibă la fel de multe cunoștințe ca atunci când vorbeau despre matematică sau medicină. Dacă nu cunoșteau în profunzime o temă, ar fi fost mai bine să se abțină de la scris și să caute pe cineva care se pricepea, deoarece trebuia evitată exprimarea echivocă, dăunătoare sănătății spirituale (G . Chiaudano, op. cit., p. 2). 78 Iar la întrebarea dacă nu era
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Icoane din Siberia focalizează atenția asupra suitei de tablouri, unele de un exotism original, „întors” - tărâmul explorat neavând nimic din farmecul obișnuit al „primitivității” -, altele de un adânc umanitarism, dezvăluind un infern concentraționar, dar toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
fidel realul, autorul dă năvală în arsenalul de interdicții. Limbajul pe șleau face textul să fie incisiv. Ceea ce fără un program estetic ar putea cădea în pornografie devine un text dezbărat de pudoare, un text care își asigură accesul la profunzimea pshilolgică prin șocarea decenței. Alasdair Gray spune într-un interviu că nu mai poate reciti un anume roman scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit ființa publică de dinainte de a-l scrie. Unii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate lipsi; în absența lui, opera moare. Mecanismele eroului Desperado Personajul Desperado atârnă de fiecare cuvânt al naratorului, mai ales de cuvintele aparent fără nicio însemnătate. Fluxul conștiinței se sprijinea pe cuvântul recurent, pe cuvântul-monadă, cuvânt ce se încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să detecteze sensul, pentru că stilul Desperado nu este la fel de zgomotos ca stilul modernist. Discreția autorului vine din ezitarea romancierului de a-și dezvălui teza, de a dicta sensul. O
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trucurile" Desperado, deci, autorii estici sunt chair mai bogați decât cei vestici, întrucât ei se zbăteau să supraviețuiască prin aceste șiretlicuri, pe când occidentalii căutau doar succesul de public de multe ori. Scriitorul comunist era dornic să străbată cât mai în profunzime și să stabilească o legătură trainică cu cititorul, cu care îndura umăr la umăr teroarea cruntă a tăcerii. Literatura este opusul tăcerii. Vestul era liber să articuleze. Estul a trebuit să reinventeze vorbirea, să reinventeze literatura. În multe romane scrise
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istoria lui. Nu întotdeauna izbutești să-ți amintești. Manevra multor Desperado de a alterna scurte străfulgerări e amețitoare și David Lodge e inventiv, dar insuficient de ordonat. Intriga e o harababură. Superficialitatea personajelor, pe care nu le cunoaștem niciodată în profunzime, ne deprimă. Autorul ne captează interesul, dar procedeele lui nu sunt suficiente ca să-l mențină, să ne pună pe gânduri când cartea ia sfârșit. Trăsăturile care fac din David Lodge un Desperado literar sunt discreția cu care-și descrie eroii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare". Pinter s-a trezit etichetat ca guru teatral, a cărui operă dezvăluie adâncimea experienței umane, vieții și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe a ta hai către lumină împreună deschizându-ne unul altuia poarta (deschizând...) Tandrețea împărtășirii ultimului hotar e în fapt promisiunea unui alt început. Moartea e o mântuire. Ultima suflare a celui iubit îi sfâșie inima, dar e copleșită de profunzimea sentimentului, de o dulce intensitate a durerii, alchimie pe care numai Ackroyd o știe: Mântuiește-mă și mă privești prima dată ești treaz și străin, în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în clipa asta, și știu că e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult din opera ta? Care e ambiția ta secretă? AB. Mi-ar place să se spună despre poezia mea că "oferă certitudini", "privește omul", "e profundă" ce tare aș vrea să o vadă și criticii așa, să vorbească despre "profunzimea" și "puterea ei de pătrundere". Din păcate critica literară nu știe să vadă aceste lucruri în ea... LV. Citești mult? Ce preferi, cărți contemporane ori din alte secole? Literatură engleză ori universală? Citești repede? AB. Citesc foarte încet, atât cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să nu întindă coarda. 13 decembrie 2002, Oxford 4.15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare Născut în 1949, la Londra, Graham Swift e un romancier Faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optezi pentru simplitatea istorisirii... GS. Înclin să prefer nararea la persoana întâia "inteligențe în mișcare", cum spuneai. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez "cu" personajele mele, să fiu în rând cu ele. Nu vreau să le fiu superior ori să pretind că știu mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este să-l vezi pe lector că se predă tandru poemului. Te bazezi pe intuiția lui. Eliot a spus că poezia poate comunica înainte să fie înțeleasă. Pentru tine limpezimea e esențială, dar mai trebuie să ne gândim și la profunzime. Nu scrii ca un copil, ci ca un pictor viclean. Ești foarte atent ce faci cu uneltele tale. Amesteci literatura (poezie și proză), pictura, fotografia... GS. Așa e, se ascunde undeva în mine un copil lipsit de apărare și chiar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ironică fantomă îmbătrânită care-și vizitează din nou vechile cuceriri. Încă nu sunt fantomă, sunt doar adult, tată a doi copii care au crescut. Din acest punct de vedere, mi-e destul de clar ce sunt. Limpezimea e de preț, dar profunzimea e în firea lucrurilor e obscură. Nu m-am gândit în mod conștient să unific într-o singură artă literatura și lucruile la care ea se referă. Celelalte arte o pun în lumină, e drept. Vreau limpezime cât de adânc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei luminează orizontul de intuire, percepere și acțiune al medicilor. Spre deosebire de egipteni, grecii sunt și filosofi, creatori de școli, de sisteme de reflexie. în constelația lor ideatică, senzorialul se unește cu raționalul. Sofiștii speculează la suprafața fenomenelor. Filosofii au dotația profunzimilor: Socrate (469 - 399), Platon (427 - 347), Aristotel (383 - 322) se urmează și completează creator în spațiul fără limite al ideii, al spiritului ordonator. Pytagora (580 - 500)caută adevărul în unu și multiplu = inițiere prin mistere aritmetice. Zenon din Eleea e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vreo 5000 de ani. Terapia botanică era cea mai dezvoltată. în tratamentele lor, în concepția lor medicală, chinezii, văzând un tot relaționat cosmic, prescripțiile erau făcute în acest orizont interfuncțional de unde echilibrul, măsura, calmul, autosupravegherea, fructificarea experienței, cunoașterea cazului în profunzime. Aceasta reiese și din enciclopedia medicală de 200 de volume publicată la 1111 d.Chr. Remunerarea medicilor se făcea după rezultatele lor. Profesia medicală se efectua prin examene tot mai exigente. Sunt atestate documentar și femei. Mai ales de când medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un mai mare efort de sistematizare, modernizare și intelectualizare. În Anglia, unde autoritatea statală nu se lasă luată înainte de conservatorismul restrictiv al Sf. Conciliu, filosofii cugetă la noi teorii, metodologii, sisteme. Oamenii de știință gândesc mai aplicativ. Medicii cercetează în profunzime, specializându-se nu pe ansamblu ci pe componente. Această direcție a fost ilustrată și de către unii medici ai secolelor anterioare. în acest secol cercetarea multidisciplinară se generalizează, medicii fiind mai receptivi la mișcarea de idei și reușite a contemporanilor filosofi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poartă numele, anatomist hippocratic și se declară împotriva teoriei lui Harvey; G. Bauhin (1560 - 1624), anatomist, botanist, autor al Theatrum anatomicum. Alții ca Severino, Aselli, Harvey își continue studiile și se afirmă în sec. XVIII, cum vom vedea. CERCETAREA îN PROFUNZIME îNSEAMNĂ SPECIALIZARE Convingerea tot mai generalizată că funcționalitatea întregului e reflectată în cea a componentelor și invers, stimulează anatomiștii secolului să mute accentul de pe descriptiv pe funcțional și, împreună să epuizeze cercetarea, completând cunoașterea. Rezultatele sunt impresionante și benefice pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajunge prin analiză critică și experimentare, la concluzii veridice. El dovedește că orice alterare anatomică se însoțește de una funcțională care dă simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
continuă în noi condiții 108 Expansiune în spațiu și cunoaștere 110 Filosofia deschide orizonturi noi 110 Științele fundamentale în sprijinul medicinei 112 Un secol care se vrea al Luminilor 114 Unii medici vin din Renaștere cu avânt 116 Cercetarea în profunzime înseamnă specializare 116 Celebrități medicale în sec. XVII 117 Scurtă privire asupra sec. al XVII-lea medical 124 Secolul XVII în spațiul românesc 124 MEDICINA îN SECOLUL AL XVIII-LEA 126 Debutul luminilor 126 Medicii sunt prezenți în competiția de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
chimia; unele dintre observațiile lui erau atât de precise, încît au putut fi folosite ca bază de interpretare și după două secole. Ar fi foarte greu să găsești un om pe măsura lui Leeuwenhoek atât în ceea ce privește varietatea domeniilor, cât și profunzimea la care a ajuns, scria Brian J. Ford. Folosind un microscop simplu, el a obținut rezultate spectaculoase. A examinat o varietate de materiale, de la părul uman, la lichidul seminal al câinilor, apă de ploaie, mici insecte, fibre musculare, țesutul tegumentului
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
către continentele din apropiere. Pentru a fi sigur, totuși, Gilbert a verificat efectul pe cale experimentală, utilizând o terrella care avea o parte corodată asemănătoare Atlanticului sau marelui Ocean. A aflat că acul era deviat în partea opusă crevasei (dar din moment ce profunzimea bazinului oceanic este mai mică decât 1/1000 din raza Pământului, aceasta nu era o modelare validă). Halley a aflat mai târziu că efectul invers apare în apropierea Braziliei. Din cauză că oceanele și continentele nu au o mișcare perceptibilă pe scara
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
1920, la recomandarea lui V. Pârvan, fusese ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Analele Dobrogei”, „Cele trei Crișuri”, „Ideea europeană”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Universul literar”, „Făt-Frumos”, „Șezătoarea”. Cursurile sale, nepublicate, alcătuiesc o sinteză asupra clasicismului, de mare profunzime și amploare: Civilizațiile italice, Cultura greco-romană, Figuri reprezentative ale culturii latine, Literatura latină sub republică, Latina populară, izvoare, istorie, structură ș.a. În 1925, a publicat Pentru învățământul clasic și, în 1926, Reflexii asupra anticlasicismului. Studiul Originalitatea poeziei romane a rămas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
de suferință, devenise hidos iar măicuțele l-au alungat. Sonia / Sofia F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin analizele psihologice de mare profunzime, subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]