9,763 matches
-
a ajutat fiecăruia să ni le fixăm pe spate. Gata. Puteam pleca. Îmbrăcați cu ce-am avut și noi mai grosuț, cu mănuși, înarmați cu niște bețe constituite în redutabile arme defensive, am purces la drum, nu înainte de a o saluta pe mama. Sărut-mâna, mama, am plecat! Drum bun, dragii mei, fiți atenți! Mircea, ai grijă de frații tăi! Da, mama. Și am pornit însoțiți de prietenul nostru, Leu, care, supus unui post prelungit de natură secularizată, ajunsese un ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ele; să vă măturați trotuarele; să văruiți pomii din fața casei și marginile podului, ca să fie frumos și să placă la tătă lumea. O spunem limpede și clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă! Vă mulțumesc." Apoi rumoare. Tăt aia, tăt aia ne cere? Da' altceva? Mesagerul, mulțumit peste măsură de efectul cathartic, purificator și răscolitor al discursului său, și-a luat bicicleta obosită peste măsură, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmbrăcat tot în alb, asemănător unui bulgăre de zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în întregul lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scindarea grupului în tabere, fiecare dintre ele susținându-și opțiunea cu argumente dintre cele mai diferite și mai convingătoare. S-a ajuns atât de departe cu disensiunile între cele două grupări opozante, încât nu ne mai vorbeam, nu ne mai salutam, fiind gata la orice moment să ne luăm de păr și să ne tăvălim prin curte ca niște adversari ireductibili și ireconciliabili. Era tevatură mare. Văzând această stare de lucruri care generase între copiii ei o stare de tensiune belicoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din casa unei familii, o familie de oriunde“, aș spune: bye-bye Marte, prefer să fiu două zile muscă în casa unei familii, e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mușcă furios mâna unui gardian care solicita plata pentru staționare. Furiosul mușcă și fuge. În schimb, la Londra, doi studenți - Roy Feltham și Jim Simpson - bat recordul mondial al strângerilor amicale de mână: în 14 ore și 30 minute - ei salută 12.499 de persoane. (Vechiul record îi aparținea președintelui Theodore Roosevelt: 8.513 persoane, la o recepție în Casa Albă, 1907.) „Partenerele ideale pentru o bună strângere de mână - susțin cei doi recordmeni - sunt femeile între 20 și 40 de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
umbră venetică să pricinuiască anemia moral-spirituală a generației de la care se aștepta, datorită grijii și condițiilor aduse de partid, suirea unor trepte valorice în timp, crearea unei generații purtătoare a flăcării prometeice. Curmarea răului, indicarea drumului dezvoltării sănătoase a fost salutată de reprezentanții tuturor categoriilor sociale din țara noastră. Alături de aceștia, ne exprimăm deplina adeziune la cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu: « Nu vom admite etc.».“ (Viața românească, iulie 1971) „[...] Toată suflarea acestor meleaguri carpatice Marea de inimi pulsând de la munți, peste șes
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
românesc ne-a transmis o puternică undă de emoție. Trăiam sinteza înlănțuirii veacurilor până la aceste zile ale bucuriei noastre. L-am văzut, apoi, pe Nicolae Ceaușescu, înconjurat, ovaționat de miile și miile de oameni veniți să-l întâmpine, să-l salute cu dragoste, cu respect și recunoștință; totodată, manifestând acea pe cât de nobilă, pe atât de caldă atmosferă de identificare cu un om, îmbrățișând propriile năzuințe, purtând însemnele propriului lor destin. Era - simțeam noi înșine aceasta prin imaginile televizate - Istoria trăită
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
organismele internaționale și prin măsurile luate pe plan intern.“ (Tribuna, 4 ianuarie 1979) REU Traian, scriitor „Caratele din sânge dau lumina Acestui timp de rodnicii plenar Eroica baladă-a vârstei Voastre E împlinire sub steag proletar Și piscuri carpatine azi salută Partidul comunistelor zidiri Pe care le-ați visat de când vi-e visul.“ („Efigie comunistă“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) ROMAN Ileana „El are în cuvânt pământ Străromânesc cu râuri reci Din Burebista izvorând Râurile țării lui întregi.“ („Luminătorul“, Flacăra, 26 ianuarie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
binecuvintă-L!“ („Celui mai tânăr bărbat“, Cronica, 20 ianuarie 1978) VASILESCU Alexandru „La plecare, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, în timp ce parcurgeau aleea centrală a parcului în care este situat stadionul 23 August și bulevardul din preajma marelui stadion, au fost salutați din nou, cu bucurie, cu dragoste și recunoștință, de mii de bucureșteni, de formații artistice și de tineret. Prin întreaga sa desfășurare, sărbătorirea zilei noastre naționale a pus în evidență hotărârea oamenilor muncii de a munci fără preget, cu responsabilitate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Și mai era o chestie cu chipiul ăsta - sau poate numai în amintirile mele e așa, că mi se pare totuși prea ilogic, chiar și pentru armata Republicii Socialiste România. Dacă - și numai dacă - îl aveai pe cap, trebuia să saluți într-un anumit fel, care mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, toate „gradele“ pe care le întâlneai pe stradă. Ceea ce era insuportabil. Și-așa trebuia să-l pun pe cap, dar să le mai și salut pe toate proastele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
erai văzută fără el, erai muștruluită, că nu aveai ținuta regulamentară. Așa că oricum ieșeai prost. Dar eu preferam să nu-l pun și să încasez isteria ofițeresei, dar să nu trebuiască să-mi strâng părul sub chipiu și să le salut. Deci noi eram egali. Adică ne bucuram de unul dintre elementele glorioasei triade; libertatea și fraternitatea nu ajunseseră încă până la noi, le-am primit după. Nu mai eram domnișoare și, mai târziu, doamne și domni, ci camarazi, „tovarăși“. Numai femeia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spital, dar care, în mod discret, primea paciente și acasă. De data asta era o după-amiază fără culoare, așa cum se întâmplă când începe luna noiembrie. Ginecologul numărul unu din oraș era un om sobru, îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de vreme ce - Pasquale o știa prea bine - totul conspira pentru ca el să fie la nesfârșit mințit, înșelat și dus cu preșul. Când nu era așa, era cu totul altfel. Bătea la ușă corect, aștepta o secundă, apoi intra timid, clipind des. Saluta politicos, apoi începea să se spele cu cele trei perii sterile. Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
probleme. Venerabilul nostru director, prof. C. N. Iancu, făcea controlul meditației, la ore diferite, deschidea ușa fără nici un zgomot, făcea un tur al sălii cu un mers de pisică și pleca la fel cum a venit. Nu permitea să fie salutat prin ridicarea în picioare spre a nu fi deranjați de la învățare. Pentru a recupera timpul de studiu consumat cu diverse obligații de muncă, trebuia să procedăm la o mai atentă gospodărire a orelor rămase pentru meditație sau la scurtarea somnului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din ochii copiilor, iar la căldura dată de corpurile de încălzire se adăugase cea emanată de inimile fierbinți ale învățăceilor. În timp ce parcurgeau drumul spre ieșirea din sala de clasă, la un semn al învățătorului, inobservabil pentru noi, copiii ne-au salutat cu un Bună ziua! lipsit de stridență și încărcat de respect. M-am oprit pentru o clipă în dreptul unei fetițe bălaie și cârlionțate, cu ochii jucăuși ca două mărgele de peruzea, pe care am înterbat-o cum se numește învățătorul lor. Cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ordonează treburile după circulația trenurilor. Putea fi auzită o spusă ca aceasta: hai, măi bărbate, nu te mai moșmondi atâta, că-i târziu, a trecut dăscălița la școală! Pe ulița principală a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor, întrebându-i de sănătate și despre treburile care i-au scos din ogradă. Da, vrednica învățătoare străbătea zilnic, cu precizie de ceasornic
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce îi îmbrățișează cu privirea câteva secunde își salută foștii elevi cu formula sa consacrată: Bună ziua! Așa li s-a adresat în toți cei patru ani cât i-a păstorit cu grijă și dragoste părintească. Ridicați în picioare ca la comandă, foștii elevi îi răspund sacadat: Bună-ziua! Vă rog
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întuneca lumina soarelui": "Cu atât mai bine, ne vom bate la umbră"? Cine dintre noi n-a legat, cum se cuvenea, entuziasmul și bavura Domnitorului Carol I, în campania din Bulgaria, de cuvintele cu care se spune c-ar fi salutat șrapnelul căzut la picioarele sale, în preajma Vidinului: "Aceasta e muzica ce-mi place"? Și cine, în fine, dintre noi iarăși, n-a evocat, în semnificația ei reală, toată istoria formațiunei burgheziei naționale, în cuvintele atribuite lui I.C. Brătianu: "Îmbogățiți-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zi, după ce ținuse o conferință în aula universităței din Iași, d. Iorga cobora strada Carol, înconjurat de prieteni și discipoli, când dinspre Tufli, pe trotuarul opus, apare urcând strada, liniștit, d. Cuza. Ajunși unul în dreptul altuia, cei doi șefi se salutară de la distanță. Bună ziua, Cuza. Ce mai faci? zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc, tu te cobori... Și trecu înainte, radios. Dacă n-a făcut parte din vechea Junime, regretatul Matei Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prost. Când am ajuns pe peronul gării trenul era tras pe linia unu. Instructorii ne-au repartizat pe raioane în compartimentele vagoanelor. După îmbarcare am așteptat plecarea trenului, care la un moment dat s-a pus în mișcare, iar noi salutam veseli de la ferestre fluturând cravata de pionier. Plecând din Timișoara am văzut un alt traseu necunoscut mie și din nou am fost atent tot drumul străbătut de trenul a cărei locomotivă cu aburi scotea din când în când un fum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu părere de rău, cântând trist „La revedere tabără dragă”, cu bagajele în mână, ne-am îndreptat spre calea ferată unde ne aștepta trenul abia sosit. Pe drum ne-am întâlnit cu cei care atunci soseau în tabără. Ne-am salutat pionierește. La plecarea din tabără știam că trebuia să ne urcăm în vagonul 13 pe care era scris cu cretă albă “Regiunea Banat”. Mai erau două vagoane 14 și 15 pe care era scris „ Regiunea Oltenia ”. După ce am urcat cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Întro vreme, mă uitam la ea pentru că eram îndrăgostit de fata blondă și cu codițe care prezenta. (Să fi fost Cristina Țopescu? - ea cred că era.) Înghițeam toate tâmpeniile cu pionieri care plan tau copaci, făceau careuri, ridicau steaguri și salutau cu cra vatan vânt, doar ca so văd pe prezentatoare, în scurtele mo men te în care introducea materialele filmate. Mai târziu, fata a încetat să apară și astfel am fost scutit de porția matinală de cravate roșii, în loc de cacao
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Sale dumnezeiești, cum privesc întreaga față și rotunjime a pământului și pe toți oamenii, șaflațiț într-o orbire atât de mare, cum mor și coboară în iad. Al treilea, să o văd pe Stăpâna noastră și pe îngerul care o salută; iar apoi să reflectez pentru a trage folos dintr-o astfel de scenă 1. 107. Al doilea punct. Să aud ceea ce vorbesc persoanele de pe fața pământului, și anume cum vorbesc unii cu alții, cum înjură și hulesc etc. La fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și, în mare parte, pentru fiecare mister vor fi trei puncte pentru a le medita și contempla cu mai multă ușurință. 262. DESPRE BUNĂVESTIREA STĂPÂNEI NOASTRE, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,26-38. 1. Primul punct este că sfântul înger Gabriel, salutând-o pe Stăpâna noastră, îi vestește zămislirea lui Cristos, Domnul nostru (Și, intrând îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]