7,813 matches
-
-se căi diferite de expresie - una prin dans dramatic, iar alta prin dans abstract, acestea fiind poli dihotomici în jurul aceleiași axe. Piesele reprezintă provocarea „Noism” în fața unei societăți complexe, îndrăznind să meargă dincolo de elementar. Două lumi într-un singur spectacol - real și metaforă, infern și transcendent, teluric și divin. O tragedie lumească în prima parte, a unor personaje captive ale propriilor măști, sublimate apoi în cea de a doua parte într-o transcendență contorsionată, purtând încă amprenta durerii. În prima parte
Noism, un curent artistic în devenire. Între infernul realității și transcendența divină by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105632_a_106924]
-
într-un joc înșelător al amintirilor, într-o luptă cu propriii lor demoni. Se nasc întrebări când cinice, când tandre, se așteaptă răspunsuri de-o viață-ntreagă. În Memoria apei, de Shelagh Stephenson, timpul subiectiv intră în conflict cu cel real, iar granița între comic și tragic e dizolvată în regrete și neîmpliniri. Descoperim, cu acest prilej, un regizor (Erwin Șimșensohn) cu abilități de fin psiholog, care mizează pe firescul dialogului, suntem cuceriți de partituri feminine nuanțate. Un spectacol emoționant în
Încălziți-vă sufletele cu teatru! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105590_a_106882]
-
un pictor de forță și de expresie. În această zonă îl putem regăsi cu adevărat pe Ioan Augustin Pop: în conviețuirea, în coabitarea perfectă între un teoretician extrem de bine informat și un artist care poate coborî până în viscerele și mineralitatea realului, pentru că forma, culoarea, semnul, simbolul sunt, la Ioan Augustin Pop, chiar disecate la extrem, componente ale unui real plastic atât entropic cât și exploziv. Rigoarea ideatică nu a anulat niciodată spontaneitatea unei tușe de culoare, axele teoretice nu lasă nici o
“Trecut la timpul viitor”, expoziție de pictură Ioan Augustin Pop, la Veneția by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105681_a_106973]
-
Pop: în conviețuirea, în coabitarea perfectă între un teoretician extrem de bine informat și un artist care poate coborî până în viscerele și mineralitatea realului, pentru că forma, culoarea, semnul, simbolul sunt, la Ioan Augustin Pop, chiar disecate la extrem, componente ale unui real plastic atât entropic cât și exploziv. Rigoarea ideatică nu a anulat niciodată spontaneitatea unei tușe de culoare, axele teoretice nu lasă nici o clipă urme obsedante pe pânză. Aici, aș spune, stau farmecul și valoarea operei lui Ioan Augustin Pop, în
“Trecut la timpul viitor”, expoziție de pictură Ioan Augustin Pop, la Veneția by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105681_a_106973]
-
apelat la editorul André Marty. Nu putem să nu amintim dintre preferații lui Paul Rosenberg pe Fernand Léger și pe Marie Laurencin. Léger n-a făcut niciodată parte din grupul suprarealișilor și revendica pentru operele sale o solidă ancorare în real. Îi plăcea să-și populeze pânzele cu elemente ale cotidianului - pălărie, mașină de scris, bicicletă, umbrelă, cutie de țigări - după principiul „constrastelor acute”, pentru a provoca un șoc formal, o rupere de ritm care distilau o stranietate specială. Pentru el
Povestea unei vieți: negustorul de artă vizionar, neobositul promotor al modernității Paul Rosenberg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105679_a_106971]
-
care îmbină perfect realitatea și imaginarul, fantasticul și concretul, aceasta fiind perioada marilor sinteze spirituale. Margareta Sterian se folosește de suprarealism pentru a dezvălui cele mai tainice fețe ale existenței umane, fără să nege sau să abandoneze total concretul, spațiul realului și cel al imaginarul îmbinându-se organic. Foto: ”Port în Normandia” de Henri H. Catargi Port în Normandia, lucrare din 1971 a lui Henri H. Catargi (1894, București - 1976, București) se remarcă printr-o epurare valorică atât a fondului figurativ
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
mentalul african, prin includerea de noi instrumente, folosirea specifică a muzicii a capella, trimiteri la credințe și ritualuri indigene, la șamanism. Comentariile au remarcat traducerea libretului în limbi africane, sugestiile create de acele mise en abime, teatrul în teatru, citirea realului și ghicirea viitorului în oglinzi în care se reflectă oasele folosite de șaman... Aria toreadorului apare cântată pe ecranul unui televizor alb-negru, în ideea că personajul e o vedetă. Totul include și decorul contemporan, obiecte ale vietii din secolul nostru
Despre rădăcini, imigrație și speranțe by DOINA URICARIU. Corespondență de la New York () [Corola-website/Journalistic/105752_a_107044]
-
mod de a iradia culorile de pământ ce amintește de Corneliu Baba, dar în care contrastul opac-luminos sau dramatismul lumină-întuneric este mult mai estompat și mai puțin teatral. Portretele sale, care sunt, de fapt, trupuri în mișcare, destine înșurubate în real, surprinse de un hic et nunc, aparținând deopotrivă aparatului de fotografiat, șasiului și șevaletului, sunt mari decupaje din "scene de gen" și ritualuri contemporane, ce dezvăluie/ învăluie un mister seducător sau anxios și care surprind totdeauna o irepetabilă plonjare în
Dan Voinea și succesul picturilor sale la VOLTA NY Art Fair by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105754_a_107046]
-
luat ca pretext, de fapt, pentru o narațiune ce transcende datele unui cadru istoric documentabil), Mâța Vinerii trasează, ca prin vis, limitele unui univers ficțional în care se amestecă, în doze potrivite, ca în alambicul unui alchimist, substanțele înșelătoare ale realului și acelea, atît de pregnante, ale unei irealități (sau suprarealități), ce irump în plin cotidian. Negustori, vrăjitori, spiritiști, bucătari de la Curtea Domnească, îndrăgostiți, domnișoare cu ifose, ambasadori de pe diferite meleaguri, arnăuți, funcționari ai Înaltei Porți, domni maziliți și domni proaspăt
Apariții editoriale care vă vor captiva by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105772_a_107064]
-
se potrivește cu cea din târg. Ryan Gosling, actor nominalizat la premiile Oscar, este cel care îi dă viață lui Sebastian, acesta fiind probabil cel mai surprinzător rol de până acum. Interpretările uimitoare din Singurătate în doi, Lars and the Real Girl, Ziua trădătorilor, Blue Valentine, Cursa și Brokerii apocalipsei au demonstrat că Gosling poate interpreta o gamă foarte variată de emoții. Dar putea oare toată această experiență să-l ajute să intre în pielea acestui muzician șarmant? Realizatorii s-au
,,La La Land” unul dintre marii favoriți la Oscaruri, aduce magia în cinematografele noastre by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105893_a_107185]
-
după cum visurile sunt o transpunere a vieții în stare de trezie. Din punctul de vedere al realismului, Magritte este considerat astfel: pentru prima oară în secolul XX, un pictor care nu a căutat să evite realitatea, ci a exprimat misterul realului. "Ceea ce se vede la un obiect este de fapt un alt obiect ascuns". De la realitate la poezie și mister Concepția de bază a lui Magritte a fost că pictura trebuie să fie poezie, iar poezia trebuie să evoce misterul. "Misterul
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]
-
să recunoaștem că pipa există în zadar. Imposibilul se rezolvă astfel prin posibil. Magritte este renumit pentru titlurile criptice date tablourilor sale. La Jucătorul, privitorul observă scena din spatele unei cortine roșii, ca la teatru, pictorul fiind fascinat de limita dintre real și fantezie. Iar draperia este simbolul acestui crez. Ea poate separa scena de real, sugerând în același timp simplitatea cu care ce e ascuns poate deveni vizibil. Jucătorul secret surprinde printr-un aer insolent, o atmosferă de vis în care
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]
-
este renumit pentru titlurile criptice date tablourilor sale. La Jucătorul, privitorul observă scena din spatele unei cortine roșii, ca la teatru, pictorul fiind fascinat de limita dintre real și fantezie. Iar draperia este simbolul acestui crez. Ea poate separa scena de real, sugerând în același timp simplitatea cu care ce e ascuns poate deveni vizibil. Jucătorul secret surprinde printr-un aer insolent, o atmosferă de vis în care obiectele reale și oamenii intră în contact cu un spațiu imaginar. Multe dintre personajele
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]
-
ucis ca o altă sursă de inspirație pentru aspectul locației, care presupunea transformarea acesteia într-unul din personajele filmului. După ce a explorat prima dată platourile, Jennifer Aniston s-a arătat impresionată de anvergura acestora și de detalii. „Părea atât de real... De mult timp n-am mai fost pe un platou ca ăsta.” Jason Bateman (Josh Parker) a dobândit un statut foarte important la Hollywood, atât ca actor, cât și ca realizator. În 2003, Bateman a primit laude din partea criticilor pentru
Pe ecrane, “Super party la birou”, o comedie spumoasă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105922_a_107214]
-
trimitea fulgere scurte și dureroase." Un remake în maniera prozei ,adulte" după poveștile cu animale, de la White Fang la Lassie, un soi de legende moderne, în tot cazul altceva decît basmele. Doar că istoriile astea de fermă păstrează acroșul la real, pe cînd în romanul lui Bălăiță eroul, Cantemir, are ajutoare (Frica-de-întuneric, bunăoară) și se poartă, în lumea lui vag campestră, după scenarii din Andersen și Frații Grimm. S-ar zice, atunci, că e pur și simplu relatarea (am renunțat la
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
damnarea în prilej al edificării de sine. Firește, textele "satiriconului" devin astfel o autentică mărturie de viață proprie, o apologia pro vita sua. Situîndu-se sub zodia sumbră a negației, ele nu se mulțumesc a respinge un aspect sau altul al realului reprobabil, ci execrează întreaga societate, mai mult: întreaga constituție a lumii, în direcția unei rupturi globalizate, fidelă oglindă a eului liric turbulent în năzuința sa spre o "revoltă pură", analoagă "artei pure". Vom reveni. "Apocalipsa cuvîntului" (e titlul unei secțiuni
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
emoțiilor și secrețiilor eroinei. De un remarcabil autentism, versurile aveau o zgrunțuroasă plasticitate, un puls al vieții ușor de luat în pagină. În Fisuri, această respirație se pierde; mai exact, tânăra poetă încearcă să și-o controleze, păstrând contactul cu realul, dar mizând pe literaturizarea lui. Tocmai ceea ce dădea farmec și substanță poemelor (ingenuitatea lirică, prospețimea senzațiilor, notația abruptă) intră acum într-un proiect ficțional pentru care Elena Vlădăreanu nu are nici chemare, nici resurse. Autoarea face parte din eșalonul poeților
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
înainte, la o altă carte de proză care evoca zilele Revoluției anticomuniste românești, aceeași lipsă a "revelațiilor", aceeași absență a pretenției de a oferi adevărul - în fond, aceeași neîncredere că acesta există. Dacă faptele propriu-zise ale povestirii depășesc uneori granițele realului, această din urmă trăsătură este, din păcate de un "realism" de necontestat, pentru spațiul românesc. Victimizarea nostalgică, scormonitul după scuze sau cosmetizarea vieții, pentru a o prezenta drept suportabilă, sînt complet străine acestei incursiuni în viața sub regim comunist și
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
un astfel de cuvânt e oarecum nepropice) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care - într-un context diferit - pomenesc " Probabilitatea/ Însingurării." Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică și neîmblânzită. Ei refuză compasiunea lecturii. Ca scriitor, și tu ții compasiunea în frâu. Poezia ta este firească, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
cruzimea fără margini. Dorința de a evada din normele încorsetante ale vieții diurne (și nu neapărat vreo alianță demonică) ar fi putut fi esența adevărată a sabaturilor vrăjitoarelor. Pentru această îndrăzneală erau vrăjitoarele arse pe rug, pentru evadarea din deșertul realului, în care nu rodește misterul, ci doar aridele certitudini raționale (și acelea având ghimpi ascuțiți de cactus), către un dincolo fermecător cu decor de flori parfumate ("o luncă plină cu trandafiri albi mirositori") și coloană sonoră de triluri fantastice. Zâna
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
dracul poate fi păcălit, i se poate demonstra neștiința, naivitatea. Ca și fratele său Aghiuță, Prichindel fuge îngrozit, fără a mai privi înapoi (amănunt tipic scenariilor inițiatice destinate de Caragiale tinerilor), spre pântecul protector al iadului, odată atins de șocul realului.
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte rezduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca artist
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
cunoscut personal și intim pe Emil Cioran, a însemnat o decepție, o binefacere sau a fost doar o relație melancolică, lipsită de viitor? Grozav! Aveți dreptate în fiecare din cele trei supoziții! Fiecare din aceste trei aspecte sunt adecvate la real... La început a fost o anumită dezamăgire, dar după aceea o mare șansă și privită în ansamblu, relația noastră a fost o experiență plină de melancolie. Relația pe care ați avut-o cu Cioran pare a avea ceva romanesc în
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
cuvinte de apreciere pentru modul în care a fost organizat Concursul Internațional de Canto al Operei Naționale București, precum și valoarea tinerilor participanți la competiția artistică, din partea unor membri ai juriului, printre care domnii Joan Matabosch Grifoll, Director artistic al „Teatro Real Madrid”, Jesus Iglesias Noriega, Director artistic al „Dutch National Opera House”, Alberto Mira, Partener al „Universității Oxford” în departamentele Cinema, Cultură și Societatea Europeană.
Le Grand Prix De L’Opéra” () [Corola-website/Journalistic/296484_a_297813]
-
își dădea și el seama - astea erau importante. Și mai observase ceva: că o bucată, o scenă, o schiță nu «ieșeau» (aici verbul «a ieși» nu avea sensul de «a reuși», ci de a țâșni, de a se întrupa în real) decât dacă erau scrise bine. Avea atâta simț critic încât să vadă dacă o pagină sau mai multe capătă acea pregnanță și provoacă acea emoție fină pe care o dă numai valoarea și se temea să compună mari «tablouri» epice
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]