8,256 matches
-
François, uită-te la cartea asta...“. Am renunțat să-i telefonez. Nu venisem pînă În nord-vestul Saharei spaniole ca să mă cert cu el la telefon. La un anticar din Las Palmas, am pus să-mi scoată dintr-o vitrină un stilou de aur pe care doream să-l filmez și pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit În centrul lui o mică șopîrlă În centrul blazonului. Șopîrla aceea mi-a amintit de copilăria mea. Am Îmblînzit zeci de șopîrle cînd eram copil. Tata a povestit acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
copilăria mea. Am Îmblînzit zeci de șopîrle cînd eram copil. Tata a povestit acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am răspuns că pentru mine va fi un instrument de lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acest lucru În Copilăria copiilor mei: „Copiii plecau foarte devreme dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am răspuns că pentru mine va fi un instrument de lucru și am pus stiloul În buzunarul interior al hainei. Trăgeam nădejde că această cheltuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am răspuns că pentru mine va fi un instrument de lucru și am pus stiloul În buzunarul interior al hainei. Trăgeam nădejde că această cheltuială neprevăzută mă va determina să Încep să scriu neîntîrziat a doua mea carte. Întors la Paris, m-am repezit să văd corespondența adunată, căutînd scrisul tatei pe unul dintre plicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
celor trei mii de metri de peliculă pe care Îi adusesem din Canare. Seara, acasă, cînd Delphine și fetele dormeau, mă gîndeam la al doilea roman și redactam fraze care datorau mult delectării posace, acel păcat grav, servindu-mă de stiloul din aur al Ilustrísimei eminențe, folosind În scopuri pernicioase o peniță care servise să i se scrie papei. Dacă aș fi avut telefon acasă, l-aș fi sunat oare pe tata? Ca să-i spun ce? Ca să-l anunț triumfător că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și am rostit cu glas tare două-trei fraze: „Tată, aveam atîta nevoie să mai stau de vorbă cu tine. Am să-ți ofer ceva. Va fi ultimul cadou pe care ți-l fac“. Am luat din buzunarul interior al hainei stiloul din aur pe care-l cumpărasem În insulele Canare. Avînd doar atîta timp la dispoziție cît să-l mai văd strălucind o ultimă oară În mîna mea, temîndu-mă că sora mea se va Întoarce pe neașteptate, l-am strecurat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nasturii hainei ca să fixez mai bine agrafa capacului la marginea buzunarului și mi-am dat seama că mama pusese deja În acel buzunar Parkerul din argint cizelat pe care i-l oferise cu cîțiva ani În urmă de ziua lui. Stiloul acela din aur nu era nimic altceva decît un obiect real. Era oare și simbolul remușcărilor mele? Emblema scrisului la care mă dedasem În răspăr cu voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
remușcărilor mele? Emblema scrisului la care mă dedasem În răspăr cu voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum se Înmînau odinioară Învingătorului cheile unui oraș asediat? Sau, aidoma unui membru al unui trib primitiv care se teme de spiritul morților, voisem să-mi atrag bunăvoința spiritelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
recăpătă glasul. — Ce ți-am povestit azi... Te rog, Bernardei... — Nici Bernardei, nici nimănui. Nici o vorbă, Fermín. Ne-am luat rămas-bun cu o strîngere de mînă. 37 Mi-am petrecut noaptea veghind, Întins pe pat, cu lumina aprinsă, contemplîndu-mi scînteietorul stilou Montblanc, cu care nu mai scrisesem de ani de zile și care Începea să se transforme În cea mai bună pereche de mănuși ce i-a fost vreodată oferită unui ciung. Nu o dată m-am simțit ispitit să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înmormîntarea era În acea după-amiază, la ora patru, În cimitirul Montjuïc. M-am Întors acasă făcînd un ocol. Tata dormea și am urcat Înapoi În camera mea. M-am așezat la masa de scris și mi-am scos din penar stiloul Meinsterstück. Am luat o foaie albă și mi-am dorit ca stiloul să mă călăuzească. În mîna mea, stiloul n-avea nimic de zis. Am invocat zadarnic cuvintele pe care voiam să i le ofer Nuriei Monfort și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Întors acasă făcînd un ocol. Tata dormea și am urcat Înapoi În camera mea. M-am așezat la masa de scris și mi-am scos din penar stiloul Meinsterstück. Am luat o foaie albă și mi-am dorit ca stiloul să mă călăuzească. În mîna mea, stiloul n-avea nimic de zis. Am invocat zadarnic cuvintele pe care voiam să i le ofer Nuriei Monfort și am fost incapabil să scriu ori să simt ceva, În afară de groaza aceea inexplicabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dormea și am urcat Înapoi În camera mea. M-am așezat la masa de scris și mi-am scos din penar stiloul Meinsterstück. Am luat o foaie albă și mi-am dorit ca stiloul să mă călăuzească. În mîna mea, stiloul n-avea nimic de zis. Am invocat zadarnic cuvintele pe care voiam să i le ofer Nuriei Monfort și am fost incapabil să scriu ori să simt ceva, În afară de groaza aceea inexplicabilă a absenței sale, de a o ști pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chiar dacă Îmi voi petrece restul zilelor Încercînd s-o fac. Într-o zi, Julián a rămas adormit În brațele mele, epuizat. Cu o după-amiază În urmă, În timp ce treceam prin fața vitrinei unei case de amanet, se oprise să-mi arate un stilou care stătea expus de ani de zile și care, potrivit spuselor negustorului, Îi aparținuse lui Victor Hugo. Julián nu avusese niciodată un sfanț ca să-l poată cumpăra, Însă Îl vizita În fiecare zi. M-am Îmbrăcat pe furiș și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de ani de zile și care, potrivit spuselor negustorului, Îi aparținuse lui Victor Hugo. Julián nu avusese niciodată un sfanț ca să-l poată cumpăra, Însă Îl vizita În fiecare zi. M-am Îmbrăcat pe furiș și am coborît la prăvălie. Stiloul costa o avere pe care n-o aveam, Însă negustorul mi-a zis că acceptă un cec În pesete, la orice bancă spaniolă care avea o filială la Paris. Înainte să moară, mama Îmi spusese că economisise ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însă negustorul mi-a zis că acceptă un cec În pesete, la orice bancă spaniolă care avea o filială la Paris. Înainte să moară, mama Îmi spusese că economisise ani de zile bani ca să-mi cumpere o rochie de mireasă. Stiloul lui Victor Hugo avu cîștig de cauză În fața voalului meu și, cu toate că știam că era o nebunie, niciodată n-am cheltuit niște bani cu o mai mare plăcere. CÎnd am ieșit din prăvălie cu penarul cel fabulos, am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcut dragoste pentru ultima oară. CÎnd m-a Întrebat de ce plîngeam, i-am spus că erau lacrimi de fericire. Mai tîrziu, cînd Julián a coborît după cîte ceva de-ale gurii, mi-am făcut bagajele și am lăsat penarul cu stiloul pe mașina de scris. Am pus manuscrisul romanului În valiză și am plecat Înainte să se Întoarcă Julián. Pe palier m-am Întîlnit cu monsieur Darcieu, bătrînul iluzionist care le citea În palmă fetelor pe un sărut. Mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-a răspuns la chemare. CÎnd m-am Întors acasă, era aproape patru dimineața. Apartamentul era Înecat În fum și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo. Am alergat să deschid ferestrele. Pe birou am găsit un penar ce conținea stiloul pe care i-l cumpărasem cu ani În urmă la Paris, stiloul pentru care plătisem o avere În virtutea presupusă a faptului că Îi aparținuse lui Alexandre Dumas sau lui Victor Hugo. Fumul provenea de la boiler. Am deschis capacul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
patru dimineața. Apartamentul era Înecat În fum și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo. Am alergat să deschid ferestrele. Pe birou am găsit un penar ce conținea stiloul pe care i-l cumpărasem cu ani În urmă la Paris, stiloul pentru care plătisem o avere În virtutea presupusă a faptului că Îi aparținuse lui Alexandre Dumas sau lui Victor Hugo. Fumul provenea de la boiler. Am deschis capacul și am constatat că Julián azvîrlise Înăuntru toate exemplarele din romanele sale, care lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin casă În timp ce eu ieșeam să caut de-ale gurii. Economiile lăsate de Miquel ne mențineau pe linia de plutire, Însă În curînd a trebuit să Încep să vînd bijuterii și vechituri. CÎnd n-am mai avut Încotro, am luat stiloul lui Victor Hugo pe care Îl cumpărasem de la Paris și m-am dus să-l vînd cui oferea mai mult. Am găsit o prăvălie În spatele Comandamentului Militar unde se primeau obiecte de soiul ăsta. Gestionarul n-a părut prea impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și m-am dus să-l vînd cui oferea mai mult. Am găsit o prăvălie În spatele Comandamentului Militar unde se primeau obiecte de soiul ăsta. Gestionarul n-a părut prea impresionat de jurămîntul meu solemn, prin care depuneam mărturie că stiloul acela Îi aparținuse lui Victor Hugo, Însă a recunoscut că era o piesă magistrală și s-a Învoit să mă plătească atît cît a putut, ținînd seama că erau vremuri de sărăcie și de mizerie. CÎnd i-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rugîndu-se unui Dumnezeu În care nu credea. CÎnd doctorii au obligat Întreaga ceată să părăsească Încăperea și să mă lase, fără voia mea, să mă odihnesc, tata s-a apropiat pentru o clipă și mi-a spus că Îmi adusese stiloul lui Victor Hugo și un caiet, În caz că voiam să scriu. Din ușă, Fermín anunța că se consultase cu toată echipa de medici a clinicii și că fusese asigurat că eu nu voi mai face serviciul militar. Bea m-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bea m-a sărutat pe frunte și l-a luat pe tata ca să-l scoată la aer, fiindcă nu ieșise din cameră de mai bine de o săptămînă. Am rămas singur, răpus de oboseală, și am adormit uitîndu-mă la penarul stiloului meu, aflat pe măsuța de noapte. M-au trezit niște pași dinspre ușă și mi s-a părut că zăresc silueta tatei lîngă pat, ori poate că era doctorul Mendoza, care nu mă slăbea din ochi nici o clipă, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e că mi-a luat mîna și am simțit că mă ruga să trăiesc pentru el și că n-am să-l mai văd niciodată. Ceea ce n-am uitat este ce i-am spus eu. L-am rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]